2ra-2462/15 — Încasarea pensiei pentru întreţinere între soţi

prima instanță: L. Barbos dosarul nr. 2ra-2462/15 instanța de apel: A. Panov, M. Moraru, A, Minciuna ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Valentina Clevadî Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Zatic Maria, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Zatic împotriva lui Zatic Tudor cu privire la încasarea pensiei pentru întreținere, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Zatic Maria și menținută hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 03 aprilie, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 15 noiembrie 2013, Zatic Maria a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Zatic Tudor cu privire la încasarea pensiei pentru întreținere.

În motivarea acţiunii a indicat că la data de 11 noiembrie 1989 a încheiat căsătoria cu Zatic Tudor la Oficiul Stării Civile din mun. Chișinău, iar din căsătoriei au 2 copii, fiul Boris născut în anul 1989 și fiica Natalia născută în anul 1992. Susține că din cauza comportamentului amoral a lui Zatic Tudor, exprimat prin infidelitate conjugală, şi certurilor frecvente în familie, care se finisau în repetate rânduri cu violență fizică, în anul 2008, a devenit invalidă cu severitatea II, fiind în imposibilitate de a munci, fapt confirmat prin certificatele de invaliditate anexate la materiale pricinii. Menționează că începând cu anul 2008, necesită de îngrijire medicală, care sunt costisitoare, iar din partea soțului nu beneficiază de nici un suport material deja de mult timp.

La fel, indică că unica sursă de venit este pensia de invaliditate în cuantum de 751 lei, iar în ultimii ani, în dependență de decizia autorităților, mai primește a căte 350 lei anual. Afirmă că pârâtul până în prezent nu a susținut-o financiar sub nici o formă, deși, muncește în Federația Rusă, or.Sanct-Petersburg şi are un venit lunar de aproximativ 30000 ruble. Solicită încasarea de la de la Zatic Fiodor în beneficiul său pensia de întreținere între soţi în mărime de 3 000 lei lunar. Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 03 aprilie 2014, acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 23 septembrie 2014, a fost admis apelul s declarat de către Zatic Maria, casată hotărârea primei instanțe şi emisă o nouă hotărâre prin care s-a admis parțial acțiunea, fiind încasat de la Zatic Tudor în beneficiul Mariei Zatic pensia de întreținere în mărime de 1 000 lei lunar, începând cu data de 15 noiembrie 2013 şi până la schimbarea situației materiale a reclamantei, în rest acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată. Totodată, s-a încasat de la Zatic Tudor în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 360 lei. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11 martie 2015, a fost admis recursul declarat de Zatic Tudor, casată decizia instanței de apel și restituită pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2015, a fost respins apelul declarat de către Zatic Maria și menținută hotărârea primei instanțe. În motivarea deciziei instanța de apel a invocat prevederile art. 82 alin.(1), (3) din Codul familiei, care reglementează obligația soților de a se întreține reciproc şi care indică că soții îşi datorează întreținerea materială reciprocă. Pensia de întreținere se plătește persoanelor enumerate la alin.(2) numai în cazul când acestea nu au un venit propriu suficient, iar soțul care datorează întreținere are posibilitatea de a o plăti. Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel a reținut că Zatic Maria, nu a prezentat instanței de apel careva probe ce ar confirma existența veniturilor lui Zatic Tudor, iar probele reclamantei nu demonstrează în măsură suficientă lipsa venitului propriu și necesitatea de a fi sprijinită material.

La 10 august 2015, Zatic Maria a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a cerințelor. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a nomelor de drept material cu aprecierea arbitrară a probelor.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei a dat o apreciere greșită probelor anexate la materialele pricinii invocând în acest sens prevederile art. 82 alin. (1) din Codul familiei, or, pe parcursul examinării pricinii a prezentat probe care confirmă cu certitudine că a devenit incapabilă în muncă și deține gradul II de invaliditate, fapt confirmat atât prin certificatul de invaliditate seria EM nr. 388536, cât şi prin certificatul seria CN nr. 017887 prin care s-a reexpertizat starea sănătății sale și s-a determinat gradul de păstrare a capacității de muncă în mărime de 40 %. Susține că dispune de o pensie pentru gradul de invaliditate în sumă de 751, 62 lei, iar aceste mijloace bănești abia îi ajunge să-şi asigure strictul necesar, întrucât are nevoie să-și cumpere cu regularitate preparate medicamentoase.

La fel, indică că intimatul a alungat-o din imobilul în care au locuit, iar potrivit informației Organului Cadastral Teritorial Chişinău a ÎS „Cadastru”, dînsa nu deține dreptul de proprietate asupra cărorva bunuri imobile, iar cât privește veniturile intimatului, a probat faptul că, acesta activează în or. Sanct- Petersburg şi este angajat oficial. Prin urmare, consideră că instanța de apel nu a apreciat în modul corespunzător faptul că dînsa nu dispune de un venit propriu suficient care i-ar acorda un trai decent, ci nu unul la limita existenței, iar intimatul după cum a invocat are posibilitatea de a-i achita pensia de întreținere ca fostei soții. Consideră că în eventualitatea menținerii deciziei instanței de apel s-ar contribui de fapt la lezarea drepturilor sale prevăzute de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Zatic Maria este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Zatic Maria nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Zatic Maria asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către, Zatic Maria ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Zatic Maria se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Valentina Clevadî Ion Druţă