2ra-2274/15 — Recunoaşterea faptului încheierii contractului individual de muncă

prima instanţă – E. Buzu dosarul nr.2ra-2274/15 instanţa de apel – N. Budăi, I. Muruianu, N. Cernat ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Dodon Eugen în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dodon Eugen împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Rumi-Bere” şi Societăţii cu Răspundere Limitată „Rumitox” cu privire la recunoaşterea încheierii contractului individual de muncă, restabilirea la locul de muncă şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la locul de muncă, repararea prejudiciului moral şi încasarea restanţelor salariale şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Dodon Eugen şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 07 mai 2014 c o n s t a t ă La 14 ianuarie 2013 Dodon Eugen a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Rumi-Bere” şi Societăţii cu Răspundere Limitată „Rumitox” cu privire la recunoaşterea încheierii contractului individual de muncă pe o perioadă nedeterminată, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la locul de muncă, repararea prejudiciului moral şi încasarea restanţelor salariale şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, a activat la S.R.L. “Rumi - Bere” de la 15 septembrie 2011 în calitate de agent pe vînzări, cu stabilirea salariului lunar de 4500 lei. Precizează că în obligaţiile sale de serviciu intra repartizarea mărfii livrate de SRL „Rumi- Bere” la agenţii comerciali din raionul Orhei şi raioanele învecinate, pe care o făcea prin intermediul SRL „Fisavru”, cu care SRL „Rumi-Bere” avea o înţelegere în acest sens. Pe tot parcursul activităţii sale la SRL „Rumi-Bere” niciodată nu a primit salariul, angajatorul motivînd acest fapt prin dificultăţi financiare şi rugîndu-1 să aştepte. La mijlocul lunii octombrie 2012, a cerut angajatorului, să-i achite măcar o parte din salariu, deoarece s-a ciocnit cu dificultăţi financiare şi l-a anunţat că în caz contrar o să fie nevoit să se adreseze în instanţa de judecată.

Ca răspuns angajatorul i-a spus că este concediat din 15 octombrie 2012. La solicitarea sa de a i se elibera copia ordinului de concediere, angajatorul i-a comunicat ca nu a fost angajat oficial. Mai mult, în carnetul de muncă nu era făcută nici o inscripție despre activitatea sa la SRL „Rumi-Bere”. Ulterior, Dodon Eugen, a depus cerere de concretizare a pretenţiilor şi de majorare a cuantumului acţiunii, în care a indicat că urma să fie angajat şi la SRL „Rumitox” şi la SRL „Rumi-Bere”, deoarece au aceeași fondatori, același director şi practică același gen de activitate şi că acestea reprezintă două întreprinderi diferite de iure, iar de facto sunt una şi aceeaşi. Susţine reclamantul că, referitor la salariu i s-a comunicat că v-a primi un salariu unic, de la ambele întreprinderi, după situaţie.

Indică reclamantul că astfel, a lucrat pentru ambele întreprinderi şi nici de la una nu a primit salariul.

Cere recunoaşterea faptului încheierii unui contract individual de muncă pe o perioadă nedeterminată între Dodn Eugen şi SRL „Rumi-Bere”, începînd cu data de 15 septembrie 2013 şi obligare SRL „Rumi-Bere”, să-l încheie în formă scrisă, recunoaşterea faptului încheierii unui contract individual de muncă pe o perioadă nedeterminată între Dodon Eugen şi SRL „Rumitox”, începînd cu data de 15 septembrie 2013 şi obligare SRL „Rumitox”, să-l încheie în formă scrisă, restabilirea la locul de muncă, încasarea în mod solidar de la SRL „Rumitox” şi de la SRL „Rumi-Bere” a salariului pentru întreaga perioadă de lipsă forţată de la serviciu în mărime de 80 650 lei, prejudiciu moral 18 000 lei, recunoaşterea faptului supunerii la muncă forţată de către SRL „Rumitox” şi SRL „Rumi-Bere” în perioada 15 septembrie 2011-15 octombrie 2012, încasarea în beneficiul său a salariului neprimit în mărime de 58 500 lei, încasarea compensaţiei suplimentare pentru neplata la timp a salariului în mărime de 37 842,50 lei, încasarea compensaţiei pentru concediul nefolosit în mărime de 4500 lei, încasarea compensaţiei suplimentare pentru neplata la timp a compensației în locul concediului nefolosit în mărime de 2466 lei, încasarea compensaţiei în locul restabilirii la muncă în mărime de 27 000 lei, ce constiutie 6 salarii medii lunare,

repararea prejudiciului moral în mărime de 35 000 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 07 mai 2014, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2015, a fost respins apelul declarat de Dodon Eugen şi menţinută hotărîrea judecătoriei Orhei din 07 mai 2014. La 23 iulie 2015 Dodon Eugen a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Astfel invocă ilegalitatea deciziei instanţei de apel, precizînd că a prezentat instanţei mai multe probe, inclusiv înscrisuri, declaraţiile martorilor şi probe materiale care confirmă argumentele sale.

A mai indicat recurentul că, atît prima instanţă cît şi instanţa de apel la examinarea litigiului dat au apreciat arbitrar probele prezentate, ce stipulau expres că în acea perioadă a activat la SRL „Rumitox”. Astfel, mai mulţi martori au declarat că el a lucrat la SRL „Rumitox”, deoarece îl vedeau deseori la oficiul comercial, cît şi prin magazine distribuind marfa acestei întreprinderi. Mai mult ca atît, un martor a declarat că Dodon Eugen a fost angajat în locul său după ce el s-a eliberat,confirmînd şi mărimea salariului 4500 lei. Susţine recurentul că, nu este întemeiat argumentul precum că el nu figurează ca salariat în raportul IAL, deoarece în acest raport pot figura doar acei salariaţi, cu care a fost încheiat contract în formă scrisă.

Precizează recurentul că, consideră neîntemeiat argumentul precum că salariul se stabileşte prin contract individual de muncă, or un atare contract cu el nu a fost încheiat, mărimea salariului fiind confirmată prin anunţul de angajare şi declaraţiile martorului. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Dodon Eugen, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Dodon Eugen asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Dodon Eugen ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Dodon Eugen se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat