2ra-2536/15 — Repunerea în termen şi obligarea atribuirii cotei de teren echivalent

prima instanță: Gh. Bîrsan, dosarul nr. 2ra-2536/15 instanța de apel: A. Gheorghieş, A. Albu, A. Toderaş ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Nina Mironiuc, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ninei Minroniuc împotriva Consiliului local Brătuşeni şi Primăriei satului Brătuşeni, raionul Edineţ cu privire la repunerea în termen și obligarea atribuirii cotei de teren echivalent, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 16 iulie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Consiliului local Brătuşeni și Primăriei satului Brătuşeni, raionul Edineţ, casată hotărârea Judecătoriei Edineţ din 02 octombrie 2014 şi emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată și depusă tardiv, c o n s t a t ă: La 18 iunie 2014, Mironiuc Nina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului local Brătuşeni şi Primăriei satului Brătuşeni, r-ul Edineţ cu privire la repunerea în termen și obligarea atribuirii cotei de teren echivalent.

În motivarea acţiunii a indicat că din anul 1950 a început activitatea în colhoz, în calitate de colhoznică în cooperativa „Drujba”, avînd la moment respectiv numele de Semeniuc-Boico, iar după căsătorie - Mironiuc. Susține că a lucrat în gospodăria agricolă din localitate o perioadă de 21 ani, fapt confirmat prin extrasul din carnetul de muncă și certificatele eliberate din conturile de arhivă. Menționează că potrivit prevederilor art. 12 din Codul funciar, este în drept să pretindă la cota de teren echivalent, care se atribuie persoanelor care au activat la întreprinderea agricolă din localitate o perioadă de 20 ani, iar în acest sens s-a adresat cu o cerere către Consiliul local Brătuşeni şi Primăriei satului Brătuşeni, însă, nu a primit nici un răspuns, astfel, consideră că prin neatribuirea cotei de teren echivalent, îi sunt încălcate drepturile garantate de art. 46 din Constituția RM, art. 14 CEDO şi art. 315 din Cod civil.

Solicită repunerea în termen a cererii de chemare în judecată și obligarea Consiliului comunal Brătușeni să-i atribuie în beneficiul său cota de teren echivalent în mărime stabilită de comisia funciară a Consiliului Primăriei Brătuşeni. Prin hotărârea Judecătoriei Edineţ din 02 octombrie 2014, acțiunea a fost admisă, fiind repusă în termen cererea de chemarea în judecată depusă de către Mironiuc Nina şi obligat Consiliul local Brătuşeni şi Primăria satului Brătuşeni r-ul Edineţ să-i atribuie Ninei Mironiuc cota de teren echivalent în mărime stabilită de comisia funciară a Consiliului Primăriei Brătuşeni, fiind scutit Consiliul Primăriei Brătuşeni și Primăria satului Brătuşeni r-ul Edineţ de achitare a taxei de stat în sumă de 200 lei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 15 ianuarie 2015, a fost admis apelul declarat de către Consiliul local Brătuşeni şi Primăria satului Brătușeni r-ul Edineţ, casată integral hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 20 mai 2015, a fost admis recursul declarat de către Nina Mironiuc, casată decizia instanței de apel și restituită pricina spre rejudecarea la Curtea de Apel Bălți în alt complet de judecată. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 16 iulie 2015, a fost admis apelul declarat de către Consiliul local Brătuşeni și Primăria satului Brătuşeni, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată şi ca depusă tardiv.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că Mironiuc Nina a formulat cererea de atribuire a terenului la data de 05 decembrie 2013, însă, potrivit prevederilor art. II alin.(3) al Legii nr. 173 din 22 octombrie 1998, pentru modificarea și completarea Codului funciar, pretențiile ce țin de atribuirea cotelor de teren echivalent vor fi prezentate primăriilor satelor (comunelor) sau orașelor respective până la 01 ianuarie 1999, iar după expirarea acestui termen, pretențiile nu vor fi examinate, astfel, reţinînd că Mironiuc Nina a omis termenul de prescripție cu aproximativ 15 ani de zile, neconfirmând prin probe pertinente că acest termen a fost omis întemeiat. La 11 august 2015, Mironiuc Nina a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a cerințelor.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că cererea de chemare în judecată a fost depusă cu omiterea termenului de prescripție, invocând în acest sens prevederile Legii nr. 173 nr. 22 octombrie 1998, prin care a fost completat Codul funciar, care indică că pretențiile ce țin de atribuirea cotelor de teren pot fi prezentate de până la 01 ianuarie 1999, deoarece, aceste modificări se referă în privința primăriilor, satelor şi comunelor şi nu au nici o tangență cu hotărârile de judecată.

Susține că prin neatribuirea cotei de teren echivalent i s-au încălcat drepturile sale garantate de art. 46 din Constituția RM, şi art. 14 CEDO, care se manifestă prin diferență de tratament față de unii și aceiași cetățeni care au lucrat până la 01 ianuarie 1992 în sovhozul Brătuşeni și au fost împroprietăriți cu teren și față de dânsa care nu beneficiază de acest teren. Cu referire la prevederile art. 315 alin.(2) din Cod civil, care indică că dreptul de proprietate este perpetuu, insistă că cererea de chemare în judecată urmează a fi repusă în termen de prescripție extinctivă în temeiul art. 279 din Cod Civil, mai mult ca atât este văduvă și veteran al războiului mondial și această dovedește că a muncit pe durata vieții, or, a suferit foarte mult în rezultatul războiului.

Susține că intimatul a indicat eronat în cererea de apel precum că dânsa nu a activat o perioadă de 20 de ani în sovhoz, iar instanța de apel contrar prevederilor art. 373 CPC, care indică că instanța de apel verifică în limitele cererii de apel legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, și-a depășit atribuțiile fiind vădit părtinitoare la examinarea cauzei, ceea ce este o încălcare gravă a Constituției RM. La fel, indică că potrivit prevederilor art. 271 din Cod civil, acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai la cererea persoanei în favoarea cărei a curs prescripția, mai mult, Consiliul local și Primăria satului Brătușeni, atât în prima instanță, cât și în instanța de apel nu au invocat expirarea termenului de prescripție.

Afirmă că potrivit practicii judiciare și anume încheierea Curții Supreme de Justiție din 11 iunie 2014, Evdochiei Babuci i-a fost atribuit de către instanța de judecată cota de teren echivalent, nefiind luat în considerație termenul de prescripție. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Mironiuc Nina, este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Mironiuc Nina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Mironiuc Nina asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Mironiuc Nina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Mironiuc Nina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva