2ra-2085/15 — Recuperarea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice

prima instanţă G. Daşchevici dosarul nr.2ra-2085/15 instanţa de apel M. Ciugureanu B. Bîrcă E. Clim DECIZIE 11 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan, Maria Ghervas, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de către Olga Dedin, Ministerul Finanţelor şi Consiliul raional Călăraşi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Olgăi Dedin împotriva Consiliului raional Călăraşi, Comisia raională pentru problemele victimelor represiunilor politice, intervenientul accesoriu Ministerul Finanţelor cu privire la compensarea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice, şi cererea reconvenţională depusă de către Consiliul raional Călăraşi împotriva Olgăi Dedin, intervenienţii accesorii Ministerul Finanţelor, notarii publici Valentina Boldurescu şi Dragomir Angela cu privire la declararea nulităţii absolute a certificatelor de moştenitor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Olga Dedin, Consiliul raional Călăraşi şi Ministerul Finanţelor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 16 decembrie 2014, prin care acţiunea iniţială a fost respinsă, iar acţiunea reconvenţională a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 03 septembrie 2013,

Olga Dedin a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Călăraşi, Comisia raională pentru problemele victimelor represiunilor politice cu privire la compensarea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice. În motivarea acţiunii reclamanta Olga Dedin a indicat că în baza hotărîrii Consiliului de miniştri al RSSM din 28 iunie 1949 buneii şi tatăl dînsei - Şpac Dumitru, Şpac Anna şi Şpac Eugen au fost deportaţi în regiunea Kurgan unde s-au aflat pînă la 12 ianuarie 1956. Avînd în vedere că la momentul deportării aceştia dispuneau de o avere însemnată, la data de 13 iunie 2013 s-a adresat către Comisia raională pentru problemele victimelor represiunilor politice cu cerere privind recuperarea averii bunurilor confiscate nelegitim însă cererea a fost respinsă în cadrul şedinţei Comisiei din 15 iulie 2013. 1 Pe parcursul examinării cauzei reclamanta Olga Dedin a depus cerere de concretizare a acţiunii (vol. I, f.d.55-59).

În motivarea cererii de concretizare a acţiunii a indicat că în urma deportării lui Şpac Dumitru, Şpac Anna şi Şpac Eugen toată averea acestora a fost confiscată, inclusiv terenurile, casele de locuit, animalele şi multe alte obiecte, fapt ce poate fi confirmat prin declaraţiile martorilor Apostol Elena, Cibotari Pavel, Pîrţac Ilarion. Menţionează că la baza formării colhozului din s. Peticeni, r. Călăraşi a stat anume averea familiei Şpac, în special casele lor au fost transformate în punct medical, maternitate, creşă, grădiniţă, cantină, contabilitatea şi beciul colhozului.

După decesul buneilor Şpac Dumitru şi Şpac Ana averea acestora a fost moştenită de către tatăl dînsei Şpac Eugen, fapt confirmat prin certificatul de moştenitor legal din 16 decembrie 1993. După decesul tatălui Şpac Eugen averea acestuia a revenit soţiei Şpac Anna, fapt confirmat prin certificatul de moştenitor legal din 23 martie 2010, iar averea ultimei a revenit fiicei, care este de fapt reclamanta Olga Dedin, fapt confirmat prin certificatul de moştenitor testamentar din 16 mai 2013. La 24 iulie 2013 Comisia raională pentru problemele victimelor represiunilor politice a respins cererea Olgăi Dedin privind recuperarea averii confiscate lui Şpac Dumitru şi Şpac Anna. Consideră reclamanta Olga Dedin că refuzul de a restitui suma bănească ca valoare a bunurilor confiscate este neîntemeiat şi prin urmare solicită recuperarea valorii bunurilor confiscate familiei Şpac în anul 1949 în valoare de 5 000 000 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Călăraşi din 14 octombrie 2013 în proces a fost atras în calitate de intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor. La 07 iulie 2014, Consiliul raional Călăraşi a depus o cerere reconvenţională împotriva Olgăi Dedin, intervenientul accesoriu Ministerul Finanţelor cu privire la declararea nulităţii absolute a certificatelor de moştenitor (vol. II, f.d. 62-65).

În motivarea acţiunii reconvenţionale, Consiliul raional Călăraşi a indicat că certificatele de moştenitor legal din 16 decembrie 1993, potrivit căruia moştenitor al averii lui Şpac Dumitru, decedat la 20 noiembrie 1970, este Şpac Evghenii, certificatul de moştenitor legal din 23 martie 2010, potrivit căruia moştenitor al averii lui Şpac Evghenii, decedat la 25 martie 1999, este Şpac Anna, şi certificatul de moştenitor testamentar din 06 mai 2013, potrivit căruia moştenitor al bunurilor indicate în testamentul Annei Şpac, decedată la 13 iunie 2010, este Dedin Olga sunt ilegale, deoarece au fost eliberate cu mult peste termenul stabilit de lege de acceptare a succesiunii în lipsa unei hotărâri judecătoreşti referitoare la acceptarea unei succesiuni şi a locului de deschidere a acesteia, astfel încât, în opinia reclamantei, acestea sunt lovite de nulitate absolută în temeiul art. 220 alin. (1) Codul civil.

Prin urmare, solicită Consiliul raional Călăraşi declararea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor legal din 16 decembrie 1993, emis de notarul Antoni F.V., a certificatului de moştenitor legal din 23 martie 2010, emis de notarul Boldurescu Valentina, şi a certificatului de moştenitor testamentar din 06 mai 2013, emis de notarul Boldurescu Valentina. Prin încheierea Judecătoriei Călăraşi din 07 iulie 2014 în proces au fost atraşi în calitate de intervenienţi accesorii - notarii Boldurescu Valentina şi Dragomir Angela (ca fiind deţinătoarea arhivei notarului Antoni Tudor).

2 Prin hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 16 decembrie 2014 acţiunea iniţială a Olgăi Dedin a fost respinsă, iar acţiunea reconvenţională depusă de Consiliul raional Călăraşi a fost admisă parţial, fiind dispusă anularea parţială a certificatului de moştenitor testamentar din 16 mai 2013, emis de notarul Boldurescu Valentina în partea ce vizează dreptul Olgăi Dedin de a cere în temeiul Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, nr. 1225-XII din 08.12.1992, restituirea bunurilor confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesia sau recuperarea valorii acestora prin achitarea de compensaţii, în rest pretenţiile fiind respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015 au fost respinse apelurile declarate de către Olga Dedin, Consiliul raional Călăraşi şi Ministerul Finanţelor şi a fost menţinută hotărîrea primei instanţe.

La 26 iunie 2015, Olga Dedin a declarat recurs împotriva decizie instanţei de apel, cerînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă sau casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii sale şi respingere a acţiunii reconvenţionale. Recurenta Olga Dedin, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu hotărîrea primei instanţe şi nici cu decizia instanţei de apel, le consideră ilegale şi neîntemeiate din următoarele motive.

În primul rînd instanţele de judecată nu au ţinut cont de faptul că în anul 1949, ne avînd nici o lege la dispoziţia organelor de drept, adică fără de lege sa găsit temei de a confisca şi naţionaliza avere şi bunurile părinţilor şi bunurilor ei, iar acum cu un pachet de legi şi alte normative primite de Parlament, adică în mod legal, nu sa găsit temei de a recupera atît bunurile confiscate şi naţionalizate, cît şi costul lor în caz, dacă lipsesc aceste bunuri mobile şi imobile, se primeşte o bătaie de joc de soarta oamenilor deportaţi care apoi în baza legii au fost reabilitaţi.

În al doilea rînd atît prima instanţă cît şi instanţa de apel eronat au interpretat normele de drept material şi neîntemeiat au respins acţiunea ei cu toate că în cazul dat există un pachet de legi care prevede recuperarea bunurilor sau costul bunurilor care au fost confiscate şi naţionalizate de stat în anul 1949. În al treilea rînd: instanţele de judecată nu sau pronunţat asupra tuturor documentelor prezentate la dosar şi care cu certitudine dovedesc faptul că aceste bunuri au fost pînă la deportare în posesia părinţilor şi a buneilor, i-ar după reabilitarea lor statul este obligat în baza legii să recupereze valorile reale a bunurilor confiscate şi naţionalizate. În al patrulea rînd instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor argumentelor indicate în cererea de apel motiv din care a şi emis o decizie neîntemeiată.

La 22 august 2015, Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva decizie instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor instanţelor de judecată în partea respingerii acţiunii reconvenţionale şi emiterea în această parte o nouă hotărîre de admitere integrală a acţiunii reconvenţionale. Recurentul Ministerul Finanţelor în motivarea recursului a indicat că hotărîrile instanţelor de judecată sunt parţial neîntemeiate. Cu referire la anularea certificatului de moştenitor legal din 23 martie 2010 emis de către notarul public Valentina Boldurescu. 3 Din materialele dosarului reiese că, notarul contrar art. 581 Codul civil redacţia anului 1964, a eliberat certificatul de moştenitor legal după expirarea termenului de 6 luni de 1a data deschiderii succesiunii, care a fost la data de 25 martie 1999 (data decesului lui Şpac Eugen).

Astfel, la etapa examinării posibilităţii de eliberare a certificatul de moştenitor legal urma a se ţine cont de faptul că, prin prisma prevederilor art. 582 din Codul civil din 1964, doar instanţa de judecată poate prelungi termenul de acceptarea succesiuni, dacă consideră că acesta a fost omis din motive întemeiate. Mai mult ca atît, conform art. 58 lit. b) din Legea nr. 1453 din 08.11.2002 „Cu privire la notariat”, notarul refuză să deschidă procedura succesorală dacă declaraţia de acceptare a succesiunii a fost depusă după expirarea termenului stabilit de legislaţie. Totodată, la etapa examinării posibilităţii de eliberare a certificatului de moştenitor legal urma a se reţine că în conformitate cu art. 566 din Codul civil din 1964, în calitate de moştenitor legal de clasa I figura nu doar soţia defunctului, ci şi fiica acestuia Dedin Olga.

Prin urmare, luînd în considerare că din materialele dosarului, inclusiv din certificatul de moştenitor legal din 23 martie 2010, nu rezultă faptul că Dedin Olga a depus o declaraţie la notar de renunţare la succesiune, considerăm că acest act succesoral a fost eliberat contrar art. 566 din Codul civil din 1964. Mai menţionează că în referinţa notarului Valentina Boldurescu nr. 238 din 06 octombrie 2014 nu sunt prezentate careva argumente şi probe ce ar combate circumstanţele invocate de Ministerul Finanţelor şi Consiliul Raional Călăraşi. Cu referire la tardivitatea acţiunii şi anularea certificatului de moştenitor legal din 16 decembrie 1993 emis de notarul Antoni F.V.

În primul rînd, Şpac Eugen cunoştea de faptul reabilitării la data emiterii certificatului de moştenitor legal, deoarece în acesta se indică expres că obiectul moştenirii îl constituie doar costul averii confiscate în vremea deportării decedatului (Şpac Dumitru) şi apoi care a fost reabilitat (a se vedea certificatul de moştenitor legal din 16.12.1993). De fapt eliberarea certificatului de moştenitor legal pe costul averii confiscate a survenit ca efect al comunicării către Şpac Eugen a Hotărîrii Comitetului executiv Călăraşi nr. 10/04 din 22 septembrie 1993 privind alocarea în beneficiul lui Şpac Dumitru a sumei de 200 000 ruble pentru averea confiscată.

Mai mult ca atît, faptul că Şpac Eugen cunoştea de actul de reabilitare serveşte şi cererea din 17 august 1993 înaintată de acesta către Comisia de reabilitare a victimelor represiunilor politice în care indică „Rog să mi se plătească recompensa bănească averea părinţilor mei, care au fost ridicaţi 1949 şi ulterior reabilitaţi, conform legii în vigoare”. La 22 septembrie 1993, Comitetul executiv Călăraşi a şi dispus compensarea averii confiscate. În aceste condiţii, se constată cu certitudine că Şpac Eugen, fiul lui Şpac Dumitru, a cunoscut nu doar faptul reabilitării, dar şi despre existenţa Hotărîrii Comitetului executiv nr. 10/4 din 22 septembrie 1993 de compensare a valorii bunurilor confiscate.

Potrivit certificatului de deces seria DC-IV 0726074, Şpac Eugen a decedat la 25 martie 1999. 4 Mai menţionează că suma adjudecată nu a fost contestată de Şpac Eugen pînă la această dată.

