2ra-2377/15 — Constatarea faptului încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: V.Muntean dosarul nr.2ra-2377/15 instanţa de apel: N.Cernat, L.Bulgac, I.Muruianu ÎNCHEIERE 11 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî judecătorii Maria Ghervas, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Miţcul Alexandru în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Miţcul Alexandru împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 iunie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de către Miţcul Alexandru şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 07 aprilie 2015 de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 23 februarie 2015, Miţcul Alexandru s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral. În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău a fost primită în procedură cererea de chemare în judecată depusă de către Miţcul Evghenia împotriva CCL-29 privind încasarea sumei, prima şedinţă fiind numită pentru 01 aprilie 2014, care ulterior a fost amînată în baza cererii nr. 12254 din 31 martie 2014. Susţine că, la următoarele şedinţe de judecată şi anume, fiind şase la număr, reprezentantul pîrîtului nu s-a prezentat, iar pentru şedinţa de judecată din 20 ianuarie 2015 prin fax a parvenit o cerere de amînare de la o persoană neidentificată, iar instanţa de judecată a dispus amînarea şedinţei pentru 02 februarie 2015. Menţionează reclamantul că, în cadrul pricinii civile enunţate, Miţcul Evghenia a solicitat instanţei de judecată, prin cerere, recunoașterea lui Miţcul Alexandru în 1 calitate de reclamnt, însă pînă în prezent cererea nu a fost examinată, cu toate că, astfel de cereri sunt examinate din oficiu.

A mai menţionat reclamantul că, la 17 februarie 2015, Miţcul Evghenia a depus în adresa Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău, cererea privind accelerarea examinării cauzei civile, însă prin încheierea din 19 februarie 2015, aceasta a fost respinsă. Consideră reclamantul că, Ministerul Justiţiei este obligat să dovedească că Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău nu a încălcat termenul rezonabil de judecare a cauzei civile nr.2-1004/15, precum şi că a fost prejudiciat moral pentru încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral. Mai mult ca atît, instanţa de judecată este în drept să calculeze cuantumul prejudiciului moral cauzat, luînd în consideraţie copii minori şi pensionarii aflaţi la întreţinere, precum şi suferinţele fizice şi psihice suportate.

Cere reclamantul, repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea termenului rezonabil de judecare a cauzei civile nr.2-1004/15, la cererea de chemare în judecată depusă de către Miţcul Evghenia împotriva CCL-29 privind încasarea sumei, cuantumul prejudiciului fiind stabilit de instanța de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 07 aprilie 2015, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de către Miţcul Alexandru. Hotărîrea primei instanţe a fost contestată cu apel de către Mîţcul Alexandru. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 iunie 2015, s-a respins apelul declarat de către Mîţcul Alexandru şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La 01 iulie 2015, în termenul prevăzut de lege, Miţcul Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea hotărîrilor judecătoreşti şi restituirea pricinii la rejudecare.

În motivarea recursului s-a indicat că, instanţele de judecată au aplicat eronat normele de drept material. Susţine că, cererea de chemare în judecată a depus-o în baza Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, care prevede că, răspunderea din partea statului o poartă Ministerul Justiţiei, care şi este obligat să dovedească că termenul de judecare a pricinii nu a fost încălcat, precum şi suportarea prejudiciului moral. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Miţcul Alexandru urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: 2 nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Miţcul Alexandru este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de către Miţcul Alexandru în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă 3 inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, reieşind din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Miţcul Alexandru ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Miţcul Alexandru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Valentina Clevadî Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 4