2ra-1948/15 — Declararea nulităţii contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto

prima instanță: S. Dimitriu dosarul nr. 2ra-1948/15 instanța de apel: A. Panov, S. Arnăut, T. Pelin DECIZIE 11 noiembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Mihail Cichir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei internaţionale de asigurări „Transelit” societate pe acţiuni împotriva Alionei Mînăscurtă, intervenienţi accesorii Mihail Cichir şi Victor Nunu cu privire la declararea nulităţii contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Compania internaţională de asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată, casată hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 29 ianuarie 2013 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la admiterea acţiunii, c o n s t a t ă: La 23 mai 2012, CIA „Transelit” SRL a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Alionei Mînăscurtă cu privire la declararea nulităţii contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 20 decembrie 2011, între B.A. „Duvistar” SRL, care acţiona din numele său şi Aliona Mînăscurtă a fost încheiat contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria AK nr.0103291 pentru automobilul de model BMW 525D, cu n/î COL 905. Menţionează că în baza contractului enunţat, a fost eliberată poliţa de asigurare seria AK nr. 0103291 pentru automobilul de model BMW 525D, cu n/î COL 905. Susţine că ulterior, examinând contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria AK nr. 0103291 din 20 decembrie 2011, CIA „Transelit” SRL a constatat că Aliona Mînăscurtă a încheiat acest contract fără a avea împuternicirile cuvenite şi totodată, s-a reliefat că aceasta nu a semnat acest contract.

Afirmă că în legătură cu acest fapt, a fost remisă o notificare în adresa pârâtei, prin care ultima era somată ca să confirme sau, după caz, să infirme dacă a semnat contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria AK nr.0103291 din 20 decembrie 2011 şi dacă la acel moment avea dreptul să semneze un astfel de contract, însă nu a fost primit nici un răspuns. Prin urmare, solicită recunoaşterea ca fiind nul contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria AK nr. 0103291 din 20 decembrie 2011, încheiat între CIA „Transelit” SRL şi Aliona Mînăscurtă şi încasarea de la pârâtă a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 29 ianuarie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2013 a fost admis apelul declarat de către CIA „Transelit” SRL, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă, a fost declarat nul contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria AK nr. 0103291 din 20 decembrie 2011, încheiat între CIA „Transelit” SRL şi Aliona Mînăscurtă şi au fost încasate de la Aliona Mînăscurtă în beneficiul CIA „Transelit” SRL cheltuielile de judecată în sumă de 175 lei, ce constau din taxele de stat achitate pentru examinarea cauzei în prima instanţă şi în instanţa de apel. La 08 iunie 2015 şi 19 iunie 2015, Mihail Cichir a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând repunerea în termen şi admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul Mihail Cichir, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi ilegală, deoarece instanţa de apel a încălcat normele de drept procedural şi, anume, a examinat pricina în lipsa sa, el nefiind citat legal. Menţionează că contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria AK nr. 0103291 din 20 decembrie 20011, declarat nul de către instanţa de apel, a fost încheiat corect. Susţine că la data încheierii contractului de asigurare – 20 decembrie 2011, Aliona Mînăscurtă, care este proprietarul automobilului de model BMW, a împuternicit pe Victor Nunu, care la rîndul său, a împuternicit pe Gheorghe Perju să încheie acte juridice în privinţa acestui mijloc de transport, cu dreptul de a asigura şi a primi despăgubirea de asigurare.

Astfel, rezultă că contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto a fost semnat din numele proprietarului automobilului, Aliona Mînăscurtă de către o persoană împuternicită, Victor Nunu. Afirmă că chiar şi în ipoteza în care contractul enunţat nu ar fi fost semnat de o persoană împuternicită, dar dacă ulterior, proprietarul automobilului, Aliona Mînăscurtă s-a adresat la CIA „Transelit” SA, a confirmat contractul şi a solicitat acordarea despăgubirii de asigurare, iar ultima a deschis dosar de daune, atunci contractul produce efecte juridice şi nicidecum nu poate fi declarat nul în defavoarea proprietarului automobilului. Invocă că în atare caz, instanţa de apel urma să aplice prevederile art. 249 din Codul civil.

Consideră că în cazul dat, sunt întrunite toate temeiurile de fapt şi de drept pentru ca CIA „Transelit” SA să-şi onoreze obligaţiunile contractuale de achitare a despăgubirii de asigurare, iar înaintarea prezentei cereri de chemare în judecată constituie o modalitate de a se eschiva de la onorarea obligaţiilor. Mai invocă că instanţa de apel, la examinarea pricinii, a încălcat şi aplicat eronat normele de drept material şi, anume, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată – art. 5 alin. (1), art. 1301, art. 1308 din Codul civil şi art. 122, art. 131 şi art. 213 CPC şi a interpretat în mod eronat art. 11 lit. c) şi art. 216 alin. (2) din Codul civil. Susţine că decizia instanţei de apel a primit-o pe 28 mai 2015. Prin referinţele depuse la 03 august 2015 şi 30 octombrie 2015 CIA „Transelit” SA a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că instanţa de apel nu a expediat în adresa recurentului copia deciziei instanţei de apel din 05 iunie 2013, iar acesta a primit copia deciziei instanţei de apel la 28 mai 2015. Astfel, instanţa de recurs consideră că recursul declarat de către Mihail Cichir la 08 iunie 2015 se consideră depus în termen. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 09 septembrie 2015 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, CIA „Transelit” SA a solicitat recunoaşterea ca fiind nul contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria AK nr. 0103291 din 20 decembrie 2011, încheiat între CIA „Transelit” SRL şi Aliona Mînăscurtă şi încasarea de la aceasta a cheltuielilor de judecată.

Prima instanţă, fiind investită cu judecarea prezentei pricini, a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii. Ulterior, instanţa de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către CIA „Transelit” SRL, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre, prin care a admis acţiunea şi a declarat nul contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria AK nr. 0103291 din 20 decembrie 2011, încheiat între CIA „Transelit” SRL şi Aliona Mînăscurtă. În conformitate cu art. 5 alin. (1) CPC, orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanţă judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-şi apăra drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime.

La materialele dosarului, însă, nu au fost anexate probe, care ar confirma că recurentul Mihail Cichir ar fi fost lezat în careva drepturi prin decizia instanţei de apel. Mai mult ca atît, recurentul Mihail Cichir nu a invocat în cererea de recurs nici un argument, ce ar constitui temei pentru admiterea recursului şi casarea deciziei instanţei de apel. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Mihail Cichir.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei internaţionale de asigurări „Transelit” societate pe acţiuni împotriva Alionei Mînăscurtă, intervenienţi accesorii Mihail Cichir şi Victor Nunu cu privire la declararea nulităţii contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Ion Corolevschi