2ra-2716/15 — Încasarea cheltuielilor de instruire

dosarul nr. 2ra-2716/15 prima instanță A. Ciubotaru instanța de apel G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă ÎNCHEIERE 11 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Iuliana Oprea, Liliana Catan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Departamentul Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Departamentului Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova împotriva lui Petru Arabadji, intervenient accesoriu Ministerul Apărării al Republicii Moldova, cu privire la încasarea cheltuielilor de instruire, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 18 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Departamentul Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi menținută hotărârea Judecătoriei Cahul din 23 februarie 2015, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 19 decembrie 2014, Departamentul Poliției de Frontieră a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Petru Arabadji, intervenient accesoriu Ministerul Apărării, cu privire la încasarea cheltuielilor de instruire.

În motivarea acţiunii a indicat că la 19 aprilie 2006 pârâtul a depus cerere privind înmatricularea la Institutul Militar al Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”, la facultatea „Grăniceri”. După absolvirea institutului, la 26 iunie 2010 între Serviciul Grăniceri (actualmente Poliția de Frontieră) şi pârât a fost încheiat contract de îndeplinire a serviciului militar prin contract, prin care Petru Arabadji s-a obligat să activeze în cadrul Serviciului Grăniceri timp de 10 ani. Indică că conform ordinului directorului general al Serviciului Grăniceri nr. 142 din 27 iulie 2010, pârâtul a fost numit în funcția de locțiitor al șefului pichetului de grăniceri „Gotești” în lucru educativ şi pregătire al Direcției regionale supraveghere şi control a frontierei de stat „Cahul”, inclus în listele efectivului Serviciului Grăniceri şi la toate tipurile de aprovizionare.

La 21 octombrie 2011, pârâtul a înaintat angajatorului un raport prin care a solicitat să fie eliberat de serviciu din propria inițiativă. 1 Astfel, prin ordinul directorul general al Serviciului Grăniceri nr. 155/ps din 20 decembrie 2011 pârâtul a fost eliberat în rezervă în conformitate cu prevederile lit. m) alin. (3) art. 35 al Legii nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, iar la 21 decembrie 2011 prin ordinul șefului Direcției regionale supraveghere şi control a frontierei de stat „Cahul” nr. 247, pârâtul a fost exclus din listele direcției şi de la toate tipurile de aprovizionare.

Menționează că conform pct. 7 al contractului din 26 iunie 2010 şi alin. (11) art. 35 al Legii nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, militarul în cazul eliberării din serviciu din inițiativă personală şi fără motive întemeiate dacă şi-a îndeplinit serviciul militar în Serviciul Grăniceri mai puțin de 5 ani este obligat să recupereze cheltuielile pentru instruire în mărimea calculată prin împărțirea sumei cheltuielilor generale la perioada aflării în serviciul militar. Afirmă că deoarece pârâtul, din cei 5 ani obligatorii de îndeplinire a serviciului, a îndeplinit serviciul doar 514 zile (de la 26 iulie 2010 până la 21 decembrie 2011), acesta urmează să recupereze cheltuielile pentru instruire în Institutul Militar al Forțelor Armate „Alexandru cel Bun” în mărimea calculată prin împărțirea sumei cheltuielilor generale la perioada aflării în serviciu, ceea ce constituie suma de 115017,44 lei.

În vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 18 septembrie 2012 în adresa lui Petru Arabadji a fost expediată cererea nr. 35/22-1753 privind achitarea benevolă a datoriei în mărime de 115017,44 lei, care însă a rămas neachitată. Prin urmare, solicită Departamentul Poliției de Frontieră încasarea de la Petru Arabadji a cheltuielilor suportate în legătură cu instruirea acestuia în Institutul Militar al Forțelor Armate „Alexandru cel Bun” în mărime de 115017,44 lei și compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 23 februarie 2015 acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 18 iunie 2015 a fost respins apelul declarat de Departamentul Poliției de Frontieră şi menținută hotărârea primei instanțe.

La 10 septembrie 2015, în termenul prevăzut de lege, Departamentul Poliției de Frontieră a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pe care le consideră ilegale și neîntemeiate deoarece instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin circumstanțele de fapt ale pricinii, prin urmare fiind aplicate eronat normele de drept material. Susține că instanța de apel nu a dat o apreciere corectă contractului de îndeplinire a serviciului militar în Serviciul Grăniceri din 26 iunie 2010, conform cărui intimatul este obligat să activeze în Serviciul Grăniceri timp de 10 ani.

Astfel, consideră că instanțele nu au examinat conținutul contractului, limitându-se doar la constatarea superficială că activitatea în cadrul Academiei Militare „Alexandru cel Bun” la fel este activitate militară. 2 La 29 septembrie 2015, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului declarat de Departamentul Poliției de Frontieră cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței. La 23 octombrie 2015, intimatul Petru Arabadji și intervenientul accesoriu Ministerul Apărării au depus referințe solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Departamentul Poliției de Frontieră nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei 3 din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că atât instanța de apel, cât şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, aplicând corespunzător normele de drept material şi respectând normele de drept procedural, iar argumentele invocate în cererea de recurs poartă un caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul Departamentului Poliției de Frontieră, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de Departamentul Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Iuliana Oprea Liliana Catan 4