Potrivit pct. 8, pagina 3 din Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 128 din 11 martie 1993 „Despre măsurile pentru realizarea Legii Republicii Moldova privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, săvîrşite de regimul comunist totalitar de ocupaţie (7 noiembrie 1917 - 23 iunie 1990)”, cetăţenii reabilitaţi sau moştenitorii lor sînt în drept să prezinte în decurs de trei ani după intrarea în vigoare a Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, săvîrşite de regimul comunist totalitar de ocupaţie (7 noiembrie 1917 - 23 iunie 1990), iar în cazul reabilitării cetăţeanului după acest termen - în timp de trei ani după înştiinţarea despre acest lucru, o cerere cu privire la restituirea averii confiscate sau pierdute în urma represiunilor către comitetul executiv raional sau primăria oraşului, la locul de domiciliere a posesorului averii la momentul represiunii.

Deci în corespundere cu dispoziţiile legale, Şpac Eugen ca moştenitor a persoanei deportate Şpac Dumitru, avea posibilitatea de a contesta atît cuantumul stabilit de Comitetul executiv Călăraşi, cît şi pretinsa neexecutare a obligaţiei (în măsura în care banii nu au fost transferaţi) cel tîrziu pînă la data de 16 decembrie 1996 (calcularea termenului de 3 ani, a avut ca punct de reper data emiterii certificatului de moştenitor legal). Conform art. 74 din Codul civil în redacţia din 26 decembrie 1964 (în vigoare pînă la data de 12.06.2003), termenul general pentru apărarea printr-o acţiune a drepturilor încălcate ale unei persoane (prescripţia) este de trei ani, iar în litigiile dintre organizaţiile de stat, colhozuri şi alte organizaţii cooperatiste şi celelalte organizaţii obşteşti - de un an.

Neexercitarea acestui drept în termenul stabilit de Lege are ca efect epuizarea acestuia, nefiind susceptibil de transmitere succesorală către moştenitori. În al doilea rînd, eliberarea certificatului de moştenitor legal din 16 decembrie 1993 a fost realizată cu încălcarea legii. Potrivit art. 581 din Codul civil din 1964, pentru a dobîndi succesiunea moştenitorul trebuie s-o accepte. O succesiune nu poate fi acceptată sub condiţie sau cu rezerve. Se consideră, că moştenitorul a acceptat succesiunea, dacă el a intrat de fapt în posesia sau administrarea bunurilor succesorale sau dacă a depus la organul notarial al locului deschiderii succesiunii o declaraţie de acceptare a ei. Actele arătate în prezentul articol trebuie să fie săvîrşite în curs de şase luni din ziua deschiderii succesiunii.

Conform art. 562 din Codul civil din 1964, data deschiderii succesiunii este ziua morţii celui ce a lăsat moştenirea. Termenul pentru acceptarea succesiunii, stabilit de articolul 581 din Cod, poate fi prelungit de către instanţa de judecată, dacă aceasta găseşte, că el a fost scăpat din motive întemeiate. Mai mult, Şpac Dumitru a decedat în anul 1970, iar certificatul de moştenitor legal a fost eliberat la 16 decembrie 1993. Prin urmare, Şpac Eugen pentru a-l moşteni pe tatăl său Şpac Dumitru trebuia să depună o cerere în instanţa de judecată în condiţiile stabilite de art. 244 alin. (1) şi art. 246 alin. (7) din Codul de procedură civilă din 26 decembrie 1964 pentru acceptarea succesiuni.

Consideră că acceptarea succesiunii la notar cu omiterea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiuni (de la decesul lui Şpac Dumitru pînă la emiterea certificatului de moştenitor legal au trecut aproximativ 23 de ani), în lipsa unei 5 hotărîri judecătoreşti de acceptare a succesiunii, constituie o încălcare a dispoziţiilor legale, fapt ce presupune anularea certificatului de moştenitor legal din 16 decembrie 1993. Menţiunea instanţei de apel conţinută în partea motivată a hotărîrii judecătoreşti, precum că atît Ministerul Finanţelor cît şi Consiliul Raional Călăraşi nu au prezentat probe care să demonstreze că Şpac Eugen a omis termenul de acceptare a succesiunii, este neîntemeiată şi neînţeleasă, în condiţiile în care la eliberarea certificatului de moştenitor legal din 16 decembrie 1993, notarul nu face trimitere la careva acte care ar confirma intrarea în posesie din simplu fapt că aceasta nu a avut loc.

Or, cum poţi accepta succesiunea prin intrarea în posesie a unor bunuri care pretinzi că au fost confiscate şi pe care nu le deţii. Mai mult ca atît, nici în cererea de chemare în judecată, nici pe parcursul examinării cauzei, partea reclamantă nu a invocat şi prezentat o hotărîre judecătorească de prelungirea termenului de acceptarea succesiunii. La 26 august 2015, Consiliul raional Călăraşi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîri primei instanţe în partea respingerii acţiunii reconvenţionale.

În motivarea recursului Consiliul raional Călăraşi a indicat că în prezentul proces averea succesorală pentru care a fost eliberat certificatele testamentare constituie dreptul de a cere în temeiul Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225 din 08.12.1992 restituirea bunurilor confiscate, naţionalizate sau scoase în alt orice alt mod din posesie, sau recuperarea valorii acestora prin achitarea de compensaţii ce revin lui Şpac Dumitru. Pentru a combate raţionamentele regăsite în actele de dispoziţie ale instanţei de apel menţionează următoarele argumente. Eliberarea certificatului de moştenitor legal din 16 decembrie 1993, emis de notarul Antini F.V., a fost realizată cu încălcarea Legii.

Potrivit art. 581 din Codul civil din an. 1964, pentru a dobîndi succesiunea moştenitorul trebuie s-o accepte. O succesiune nu poate fi acceptată sub condiţie sau cu rezerve. Se consideră că moştenitorul a acceptat succesiunea dacă el a întrat de fapt în posesia sau administrarea bunurilor succesoriale sau dacă a depus la organul notarial la locul deschiderii succesiunii o declaraţie de acceptare a ei. Actele arătate în art. 581 Codul civil trebuie să fie săvîrşite în curs de şase luni din ziua deschiderii succesiunii. Conform art. 562 Codul civil din 1964 data deschiderii succesiunii este ziua morţii celui ce a lăsat moştenirea.

Şpac Dumitru a decedat în anul 1970, iar notarul a eliberat certificatul de moştenitor legal la data de 16 decembrie 1993, după expirarea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii (de la decesul lui Şpac Dumitru şi pînă la emiterea certificatului de moştenitor legal au trecut aproximativ 23 ani) şi nu a ţinut cont, că repunerea în termenul de acceptare a succesiunii se face doar prin intermediul instanţei de judecată. La fel, consideră că în mod neîntemeiat a fost respinsă şi solicitarea Consiliului raional Călăraşi de anulare a certificatului de moştenitor legal din 23 octombrie 2010 emis de către notarul public Valentina Boldurescu.

În acest sens, menţionează faptul că din materialele dosarului reiese că notarul contrar art. 581 din Codul civil al Republicii Moldova din 1964, a eliberat certificatul de 6 moştenitor legal după expirarea termenului de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, care a fost la data de 25 martie 1999, data decesului lui Şpac Evgheni. Mai reţine că certificatul de moştenitor legal, care a fost emis după 11 ani de la decesul lui Şpac Evgheni, notarul 1-a eliberat în lipsa unei hotărîrii judecătoreşti de acceptare a succesiunii. Suplimentar menţionează că în art. 58 lit. b) din Legea nr. 1453 din 08 noiembrie 2002 cu privire la notariat este stabilit expres, fără careva derogări, faptul că notarul refuză de a deschide procedura succesorală dacă declaraţia de acceptare a succesiunii a fost depusă după expirarea termenului stabilit de legislaţie.

Totodată, la etapa examinării posibilităţii de eliberare a certificatului de moştenitor legal urma a se reţine, că în conformitate cu art. 566 din Codul civil din 1964 în calitate de moştenitor legal de clasa I figura nu doar soţia defunctului, ci şi fiica acestuia Dedin Olga. Astfel pentru aceste motive instanţele de judecată urmau să admită acţiunea şi în partea anulării certificatului de moştenitor testamentar eliberat la 23 octombrie 2010. Tot la 26 august 2015, Consiliul raional Călăraşi a depus referinţă prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către Olga Dedin. În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Prin scrisoarea din 08 octombrie 2012, Curtea de Apel Chişinău a expediat părţilor copia deciziei din 13 septembrie 2012, iar la 03 decembrie 2012, în termenul prevăzut de lege, Ministrul Finanţelor a depus cererea de recurs. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 24 iulie 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

Pe parcursul judecării pricinii s-a stabilit că Olga Dedin s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune împotriva Consiliului raional Călăraşi, Comisia raională pentru problemele victimelor represiunilor politice, intervenientul accesoriu Ministerul Finanţelor cu privire la compensarea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice a buneilor săi în mărime de 500000 lei. La rîndul său, Consiliul raional Călăraşi a depus acţiune reconvenţională împotriva Olgăi Dedin, intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor prin care a solicitat declararea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor legal din 16 decembrie 1993 emis de notarul Antoni, a certificatului de moştenitor legal din 23 martie 2010 emis de notarul Valentina Boldurescu, şi a certificatului de moştenitor testamentar din 06 mai 2013 emis de notarul Valentina Boldurescu, motivînd că aceste documente juridice au fost întocmite cu abateri de la legislaţie.

Fiind investită cu judecarea pricinii în fond, prima instanţă a concluzionat asupra netemeiniciei acţiunii iniţiale a Olgăi Dedin respingînd-o ca fiind neîntemeiată, deoarece actele pricinii denotă faptul că tatăl reclamatei Evghenii Şpac a primit compensaţia pentru averea confiscată în urma reabilitării politice a 7 părinţilor săi, buneii reclamantei Olga Dedin.

Iar acţiunea reconvenţională a considerată întemeiată, admiţînd-o parţial, anululînd parţial certificatul de moştenitor testamentar din 16 mai 2013 emis de notarul Valentina Boldurescu , în partea ce vizează dreptul Olgăi Dedin de a cere în temeiul Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225 din 08 decembrie 1992, restituirea bunurilor confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie sau recuperarea valorii acestora prin achitarea de compensaţii, motivînd în acest sens că notarul a testat bunuri personale, nepatrimoniale Olgăi Dedin, fapt contrar prevederilor legale. Instanţa de apel, respingînd apelurile declarate a fost de acord cu soluţia pronunţată de prima instanţă.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît instanţa de apel cît şi prima instanţă a examinat litigiul cu aplicarea corectă a normelor de drept material şi procedural. Conform art. 1449 alin. (1) Codul civil, testamentul este un act juridic solemn, unilateral, revocabil şi personal prin care testatorul dispune cu titlu gratuit, pentru momentul încetării sale din viaţă, de toate bunurile sale sau de o parte din ele. Conform art. 1556 Codul civil, persoanele recunoscute ca moştenitori pot cere notarului de la locul deschiderii succesiunii eliberarea certificatului de moştenitor. Conform certificatului de moştenitor testamentar nr. 6500 din 13 iunie 2011 emis de către notarul public Valentina Boldurescu şi înregistrat la OCT la data de 13 iunie 2011, se certifică faptul că potrivit testamentului cu nr. de înregistrare 3419 din 23 martie 2010 cet.

Şpac Anna decedată la data de 13 iunie 2010, cu ultimul domiciliu în s. Peticeni, r-nul Călăraşi, i-a testat fiicei sale Dedin Olga, doar următoarele bunuri: - teren cu destinaţie agricolă, cu suprafaţa de 0,0632 ha, număr cadastral 2544102.215; - teren cu destinaţie agricolă, cu suprafaţa de 0,0873 ha, număr cadastral 2544105.076; - teren cu destinaţie agricolă, cu suprafaţa de 0,0639 ha, număr cadastral 2544102.271; - teren cu destinaţie agricolă, cu suprafaţa de 0,1611 ha, număr cadastral 2544105.143; - teren cu destinaţie agricolă, cu suprafaţa de 0,4006 ha, număr cadastral 2544105.021; - teren cu destinaţie agricolă, cu suprafaţa de 0,0554 ha, număr cadastral 2544102.327, situate în extravilanul com.

Tuzara, r-nul Călăraşi, Republica Moldova (voL. I, f.d. 11) La 16 mai 2013 notarul public Valentina Boldurescu i-a eliberat Olgăi Dedin un alt certificat de moştenitor testamentar cu nr. de înregistrare 5393 (voL. I, f.d. 63), prin care atestă faptul că fiind fiica decedatei Şpac Anna, reclamanta Dedin Olga este moştenitoarea bunurilor indicate în testamentul nr. 3419 din 23 martie 2010 - bunuri ce au fost prevăzute expres şi în certificatul de moştenitor testamentar nr. 6500 din 13 iunie 2011. Totodată prin certificatul de moştenitor testamentar nr. 5393 din 16 mai 2013 se indică faptul că averea succesorală pentru care s-a eliberat certificatul constituie: - dreptul de a cere în temeiul Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992, restituirea bunurilor confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie sau recuperarea valorii acestora prin achitarea de compensaţii ce revin cet.

Şpac Dumitru, decedat 8 la 20 noiembrie 1970, moştenitor al căruia a fost fiul decedatului Şpac Evghenii, care a acceptat moştenirea dar nu şi-a legalizat drepturile succesorale, decedat la data de 25 martie 1999, moştenitoarea a căreia a fost soţia decedatului Şpac Anna, care a acceptat moştenirea dar nu şi-a legalizat drepturile succesorale reabilitat, confirmare prin adeverinţa de reabilitare nr.8/4-D-5, eliberată la 16 ianuarie 2013 de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

Reieşind din cuprinsul certificatelor nominalizate mai sus este cert faptul că recurenta Olga Dedin este moştenitorul testamentar al mamei sale decedate Şpac Anna, în baza testamentului cu nr. de înregistrare 3419 din 23 martie 2010. Olga Dedin a moştenit doar bunurile precizate în testament şi enumerate în certificatul de moştenitor testamentar nr. 6500 din 13 iunie 2011 emis de către notarul public Valentina Boldurescu şi înregistrat la OCT la 13 iunie 2011, şi anume 6 terenuri cu destinaţie agricolă situate în extravilanul com. Tuzara, r-nul Călăraşi, Republica Moldova.

Însă, dreptul de a cere în temeiul Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992, restituirea bunurilor confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie sau recuperarea valorii acestora prin achitarea de compensaţii nu putea fi transmis în baza certificatului de moştenitor testamentar din 16 mai 2013, deoarece Şpac Evghenii şi Şpac Anna nu-şi legalizase drepturile succesorale şi nici nu aveau dreptul să-l transmită moştenitorilor. Totodată acest drept nu poate fi inclus în patrimoniul succesoral al decedatei Şpac Anna, deoarece este un drept care poartă caracter personal al cet. Şpac Evghenii, fapt confirmat şi prin certificatul de moştenitor legal din 16 decembrie 1993 emis de notarul Antoni, şi care poate aparţine doar dînsului, încetînd la decesul acestuia.

Conform art. 22 alin. (1) Codul familiei, bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi pînă la încheierea căsătoriei şi bunurile primite în dar, obţinute prin moştenire sau în baza altor convenţii gratuite de către unul dintre soţi în timpul căsătoriei, sînt proprietate personală a fiecăruia dintre soţi. Conform art. 1446 Cod civil, în patrimoniul succesoral nu se includ drepturile şi obligaţiile patrimoniale care poartă caracter personal şi care pot aparţine doar celui ce a lăsat moştenirea şi nici drepturile şi obligaţiile, prevăzute de contract sau de lege, care sînt valabile numai în timpul vieţii celui ce a lăsat moştenirea şi care încetează la decesul lui.

Astfel, instanţa de recurs consideră că instanţele de judecată inferioare corect au apreciat că certificatul de moştenitor testamentar nr. 5393 din 16 mai 2013, certifică legal că Olga Dedin este moştenitorul mamei sale decedate Şpac Anna, în baza testamentului cu nr. de înregistrare 3419 din 23 martie 2010. Iar, dreptul de a cere în temeiul Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225- XII din 08 decembrie 1992, restituirea bunurilor confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie sau recuperarea valorii acestora prin achitarea de compensaţii, nu constituie şi nu poate constitui parte componentă a averii succesorale pentru care s-a eliberat certificatul respectiv, deoarece este un drept personal al cet.

Şpac Evghenii (tatăl reclamantei), precum ar fi dreptul la salariu, dreptul la pensie, dreptul la moştenire etc. Prin urmare, temeinic şi legal au concluzionat instanţele inferioare despre necesitatea anulării parţiale a certificatului de moştenitor testamentar din 16 mai 9 2013 emis de notarul Valentina Boldurescu, în partea ce vizează dreptul Olgăi Dedin de a cere în temeiul Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992, restituirea bunurilor confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie sau recuperarea valorii acestora prin achitarea de compensaţii, ca fiind ilegal. În partea pretenţiei cu privire la anularea certificatului de moştenitor legal din 16 decembrie 1993 emis de notarul Antoni şi a certificatului de moştenitor legal din 23 martie 2010 emis de notarul Valentina Boldurescu se reţin următoarele.

Conform art. 581 Codul civil (redacţia a. 1964), pentru a dobîndi succesiunea moştenitorul trebuie să o accepte. O succesiune nu poate fi acceptată sub condiţie sau cu rezerve. Se consideră, că moştenitorul a acceptat succesiunea, dacă el a întrat de fapt în posesia sau administrarea bunurilor succesorale sau dacă a depus la organul notarial al locului deschiderii succesiunii o declaraţie de acceptare a ei. Conform art. 35 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1453 din 08 noiembrie 2002 „Cu privire la notariat”, notarul îndeplineşte următoarele acte notariale: procedura succesorală notarială şi eliberarea certificatului de moştenitor. În baza art. 64 alin. (2) din Legea nr. 1453 din 08 noiembrie 2002 „Cu privire la notariat”, certificatul de moştenitor se eliberează moştenitorilor care au acceptat succesiunea în modul stabilit de legislaţia civilă pe numele tuturor moştenitorilor sau, la dorinţa lor, fiecărui în parte.

Potrivit art. 1516 alin. (2) Codul civil, succesiunea se consideră acceptată cînd moştenitorul depune la notarul de la locul deschiderii succesiunii o declaraţie de acceptare a succesiunii sau intră în posesiunea patrimoniului succesoral. Conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 1453 din 08 noiembrie 2002 „Cu privire la notariat”, la eliberarea certificatului de moştenitor legal sau testamentar, notarul verifică faptul decesului celui care a lăsat moştenirea, timpul şi locul deschiderii succesiunii, raporturile de rudenie, existenţa testamentului, compunerea masei succesorale şi costul ei. Documentele justificative vor fi prezentate de moştenitori.

La 16 decembrie 1993 de către notarul Antoni a fost eliberat certificatul de moştenitor legal, potrivit căruia Şpac Evghenii este moştenitorul lui Şpac Dumitru decedat la data de 20 noiembrie 1970, iar bunurile succesorale pentru care a fost eliberat certificatul constituie costul averii confiscate în vremea deportării decedatului în anul 1949 şi apoi reabilitat, în sumă de 200 lei, din contul Bugetului local, conform Hotărîrii Comitetului executiv Călăraşi, nr. 10/04 din 22 septembrie 1993. (vol. I, f.d.4) Conform certificatului de moştenitor legal nr. 3384 din 23 martie 2010 emis de către notarul public Valentina Boldurescu se atestă faptul că moştenitoarea averii cet. Şpac Evghenii, decedat la data de 25 martie 1999, este soţia decedatului Şpac Anna, a.n.

17 iunie 1926. Averea succesorală pentru care s-a eliberat certificatul constituie 6 terenuri cu destinaţie agricolă situate în extravilanul s. Peticeni, corn. Tuzara, r-nul Călăraşi, Republica Moldova, (vol.I, f.d. 10). În situaţia din speţă notarii Antoni F.V. şi Boldurescu V. au eliberat certificatele de moştenitor legal din 16 decembrie 1993 şi respectiv din 23 martie 2010, deoarece au fost suficiente acte ce atestă intrarea moştenitorilor în 10 posesiunea averii succesorale necesare pentru procedura notarială. Chiar dacă a expirat termenul de 6 luni invocat de către reprezentantul Consiliului raional Călăraşi, notarul este în drept să elibereze certificatul de moştenitor şi fără existenţa unei hotărîri judiciare cu condiţia doar ca să fie suficiente documente corespunzătoare necesare pentru confirmarea în procedura notarială a faptului de intrare în posesiunea averii succesorale.

Cererea de acceptare a unei succesiuni poate fi examinată de instanţa de judecată numai în cazul în care organul ce efectuează acţiunile notariale nu este în drept să elibereze solicitantului certificatul de moştenitor din lipsa sau din insuficienţa documentelor corespunzătoare necesare pentru confirmarea în procedura notarială a faptului de intrare (aderare) în posesiunea averii succesorale. Astfel, nu era necesară existenţa unei hotărîri judiciare pentru a fi eliberate certificatele de moştenitor legal din 16 decembrie 1993 şi din 23 martie 2010. Din considerentele expuse mai sus, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că corect instanţa de apel şi prima instanţă au respins acţiunea reconvenţională în partea anularii certificatului de moştenitor legal din 16 decembrie 1993 emis de notarul Antoni şi a certificatului de moştenitor legal din 23 martie 2010 emis de notarul Valentina Boldurescu.

Mai mult, Colegiul civil consideră că dispunerea respingerii pretenţiei privind anularea certificatului de moştenitor legal din 16 decembrie 1993 emis de notarul Antoni şi a certificatului de moştenitor legal din 23 martie 2010 emis de notarul Valentina Boldurescu nu are nici o tangenţă, nu compensează şi nici nu influenţează cu nimic soarta cererii de chemare în judecată. Nu pot fi reţinute argumentele recurentului Ministerul Finanţelor că certificatele de moştenitor contestate puteau fi eliberate doar în baza unei hotărîri judecătoreşti. De asemenea instanţa de recurs reţine că alte temeiuri de nulitate absolută a certificatelor notariale de către reprezentatul Consiliului raional nu au fost invocate şi nici nu au fost stabilite pe parcursul examinării pricinii.

Totodată instanţa de recurs reţine că admiterea parţială a acţiunii reconvenţionale şi anularea parţială a certificatului de moştenitor testamentar din 16 mai 2013 emis de notarul Valentina Boldurescu, în partea ce vizează dreptul Olgăi Dedin de a cere în temeiul Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992, restituirea bunurilor confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie sau recuperarea valorii acestora prin achitarea de compensaţii, exclude total admiterea acţiunii civile iniţiale.

Conform pct. 5 lit. e) din Regulamentul privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice, precum şi achitarea compensaţiei în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 627 din 05 iunie 2007, la cererea de restituire a bunurilor sau de compensare a valorii acestora urmează a fi anexate, în mod obligatoriu, următoarele documente: e) certificatul de moştenitor şi actele ce confirmă starea de rudenie cu persoana supusă represiunii politice, dacă cererea este depusă de moştenitorii persoanei supuse represiunii politice. Astfel, prezenţa certificatului de moştenitor este obligatorie.

Lipsa acestui act duce la respingerea solicitării de restituire a valorii bunurilor confiscate în urma 11 represiunilor politice, motiv din care a şi fost respinsă acţiunea iniţială a Olgăi Dedin împotriva Consiliului Raional Călăraşi, Comisiei raionale pentru problemele victimelor represiunilor politice, intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor, privind recuperarea valorii reale a bunurilor confiscate în urma represiunilor politice. La fel, acţiunea iniţială corect a fost respinsă ca fiind neîntemeiată din următoarele considerente. Conform art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Conform art. 2 al Legii Legii 1225-XII din 08.12.1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, victime ale represiunilor politice se consideră: persoanele care au avut de suferit de pe urma represiunilor politice arătate în articolul 1; persoanele asupra cărora au fost adoptate decizii de represiune politică, dar care au reuşit să evite represiunile directe, inclusiv prin refugiu peste hotarele republicii; membrii familiei persoanelor supuse represiunilor, inclusiv copiii care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele, persoanele care au fost impuse sau nevoite să-şi urmeze părinţii, rudele, tutorii în exil ori la locul de deţinere specială, sau rămase fără îngrijirea acestora, precum şi copiii persoanelor executate în urma represiunilor politice.

Conform art. 12 al Legii nr. 1225/08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, cetăţenilor Republicii Moldova supuşi represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi li se restituie, la cererea lor sau a moştenitorilor lor, bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesia lor. În cazul în care bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie în legătură cu represiunile politice nu pot fi restituite, valoarea acestora se recuperează prin achitarea de compensaţii, în baza cererii depuse de persoanele reabilitate sau de moştenitorii acestora. Conform Adeverinţei de reabilitare nr. 8/4 - D-5 din 16 ianuarie 2013 eliberată de vicepreşedintele comisiei de reabilitare Eugeniu Ursu, cet.

Şpac Dumitru Teodor, a.n. 1886, Şpac Anna Melentie, a.n. 1889, Şpac Eugeniu Dumitru ( nu a fost deportat), a.n. 1930, au fost deportaţi la 06 iulie 1949 în baza Hotărîrii Consiliului de Miniştri al R.S.S.M. din 28 iunie 1949 peste hotarele Republicii Moldova. Conform informaţiei existente persoanele sus indicate s-au aflat în deportare de la 06 iulie 1949 pînă la 12 ianuarie 1956 în regiunea Kurgan. În conformitate cu Hotărîrea Consiliului de Miniştri al RSSM nr. 115 din 10 aprilie 1989 şi în baza Legii nr. 1225/08.12.92 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, dînşii au fost reabilitaţi, (vol. I, f.d. 17) Reieşind din prevederile şi circumstanţele expuse mai sus instanţa a stabilit că reclamanta Dedin Olga nu este victimă a represiunilor politice şi nu cade sub incidenţa Legii nr. 1225/08.12.92 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.

Chiar şi tatăl acesteia, Şpac Evghenii nu a fost deportat, fapt demonstrat prin actele anexate la dosar (vol. I, f.d. 17, voI. II f.d. 104, 137). Deci instanţa reţine că Şpac Dumitru şi Şpac Anna (buneii reclamantei) au fost deportaţi, adică supuşi represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi. Fiul adoptiv al acestora Şpac Evghenii (tatăl reclamantei) nu a fost deportat, rămînînd să locuiască în s. Peticeni, 12 r-nul Călăraşi. Toată averea în privinţa căreia reclamanta solicită recuperare prin achitarea valorii bunurilor, a aparţinut lui Şpac Dumitru - bunelul reclamantei, care a decedat la data de 20 noiembrie 1970. Moştenitorul acestuia a fost doar Şpac Evghenii, decedat la data de 25 martie 1999, fapt confirmat şi prin certificatul de moştenitor legal din 16 decembrie 1993 emis de notarul Antoni F.V.

(vol. I f.d. 4), care nu şi-a legalizat drepturile succesorale. Reclamanta Dedin Olga este doar moştenitor testamentar al mamei sale Şpac Anna - nora proprietarului bunurilor confiscate. Analizînd cele precizate instanţa de recurs reţine că reclamanta nu are statut de succesor al victimei represiunilor politice stabilit în conformitate cu Legea nr. 1225 din 08 decembrie 1992, nefiind în drept să solicite restituirea valorii bunurilor ce au aparţinut bunelului său, confiscate în urma represiunilor politice.

Art. 121 al Legii nr. 1225 din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, stabileşte expres modul de examinare a cererilor de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora, „Cererile de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora prin achitarea de compensaţii sînt examinate de comisiile speciale create de autorităţile administraţiei publice locale a raioanelor, municipiilor Chişinău şi Bălţi, unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, în al căror teritoriu persoanele reabilitate au domiciliat la momentul reprimării. Cererea de restituire a bunurilor confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie ori de recuperare a valorii acestora se înaintează în decurs de 3 ani de la data înştiinţării persoanei supuse represiunilor despre reabilitarea acesteia şi se examinează în termen de pînă la 6 luni din ziua depunerii.

Conform art. II din Legea nr. 186 din 29 iunie 2006 pentru modificarea şi completarea Legi nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, cetăţenii Republicii Moldova supuşi represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi, în privinţa cărora, la data intrării în vigoare a prezentei legi, a expirat termenul de prescripţie pentru depunerea cererii de restituire a bunurilor de care au fost deposedaţi, se pot adresa comisiilor speciale cu cererile respective în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Potrivit art. IV al aceleiaşi Legi, Legea nr. 186 din 29.06.2006 intră în vigoare de la 1 ianuarie 2007. Astfel cererile de restituire a bunurilor de care au fost deposedate victimele represiunilor politice trebuiau depuse pînă la data 01 ianuarie 2008. Conform pct. 7 al Regulamentului privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice, precum şi achitarea compensaţiei în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 627 din 05.06.2007, cererea de restituire a bunurilor confiscate, naţionalizate sau scoase în alt mod din posesie ori de compensare a valorii acestora se înaintează în decurs de 3 ani de la data înştiinţării persoanelor supuse represiunilor despre reabilitarea acestora.

În cazul expirării termenului de prescripţie pentru depunerea cererii de restituire a bunurilor de care au fost deposedaţi represaţi, se aplică prevederile articolului II din Legea nr.l86-XVI din 29 iunie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.l225-XII din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice. Deşi, tatăl reclamantei Şpac Evghenii în anul 1993 a solicitat prin cerere restituirea valorii bunurilor confiscate (vol. I, f.d. 60), fiind emisă Hotărîrea 13 Comitetului executiv Călăraşi nr. 10/04 din 22 septembrie 1993 prin care s-a dispus ca Şpac Evghenii să fie despăgubit (vol. I, f.d.

82-86), avînd în vedere Recomandarea nr. 60 cu privire la restituirea averii confiscate victimelor supuse represiunilor politice şi faptul că pe parcursul examinării cauzei nu au fost prezente probe pertinente privind executarea hotărîrii Comitetului Executiv, instanţa reţine că moştenitorul lui Şpac Dumitru ar fi putut să se adreseze cu o nouă cerere în noul termen oferit de lege, adică timp de un an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 186 din 29 iunie 2006. În cadrul examinării pricinii s-a stabilit că recurenta Olga Dedin a depus către comisia raională pentru problemele victimelor represiunilor politice a Consiliului raional Călăraşi cererea privind restituirea bunurilor confiscate în urma represiunilor politice la data de 13 iunie 2013, adică peste termenul limită indicat în lege, în interiorul căruia ar fi putut să-şi apere dreptul încălcat, iar depăşirea termenului de un an prevăzut în Legea nr. 186 din 29 iunie 2006 duce la netemeinicia cererii de chemare în judecată.

Totodată pe parcursul examinării cauzei civile nu au fost stabilite careva motive întemeiate de omitere a termenului legal respectiv. Conform pct. 10 al Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la practica judiciară de aplicare a unor prevederi ale Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 35 din 24.10.2003, cererile depuse din motive întemeiate după expirarea termenului de 3 ani se examinează în fond cu restabilirea termenului. În acest sens se reţine că Comisia specializată a Consiliului raional Călăraşi a examinat cererea reclamantei fără repunerea şi restabilirea termenului, iar în şedinţa de judecată reprezentantul pîrîtului a precizat că Olga Dedin a depus cerere cu omiterea termenului legal, dar în cadrul examinării pricinii, în prima instanţă şi instanţa de apel a solicitat respingerea acţiunii iniţiale ca fiind neîntemeiată.

Mai mult, nu pot fi reţinute argumentele recurentei-reclamante precum că nu a cunoscut despre posibilitatea înaintării unei astfel de cereri şi că adresîndu-se către diferite organe pentru a-i elibera diverse acte aceste îi refuzau eliberarea, recunoscîndu-le ca fiind o poziţie de apărare, care însă nu poate constitui temei de admitere a acţiunii. Necunoaşterea legislaţiei în vigoare de asemenea nu constituie temei de a admite acţiunea. Cît priveşte tardivitatea cererii invocată de către Consiliul r-nul Călăraşi, se reţine că cererea de chemare în judecată a fost depusă în termen, adică timp de 30 de zile din data aducerii la cunoştinţă a deciziei comisiei specializate a Consiliului raional Călăraşi.

Conform pct. 5. al Regulamentului privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice, precum şi achitarea compensaţiei în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 627 din 05 iunie 2007, la cererea de restituire a bunurilor sau de compensare a valorii acestora urmează a fi anexate, în mod obligatoriu, următoarele documente: a) buletinul de identitate, care confirmă cetăţenia Republicii Moldova; b) legitimaţia pentru acordarea înlesnirilor victimelor supuse represiunilor politice şi ulterior reabilitate; c) decizia de reabilitare adoptată de către autoritatea publică de resort; d) actele ce atestă confiscarea, naţionalizarea bunurilor sau scoaterea lor în orice alt mod din posesie, 14 eliberate de arhive şi de alte instituţii abilitate; e) certificatul de moştenitor şi actele ce confirmă starea de rudenie cu persoana supusă represiunii politice, dacă cererea este depusă de moştenitorii persoanei supuse represiunii politice; f) certificatul eliberat de autorităţile administraţiei publice locale pe al căror teritoriu persoanele reabilitate îşi aveau domiciliul pînă a fi represate, ce confirmă că anterior persoanei respective nu i-au fost restituite bunurile sau compensată valoarea acestora; g) actele de evaluare a bunurilor,

conform preţurilor de piaţă în vigoare la data examinării cererii. În caz de necesitate, comisia este în drept să solicite şi alte acte relevante pe care persoana le deţine sau le poate obţine suplimentar. Conform răspunsului Arhivei Naţionale nr. 4779 din 06 decembrie 2013, în fondurile arhivistice predate spre păstrarea Arhivei Naţionale a Republicii Moldova, lipsesc informaţii referitor la confiscarea averii în anul 1949, deţinute de către Şpac Dumitru şi Şpac Evghenii ( Eugeniu) în s. Peticeni, r. Călăraşi, (vol. II, f.d. 182). Potrivit înştiinţării din 11.01.1990 Ministerul Afacerilor Interne nu dispune de lista averii confiscate a lui Şpac Dumitru, (vol. I, f.d.

4, 87,136) Totodată, la materialele cauzei lipseşte legitimaţia pentru acordarea înlesnirilor victimelor supuse represiunilor politice şi ulterior reabilitate şi actele ce atestă confiscarea, naţionalizarea bunurilor sau scoaterea lor în orice alt mod din posesie, eliberate de arhive şi de alte instituţii abilitate. Aceste acte sunt obligatorii fără de care este imposibilă admiterea pretenţiei de restituire a valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice. Reieşind din cele expuse, Colegiul civil şi de contencios administrativ conchide că instanţele de judecată corect au ajuns la concluzia privind respingerea acţiunii iniţiale.

Totodată, nu poate fi reţinut argumentul recurentei Olga Dedin cu privire la faptul că în hotărîrea Comitetului executiv raional Călăraşi din 22 septembrie 1993 nu se indică în ce valută s-a dispus achitarea compensaţiei, deoarece, odată ce pct. 3 al hotărîrii Consiliului de Miniştri al RSS Moldoveneşti nr. 151 din 24 mai 1989, stabilea că compensaţia pentru averea confiscată de la familia Şpac se calculează în ruble, este cert că prin suma de 200000 vizată în hotărîre era ruble. Analizînd întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenţi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră soluţia instanţelor de judecată cu privire la admiterea acţiunii întemeiată şi legală.

În aceste condiţii, nu pot fi reţinute argumentele recurenţilor precum că instanţele de judecată la examinarea pricinii nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii în fond şi că au fost aplicate greşit normele de drept material, deoarece acestea sunt declarative, lipsite de suport legal şi probatoriu cu atît mai mult că argumentele recurenţilor din recursurile depuse sunt similare celor expuse în cererile de apel şi care au servit obiect de studiu şi în instanţa de apel. În consecinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că soluţia dată de instanţele de judecată inferioare este legală şi întemeiată, care au cercetat pertinent probele administrate la materialele pricinii şi corect au soluţionat litigiul dat.

15 Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurenţi sunt neîntemeiate, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se resping recursurile declarate de către Olga Dedin, Ministerul Finanţelor şi Consiliul raional Călăraşi, Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015, hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 16 decembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Olgăi Dedin împotriva Consiliului raional Călăraşi, Comisia raională pentru problemele victimelor represiunilor politice, intervenientul accesoriu Ministerul Finanţelor cu privire la compensarea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice, şi cererea reconvenţională depusă de către Consiliul raional Călăraşi împotriva Olgăi Dedin, intervenienţii accesorii Ministerul Finanţelor, notarii publici Valentina Boldurescu şi Dragomir Angela cu privire la declararea nulităţii absolute a certificatelor de moştenitor, Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Ion Corolevschi 16