3ra-1503/15 — Anularea înregistrării întreprinderii

Judecătoria Centru Dosarul nr.3ra-1503/15 Mun. Chişinău Judecător: M. Negru Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 11 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Ion Corolevschi, Judecătorii: Liliana Catan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Moscovschi Valeriu, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Moscovschi împotriva Camerei Înregistrării de Stat privind anularea înregistrării întreprinderii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2015, CONSTATĂ : La 16.09.2013, reclamantul Valeriu Moscovschi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Camerei Înregistrării de Stat privind anularea înregistrării ÎS „Centaur” din 26.11.1992.

În motivarea acţiunii a indicat că, la 26.11.1992, data înregistrării ÎS „Centaur”, prin articolul 25 CC al RM era stabilit modul de înfiinţare a persoanei juridice, mod stabilit de legislaţia RSS Moldova prin Hotărîrea Guvernului RSS Moldova nr. 105 din 28.02.2991 despre aprobarea Regulamentului cu privire la întreprinderea de stat în RSS Moldova, publicat la 28.02.1991, abrogate prin Hotărîrea Guvernului nr. 465 din 07.07.94, MO 07/30.07.94. Modul stabilit în Regulamentul cu privire la întreprinderea de stat în R.S.S. Moldova probat prin Hotărîrea Guvernului nr. 105 din 28.02.1991, prin pct. 4 prevedea că patrimoniul întreprinderii de stat este alcătuit din mijloace fixe şi circulante, la fel din alte obiecte de preţ, valoarea cărora se indică în bilanţul sinestătător al întreprinderii.

La 26.11.1992, data înregistrării ÎS „Centaur”, art. 23, noţiunea de persoană juridică al CC al RM prevedea că, sînt recunoscute ca persoane juridice organizaţiile, care dispun de un patrimoniu distinct, pot dobîndi în numele propriu drepturi patrimoniale şi drepturi personale nepatrimoniale şi pot să-şi asume obligaţii, să figureze ca reclamanţi şi pîrîţi în instanţă judecătorească competentă şi în faţa arbitrilor aleşi, deci modul de recunoaştere a persoanei juridice, în mod imperativ s-a stabilit prin art. 23 CC al RM. Conform art. 24 al CC al RM s-a stabilit 1 că persoanele juridice sunt întreprinderile de stat şi alte organizaţii de stat, care funcţionează pe bază de hozrasciot, dispun de mijloace fixe şi circulante atribuite şi au un bilanţ independent.

Mai menţionează că, avînd obiectiv de activitate şi funcţii stabilite Camera înregistrării de Stat a RM nu a expertizat documentele de fondare, nu a respins cererea pentru înregistrarea de stat, nu a prezentat în instanţele de judecată şi în Arbitrajul Republicii Modlova o acţiune privind recunoaşterea ilegalităţii documentelor de constituire a Î.S „Centaur”, fapt ce contravine atît Hotărîrii Guvernului RM nr. 50 din 29.01.1992, cît şi Hotărîrii Guvernului nr. 51 din 29.01.1992. Consideră că, Camera Înregistrării de Stat la data înregistrării agentului economic „Centaur” sub formă de întreprindere de stat a ieşit în afara normelor de drept, deoarece a înregistrat agentul economic „Centaur”, care a fost şi continuă să fie fictiv, fiind recunoscut doar de Camera Înregistrării de Stat ca persoană juridică, fară drept de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra bunurilor imobile, cum ar fi terenuri, clădiri şi construcţii, ce contravine prevederilor Codului civil.

Prin refuzul de a anula înregistrarea ÎS „Centaur” Camera înregistrării de Stat continuă să acorde un avantaj necuvenit ÎS „Centaur”, ce contravine art. 2 al Legii nr. 90 din 25.04.2008 cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei. Camera înregistrării de Stat intenţionat a folosit situaţia de serviciu a recunoscut drept persoană juridică în formă de înreprindere de Stat o întreprindere care nu dispunea de clădiri şi terenuri, a acordat un privilegiu, a înregistrat întreprinderea de Stat „Centaur”, prin care fapt a cauzat daune în proporţii considerabil dreptului legal a lui Valeriu Moscovschi la muncă, ce contravine, art. 327 CP al RM. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru din 19.09.2014 cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Moscovschi a fost respinsă ca tardivă.

La data de 20.10.2014, Valeriu Moscovschi a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2015 s-a respins apelul declarat de către Valeriu Moscovschi şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 19.09.2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. 2 Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Moscovschi Valeriu a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanţa de apel.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau 3 aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Moscovschi Valeriu asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Moscovschi Valeriu ca inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de către Moscovschi Valeriu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Liliana Catan Iuliana Oprea 4