3ra-1431/15 — Obligarea retragerii învinuirilor aduse

dosarul nr.3ra-1431/15 prima instanţă – V. Muntean, instanţa de apel – M.Guzun, A.Doga, A.Nogai ÎNCHEIERE 11 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Valentina Clevadî Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată intentată de Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului împotriva Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii, intervenienţi accesorii Tocarenco Iulia şi Tocarenco Alexandr privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 mai 2015, prin care au fost admise apelurile declarate de Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţi şi Tocarenco Iulia, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 31 ianuarie 2015, fiind pronunţată o hotărîre nouă prin care s-a respins cererea de chemare în judecată, c o n s t a t ă: La 11 aprilie 2014 Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii, intervenienţi accesorii Tocarenco Iulia şi Tocarenco Alexandr solicitînd recunoaşterea ca fiind neîntemeiate şi neobiective a punctelor doi şi patru ale deciziei din 13 februarie 2014 emis de către Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii pornită la plîngerea Iuliei Tocarenco către Inspectoratul de Poliţie Botanica şi Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului privind discriminarea pe criteriu de gen şi avere în exercitarea drepturilor părinţeşti, - obligarea Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii de a-şi retrage învinuirile aduse Direcţiei municipale pentru protecţia drepturilor copilului precum că prin acţiunile sale a discriminat-o pe Tocarenco Iulia în raport cu Tocarenco Alexandr la stabilirea graficului de întrevederi cu copilul Tocarenco Ilia, născut la 24 ianuarie 2012. Afirmă că,

la 13 februarie 2014 Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii a emis decizia nr. 034/2013 pornită la plângerea Iuliei Tocarenco împotriva Inspectoratului de Poliţie Buiucani şi Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului privind discriminarea pe criteriul de gen şi avere în exercitarea drepturilor părinteşti, prin care a hotărît că faptele expuse în plângerea petiţionarei Tocarenco Iulia reprezintă discriminare pe criteriul de gen din partea Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului în realizarea drepturilor părinteşti în mod egal cu celălalt părinte, după cum este definit în art.1,2 din Legea nr.121 privind asigurarea egalităţii.

A decis că, Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului va revizui ultimul grafic de întrevederi şi va asigura că Tocarenco Iulia are şansa egală de a participa la creşterea şi educaţia copilului său minor, avînd întrevederi cu el în egală măsură ca şi tatăl copilului. Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului consideră decizia Consiliului din 13 februarie 2014 este neîntemeiată, neobiectivă şi părtinitoare. In acest sens indică faptul că, în luna iulie 2012 la demersul expediat de Procuratura sect. Botanica nr.08-6900/12 din 05 iulie 2012 în adresa Direcţiei pentru protecţia drepturilor copilului sect.

Botanica a apărut cazul copilului Tocarenco Ilia, născut la 24 ianuarie 2012. Ulterior, la 01 august 2012 cazul a ajuns în vizorul Direcţiei municipale pentru protecţia drepturilor copilului la cererea mamei copilului Tocarenco Ilia, prin care a solicitat verificarea măsurii în care copilului de 6 luni îi sunt asigurate drepturile şi pe cît de obiectivă este opinia specialiştilor din sec. Botanica referitor la respectarea drepturilor copilului său.

Menţionează că,în limitele competenţei sale Direcţia municipale pentru protecţia drepturilor copilului a aprobat prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 11/10 din 03 iunie 2004, în vederea examinării situaţiei reflectate în cerere, Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului a întreprins mai multe acţiuni, printre care a expediat faxograma nr. 61/1-871 din 03 august 2012 prin care s-a solicitat prezentarea la Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului a dosarului şi a explicaţiilor pe marginea cazului. Au fost purtate discuţii cu specialiştii responsabili de caz din cadrul Direcţiei pentru protecţia drepturilor copilului sect. Botanica, au fost examinate condiţiile de trai ale copilului Ilia Tocarenco, în repetate rînduri s-au făcut încercări de a realiza vizita la domiciliul mamei în scop de stabili dacă mama dispune de condiţii locative favorabile pentru creşterea şi dezvoltarea fizică şi psihică normală a copilului.

Au fost purtate discuţii cu toate părţile implicate în litigiu, Tocarenco Iulia- mama copilului, Tocarenco Alexandru tata copilului, Comaniuc Violeta-bunica pe linie maternă, Tocarenco Leonid şi Tocarenco Irina buneii pe linie paternă. Relatează că, discuţiile cu părinţii s-au realizat atît separat, cît şi în prezenţa ambilor. Urmare a acţiunilor întreprinse, reclamanta a constatat că la 04 iulie 2012 şi la 07 iulie 2012 Tocarenco Iulia a fost în audienţă la şeful Direcţiei pentru protecţia drepturilor copilului sec Botanica, Ioniţă Victoria, unde s-a discutat despre situaţia creată între părţi şi in discuţii s-a stabilit că la 30 iunie 2012 în rezultatul certurilor dintre ei a plecat din casa soţului şi a socrilor din str. Popuşoi 12, unde locuise împreună cu aceştia.

Iulia Tocarenco a comunicat atît verbal, cît şi în formă scrisă că în familia paternă fiul este bine îngrijit şi nu există pericol pentru viaţa şi sănătatea acestuia, doar că tatăl copilului îi pune impedimente la întrevederile cu minorul. Mama a solicitat să-şi ia copilul şi să locuiască într-un apartament pe care-1 va închiria. Ambii părinţi au depus declaraţii scrise la Direcţia pentru protecţia drepturilor copilului sect. Botanica. De asemenea, Tocarenco Iulia a fost consultată privind procedura juridică de stabilire a domiciliului copilului, stabilirea graficului de întrevederi şi i s-a recomandat să depună în acest sens o cerere la Direcţia pentru protecţia drepturilor copilului sect. Botanica.

In rezultatul conlucrării cu ambii părinţi, aceştia au ajuns la înţelegerea că minorul va locui în continuare cu tatăl acestuia, ultimul declarând că nu va crea impedimente la întrevederile copilului cu mama. Indică că în aceeaşi perioadă situaţia dată a fost examinată şi în cadrul Procuraturii sect. Botanica. In procesul examinării cazului la 23 august 2012, de către specialiştii desemnaţi, a fost realizată vizita la domiciliul copilului, fiind constatat că copilul locuieşte în condiţii foarte bune, fiindu-i asigurat necesarul pentru creştere şi dezvoltare. Ulterior, în baza cererii Iuliei Tocarenco din 06 noiembrie 2012, precum şi a adresării Centrului Pentru Drepturile Omului nr. 03-762/12-4630 de 31 octombrie 2012, Direcţia Municipală, în virtutea atribuţiilor sale în temeiul pct. 2.7 şi 3.12 din Regulamentul-cadru de activitate a Comisiei pentru protecţia copilului aflat în dificultate din cadrul Direcţia pentru protecţia drepturilor copilului sect.

Botanica şi Direcţie municipale pentru protecţia drepturilor copilului, a convocat şedinţa Comisiei pentru protecţia copilului aflat în dificultate din 22 noiembrie 2012 la care, reieşind din particularităţile fiziologice şi psihologice şi de vîrstă ale copilului, s-a decis în interesul superior al copilului şi pentru asigurarea unei dezvoltări fizice şi psihice armonioase a minorului aflat la o vîrstă fragedă, a considera drept optimal domicilierea copilului Tocarenco cu mama - Tocarenco Iulia; DPDC sect. Botanica va perfecta şi va prezenta în instanţa de judecată Avizul-concluzie al autorităţii tutelare privind determinarea domiciliului copilului Tocarenco Ilia.

S-a aprobat şi s-a propus, pînă la emiterea unei hotărîri judecătoreşti definitive pe marginea cazului dat grafic de întrevederi a copilului Tocarenco Ilia cu mama lui - Tocarenco Iulia: în fiecare zi din săptămână mama va avea cîte 2 întrevederi cu copilul, dimineaţa, de la ora 09:00 - 11:00 şi după amiază, de la ora 15:00 -17:00. Indică că, la 07 martie 2013 Direcţia pentru protecţia drepturilor copilului sect. Botanica a prezentat instanţei judecătoreşti concluzia prin care s-a pronunţat asupra stabilirii domiciliului copilului cu mama. În temeiul încheierii executorului judecătoresc din 25 februarie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013, la 25 februarie 2013, 26 februarie 2013, în scopul realizării transmiterii copilului către mama, reprezentaţii autorităţii tutelare au participat la acţiunile de executare a deciziei nominalizate în comun cu executorul judecătoresc, însă acestea nu s-au soldat cu rezultate pozitive.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica din 08 iulie 2012 s-a stabilit locul de trai al copilului minor, Tocarenco Ilia, născut la 24 ianuarie 2012, la domiciliul mamei sale. Prin decizia Curţii de apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, s-a casat hotărîrea primei instanţe şi s-a stabilit locul de trai al copilului minor, Tocarenco Ilia, născut la 24 ianuarie 2012, cu tatăl său. Se mai indică că, în baza cererilor părinţilor, de către Direcţia pentru protecţia drepturilor copilului sect. Botanica a fost emisă o altă decizie prin care s-a aprobat varianta provizorie a graficului de întrevederi copil - mamă şi anume: în zilele de luni, miercuri şi vineri de la ora 09:00 pînă la 11:00; în zilele de marţi, joi şi sâmbătă de la ora 19:00 pînă la 20:30; Toate întrevederile se vor desfăşura în prezenţa tatălui.

