2ri-301/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine

prima instanţă: S. Arnăut dosarul nr. 2ri-301/15 DECIZIE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Liliana Catan Vladimir Timofti Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Nicolai Bodiştean în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu răspundere limitată „Lăpuşna-Vin” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2015, prin care au fost admise cererile lichidatorului Societăţii cu răspundere limitată „Lăpuşna-Vin”, Anatolie Nacu cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale Societăţii cu răspundere limitată „Lăpuşna-Vin” şi asigurarea acţiunii, c o n s t a t ă: La 01 aprilie 2013, SRL „Lăpuşna-Vin” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 aprilie 2013 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de către SRL „Lăpuşna-Vin” privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine, în scopul prevenirii modificării stării bunurilor SRL „Lăpuşna-Vin” în perioada de până la intentarea procesului de insolvabilitate, au fost aplicate măsuri de asigurare, fiind numit în calitate de administrator provizoriu ÎI „Nacu Anatolie”. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 29 august 2013 a fost constatată insolvabilitatea SRL „Lăpuşna-Vin” şi intentat procesul de insolvabilitate cu iniţierea procedurii simplificate a falimentului faţă de SRL „Lăpuşna-Vin”, fiind desemnat în calitate de lichidator al SRL „Lăpişna-Vin”, ÎI „Nacu Anatolie”.

La 17 aprilie 2015, lichidatorul SRL „Lăpuşna-Vin”, Anatolie Nacu a depus o cerere, prin care a solicitat atragerea la răspundere subsidiară a persoanelor de conducere a SRL „Lăpuşna-Vin”. În motivarea cererii a indicat că SRL „Lăpuşna-Vin” în proces de lichidare este vinovată de următoarele acţiuni: nedepunerea cererii introductive odată ce au survenit temeiurile de insolvabilitate. Menţionează că conform art. 14 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, debitorul este obligat să depună cerere introductivă dacă este în incapacitate de plată, iar conform alin. (3) din acelaşi articol, debitorul este obligat să depună cererea imediat, dar nu mai târziu de expirarea a 30 de zile calendaristice din data survenirii incapacităţii de plată a debitorului.

Susţine că conform art. 14 alin. (4) din Legea enunţată, dacă debitorul nu depune cererea în cazul şi în termenul prevăzut de prezentul articol, persoana care, conform legislaţiei în vigoare, are dreptul de a reprezenta debitorul, asociaţii cu responsabilitate nelimitată şi lichidatorii debitorului răspund subsidiar în faţa creditorilor pentru obligaţiile apărute după expirarea termenului prevăzut al alin. (3), iar conform art. 248 alin. (1) lit. b) din Legea menţionată, la cererea creditorilor, administratorului sau din oficiu, în cazul insuficienţei masei debitoare, instanţa de judecată decide printr-o încheiere ca o parte din datoriile debitorului să fie suportate de membrii organelor de conducere ale debitorului dacă aceştia sunt vinovaţi de nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art. 14 din Legea insolvabilităţii.

Afirmă că debitorul nu a îndeplinit prevederile legale de înaintare în termen a cererii introductive odată cu survenirea temeiurilor de insolvabilitate a debitorului. Ulterior, lichidatorul SRL „Lăpuşna-Vin”, Anatolie Nacu a depus o cerere de completare şi concretizare a cererii iniţiale, solicitând atragerea la răspundere subsidiară a asociatului şi fostului conducător al SRL „Lăpuşna-Vin”, Nicolai Boişteanu conform art. 15 şi 248 lit. f) şi i) din Legea insolvabilităţii.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2015 a fost admisă cererea lichidatorului SRL „Lăpuşna-Vin”, Anatolie Nacu cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale SRL „Lăpuşna-Vin”, a fost atras la răspundere subsidiară asociatul şi fostul conducător al SRL „Lăpuşna-Vin”, Nicolai Bodişteanu şi a fost încasată de la fostul conducător al SRL „Lăpuşna-Vin”, Nicolai Bodişteanu în beneficiul SRL „Rodals” suma de 26341 lei şi în beneficiul Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Hînceşti suma de 31120,17 lei. A fost admisă cererea lichidatorului SRL „Lăpuşna-Vin”, Anatolie Nacu cu privire la asigurarea acţiunii şi a fost aplicat sechestru pe sursele financiare şi bunurilor imobile sau mobile deţinute sau aflate la alte persoane ce aparţin fostului conducător al SRL „Lăpuşna- Vin”, Nicolai Bodişteanu, în limita sumei de 57461,17 lei.

La 21 septembrie 2015, Nicolai Bodişteanu a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând repunerea în termen şi admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Recurentul Nicolai Bodişteanu, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârea primei instanţe, deoarece prima instanţă a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea. Menţionează că conform extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 4685 din 01 martie 2011, asociaţi ai SRL „Lăpuşna-Vin”, la momentul intentării procedurii de insolvabilitate, erau: el - cu cota-parte din capitalul social de 67% şi Igor Terzi – cu cota-parte din capitalul social de 33%.

Consideră că la examinarea cererii cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale SRL „Lăpuşna-Vin”, instanţa urma să atragă la răspundere subsidiară şi pe Igor Terzi. Susţine că instanţa, dispunând atragerea sa la răspundere subsidiară, nu a ţinut cont de faptul că el deţine cota-parte din capitalul social al SRL „Lăpuşna-Vin” de 67%, iar conform art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 135-XVI din 14 iunie 2007 privind societăţile cu răspundere limitată, hotărârile adunării generale a asociaţilor se adoptă cu cel puţin trei pătrimi din voturile tuturor asociaţilor societăţii dacă statutul acesteia nu prevede un număr mai mare de voturi pentru lichidarea societăţii, numirea lichidatorului şi aprobarea bilanţului de lichidare.

Prin urmare, el nu a dispus de toate împuternicirile legale pentru depunerea cererii corespunzătoare fără a lua în consideraţie opinia celuilalt asociat. Afirmă că conform art. 248 alin. (1) lit. h) din Legea insolvabilităţii, dacă în cadrul procesului sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acţiuni: nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14, însă prima instanţă, contrar prevederilor enunţate, a dispus încasarea întregii sume.

Invocă că instanţa de insolvabilitate a dispus atragerea sa la răspundere subsidiară cu încălcarea termenului prevăzut de art. 248 alin. (5) din Legea insolvabilităţii. Mai invocă că hotărârea primei instanţe nu a fost pronunţată în şedinţa de judecată. Mai mult ca atât, judecătorul nu s-a retras în camera de deliberare pentru emiterea acesteia. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge cererea de repunere în termen a recursului şi de a respinge recursul ca fiind depus în afara termenului legal din următoarele considerente.

Din actele pricinii se constată că la 01 aprilie 2013, SRL „Lăpuşna-Vin” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 aprilie 2013 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de către SRL „Lăpuşna-Vin” privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine, în scopul prevenirii modificării stării bunurilor SRL „Lăpuşna-Vin” în perioada de până la intentarea procesului de insolvabilitate, au fost aplicate măsuri de asigurare, fiind numit în calitate de administrator provizoriu ÎI „Nacu Anatolie”. Ulterior, prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 29 august 2013 a fost constatată insolvabilitatea SRL „Lăpuşna-Vin” şi intentat procesul de insolvabilitate cu iniţierea procedurii simplificate a falimentului faţă de SRL „Lăpuşna-Vin”, fiind desemnat în calitate de lichidator al SRL „Lăpişna-Vin”, ÎI „Nacu Anatolie”.

La 17 aprilie 2015, lichidatorul SRL „Lăpuşna-Vin”, Anatolie Nacu a depus o cerere, prin care a solicitat atragerea la răspundere subsidiară a persoanelor de conducere a SRL „Lăpuşna-Vin”. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2015 a fost admisă cererea lichidatorului SRL „Lăpuşna-Vin”, Anatolie Nacu cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale SRL „Lăpuşna-Vin”, a fost atras la răspundere subsidiară asociatul şi fostul conducător al SRL „Lăpuşna-Vin”, Nicolai Bodişteanu şi a fost încasată de la fostul conducător al SRL „Lăpuşna-Vin”, Nicolai Bodişteanu în beneficiul SRL „Rodals” suma de 26341 lei şi în beneficiul Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Hînceşti suma de 31120,17 lei.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. La caz, se constată că deşi hotărârea a fost pronunţată de instanţa de insolvabilitate la 26 iunie 2015, Nicolai Bodişteanu a depus cererea de recurs numai la 21 septembrie 2015, prin urmare cu încălcarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilităţii. În conformitate cu art. 116 alin. (1) CPC persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

Cu referire la aceste prevederi legale, instanţa de recurs constată că recurentul Nicolai Bodişteanu a solicitat repunerea în termen a recursului, însă nu a invocat niciun motiv, în sensul prevederilor art. 116 CPC, care ar justifica neîndeplinirea actului de procedură în termen şi care ar constitui temei pentru repunerea recursului în termen. Mai cu seamă se va reţine că deşi din procesul-verbal al şedinţei de judecată a instanţei de insolvabilitate din 26 iunie 2015 rezultă că Nicolai Bodişteanu nu a participat la pronunţarea dispozitivului hotărârii, se constată că ultimul în aceeaşi zi, 26 iunie 2015, a depus o cerere de examinare a pricinii în lipsa sa.

Ca urmare, este incontestabil că recurentul Nicolai Bodişteanu cu certitudine a cunoscut despre existenţa şi examinarea prezentului litigiu, solicitând examinarea cauzei în lipsa lui, prin urmare acesta trebuia să întreprindă toate măsurile, după cum sugerează atât practica naţională, cât şi jurisprudenţa constantă a CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la justiţie, inclusiv prin depunerea recursului în termenul prevăzut de lege, fapt ignorat, însă, de acesta. Distinct de cele arătate, instanţa de recurs consideră necesar de a respinge solicitarea recurentului cu privire la repunerea recursului în termenul de declarare, aceasta fiind una abuzivă. Or, în conformitate cu art. 56 alin. (3) CPC, participanţii la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale.

Instanţa de recurs pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea în eroare. Buna-credinţă prezumă că partea este obligată la interval rezonabil de timp să manifeste diligenţă şi să se intereseze de soarta dosarelor despre care cunosc cu certitudine că se află pe rolul instanţei cu participarea lor şi să respecte termenele prevăzute de lege. În conexiunea celor relatate, se va reţine că soluţia dată este compatibilă şi cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, având în vedere că admiterea spre examinare a unui recurs tardiv, ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătoreşti emise în prima instanţă şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

Astfel fiind, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea lui Nicolai Bodişteanu de repunere în termen a recursului şi de a respinge recursul ca fiind depus în afara termenului legal. În conformitate cu art. 445 alin. (1) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge cererea lui Nicolai Bodişteanu de repunere în termen a recursului. Se respinge recursul declarat de către Nicolai Bodişteanu ca depus în afara termenului legal. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Liliana Catan Vladimir Timofti Ala Cobăneanu