Prin cererea din 19 decembrie 2013 Iulia Tocarenco a contestat decizia nominalizată, argumentând că Direcţia pentru protecţia drepturilor copilului sect. Botanica nu a luat în consideraţie doleanţele mamei, decizia sa fiind una nemotivată şi neîntemeiată. La 09 ianuarie 2014 decizia Direcţia pentru protecţia drepturilor copilului sect. Botanica nr. 54/1 din 05 decembrie 2013 a fost contestată şi de Alexandr Tocarenco, motivând necesitatea anulării ei ca urmare a nerespectării acesteia de către mama copilului. Reieşind din cererile mamei, la 03 ianuarie 2014 în scopul evaluării situaţiei copilului Ilia Tocarenco, specialiştii autorităţii tutelare au realizat vizita la domiciliul acestuia, în mun.

Chişinău, str. E. Popuşoi 12, fiind constatat că copilul era îngrijit, jovial şi comunicabil şi că locuieşte permanent pe adresa indicată cu tatăl şi buneii Tocarenco. La 16 ianuarie 2014, cu participarea ambilor părinţi, a avut loc şedinţa Comisiei de profil a Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului la care s-a aprobat decizia nr. 2/7, fiind propusă următoarea variantă de grafic de întrevederi provizoriu copil-mamă: în fiecare zi de luni, miercuri şi vineri din săptămînă între orele 16:00 - 18:00; în I-a şi a IlI-a zi de sîmbătă din lună, între orele 16:00 - 18:00; în a Il-a şi a IV-a zi de duminică, între orele 16:00 - 18:00; întrevederile se vor desfăşura în Centrul de comerţ şi agrement „Baby Hali" din mun.

Chişinău, bl Negruzzi 2/4. Mai menţionează că, în perioada anilor 2012-2013, în vederea facilitării accesului mamei la copil, precum şi asigurării respectării drepturilor acestuia, prevăzute de legislaţia în vigoare, Direcţia municipale pentru protecţia drepturilor copilului în virtutea împuternicirilor sale legale, a mediat situaţia creată, având drept scop inclusiv, de a convinge părţile că în interesul suprem al copilului Tocarenco Ilia este ca ambii părinţi, deşi nu mai locuiesc în acelaşi imobil, în mod normal să găsească o modalitate, un compromis ca copilul să se bucure de grija, educaţia şi prezenţa nestingherită a ambilor părinţi în viaţa lui. A adresat multiple demersuri către instituţiile statului care au atribuţii legale corespunzătoare, şi anume, Procuraturii mun.

Chişinău, Inspectoratului de Poliţie, Direcţiei de Poliţie a mun. Chişinău, Asociaţiei Medicale Teritoriale Botanica, expediindu-i şi lui Alexandr Tocarenco. Astfel, reieşind din multitudinea acţiunilor menţionate şi realizate de autoritatea tutelară, consideră că nu poate fi vorba de discriminare a Iuliei Tocarenco, aşa cum este reflectat în decizia Consiliului din 13 februarie 2014. Nu consideră raţional a dispune ca graficul de întrevederi copil - mamă să fie rânduit, în aşa mod, încât o zi/săptămână/lună copilul să locuiască cu mama, iar o zi/săptămână/lună la tata, după cum sugerează Consiliul în decizia sa. Consideră că o astfel de modalitate de soluţionare a litigiului este dăunătoare şi nerecomandabilă pentru dezvoltarea psihică şi fizică normală a copilului.

Totodată, consideră eronată şi poziţia Iuliei Tocarenco şi a Consiliului precum că autoritatea tutelară deţine competenţe de a rezolva conflictele dintre părinţi vizavi de şansele egale ale acestora la comunicarea cu minorul sau ar avea careva pîrghii legale de a le impune părinţilor un anumit comportament ori atitudine în scopul de a nu leza dreptul la şanse egale de comunicare cu copilul comun. Specifică că, Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii a dat calificare acţiunilor autorităţii tutelare din punctul de vedere şi din calificările formulate în susţinerile Iuliei Tocarenco, nefăcând o analiză obiectivă a situaţiei, fără a examina exhaustiv cauza, pornind de la ideea greşită că dacă petiţionara se simte defavorizată, înseamnă că autoritatea publică nu a tratat-o corespunzător.

Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 31 ianuarie 2015, acţiunea a fost admisă parţial. S-a recunoscut ca fiind ilegale punctele 2 şi 4 ale deciziei nr.034/2013 din13 februarie 2014 emise de către Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii în cauza pornită la plîngerea lui Tocarenco Iulia împotriva Inspectoratului de Poliţie Botanica şi către DMPDC privind discriminarea pe criteriu de gen şi avere în exercitarea drepturilor părinteşti. S-a anulat punctele 2 şi 4 ale deciziei din 13 februarie 2014 emise de Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii în cauza nr.034/2013 pornită la plângerea petiţionarei Iulia Tocarenco către Inspectoratul de Poliţie Botanica şi către Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului privind discriminarea pe criteriu de gen şi avere în exercitarea drepturilor părinteşti.

În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel din 12 mai 2015 au fost admise apelurile declarate de Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţi şi Tocarenco Iulia, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 31 ianuarie 2015, şi s-a pronunţat o hotărîre nouă prin care s-a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 10 iulie 2015 Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 mai 2015, şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 31 ianuarie 2015. În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanţa de apel în mod eronat a aplicat normele legislative.

Nu s-a luat în consideraţie faptul că Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului a fost lipsită de dreptul la apărare, de a beneficia de posibilitatea de a prezenta înscrisuri suplimentare, de a adresa întrebări petiţionarei, prin examinarea în lipsa sa. Totodată instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că în Consiliul a dispus de suficient timp 90 zile ca să organizeze şedinţa de audieri, astfel încît să fie invitată si Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului si Direcţia pentru protecţia drepturilor copilului sec. Botanica.

Nu a ţinut cont nici de faptul că prin emiterea deciziei din 13 februarie 2014 Consiliul si-a depăşit competentele sale, că decizia dată poartă un caracter imperativ, ceea ce contravine pct. 32 al Legii nr. 298 din 21 decembrie 2012. Precizează că, instanţa de apel, nu a analizat litigiul în ansamblu, ignorînd că Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului a acţionat reieşind atît din toate circumstanţele litigiului, cît si din competentele si pîrghiile sale legale. A reacţionat cu diligenţă, în măsura împuternicirilor sale adresînd multiple demersuri către instituţiile statului care au atribuţii legale corespunzătoare, reprezentaţii autorităţii tutelare şi-au onorat obligaţiile pe care le avea, participînd şi la acţiunile de executare a deciziei Curţii de Apel din 19 februarie 2013 în comun cu executorul judecătoresc.

Curtea de Apel nu a apreciat nici faptul că Consiliul, avînd calitatea de pîrît în procedura de contencios administrativ, nu a prezentat nicio probă care ar arăta că Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului prin acţiunile sale în raport cu Tocarenco Iulia a manifestat preferinţe fată de tata copilului si că ar fi considerat că acesta are calităţi parentale mai bune decît mama şi nu s-a dat importanţă nici faptului că Consiliul, în calitate de pîrît, nu a adus şi nu a putut aduce niciun argument care ar demonstra că la baza graficului de întrevederi propus au stat careva prejudecăţi. Consideră Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului că decizia instanţei de apel este neîntemeiată.

În conformitate cu art. 439 alin (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Conform scrisorii de comunicare anexată la materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel a fost expediată părţilor la 05 iunie 2015 (f.d.166 vol.II), însă nu există dovada legală de recepţionare, motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 10 iulie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valentina Clevadî Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari