2ra-2710/15 — Prelungirea termenului de acceptare a succesiunii

prima instanţă: V. Cupcea Dosarul nr.2ra-2710/15 (Judecătoria Orhei) instanţa de apel: N. Vascan, V. Negru, Iu. Cotruță (Curtea de Apel Chișinău) ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Coșelic Serghei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Coșelic Serghei împotriva Larisei Mihalachi privind prelungirea termenului de acceptare a succesiunii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Mihalachi Larisa, casată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 16 aprilie 2014 și pronunțată o nouă hotărârea de respingere a acțiunii, c o n s t a t ă: La 07 august 2013, Coșelic Serghei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Larisei Mihalachi privind prelungirea termenului de acceptare a succesiunii.

În motivarea acţiunii, reclamantul Coșelic Serghei a invocat că la 20 octombrie 2002, a decedat mama sa Coșelic Tamara. În urma decesului a rămas avere succesorală compusă din teren pentru construcții cu suprafața de 0,0312 ha, număr cadastral 6401205.025 și casa de locuit individuală cu suprafața de 55,8 m2 număr cadastral 6401205.025.01, situată în or. Orhei, str. Haiducul Grezescu nr.54. Menționează reclamantul că după decesul mamei sale a stabilit cu sora sa Mihalachi Larisa că el nu va pretinde la succesiunea rămasă după decesul mamei sale Coșelic Tamara, iar Mihalachi Larisa nu va pretinde la succesiunea ce v-a rămîne după decesul tatălui lor Coșelic Iustin. Respectînd înțelegerea reclamantul nu a depus cerere de acceptare a succesiunii după decesul mamei lor.

Susține reclamantul că la 09 februarie 2013, a decedat tatăl lor Coșelic Iustin. În urma decesului a rămas averea succesorală și anume casa de locuit cu teren aferent situată pe str. Tricolorului nr.63, or. Orhei. Declară reclamantul că, adresîndu-se la notar cu declarație de acceptare a succesiunii, a aflat că sora sa Mihalachi Larisa a depus și ea declarație privind acceptarea succesiunii rămasă după decesul tatălui lor Coșelic Iustin. Susține reclamantul că dînsul a respectat înțelegerea avută cu sora sa Mihalachi Larisa și nu a depus în termenul stabilit de lege cerere de acceptare a succesiunii după decesul mamei sale.

Cere reclamantul prelungirea cu șase luni a termenului de acceptare a succesiunii după decesul mamei sale Coșelic Tamara, decedată la 20 octombrie 2002. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 16 aprilie 2014, acţiunea a fost admisă și prelungit termenul de acceptare a succesiunii lui Coșelic Serghei cu șase luni, în urma decesului mamei sale Coșelic Tamara, decedată la 20 octombrie 2002. S-a dispus anularea sechestrului aplicat prin încheierea Judecătoriei Orhei din 25 februarie 2014. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 18 februarie 2015, a fost admis apelul declarat de către Mihalachi Larisa, casată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 16 aprilie 2014 şi pronunțată o nouă hotărîre de respingere a acțiunii.

La 26 august 2015, Coșelic Serghei a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2015, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei contestate cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Orhei din 16 aprilie 2014. În motivarea recursului, Coșelic Serghei a indicat că instanţa de apel a interpretat și aplicat eronat normele de drept material și procedural. În susținerea recursului, Coșelic Serghei a invocat că instanţa de apel a examinat pricina în absența sa nefiindu-i comunicat locul, data și ora ședinței de judecată.

Mai indică recurentul că instanța de apel nu a luat în considerație că termenul de acceptare a succesiunii a fost omis datorită înțelegerii verbale cu Mihalachi Larisa, și anume, că ea nu v-a pretinde la succesiunea rămasă după decesul tatălui său și el nu v-a pretinde la succesiunea rămasă după decesul mamei lor, iar în condițiile în care Mihalachi Larisa nu a negat despre existența unei atare înțelegeri, acest fapt nici nu trebuie probat. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2015 a fost expediată în adresa recurentului la 06 martie 2015 (f.d.140), însă date, despre recepționarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului, lipsesc.

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către Coșelic Serghei la 26 august 2015 se consideră depus în termenul prevăzut de lege. La 29 septembrie 2015, în adresa intimatei Mihalachi Larisa a fost expediată copia recursului declarat de către Coșelic Serghei cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 23 octombrie 2015, intimata Mihalachi Larisa a depus referință, solicitînd respingerea recursului declarat de către Coșelic Serghei ca fiind inadmisibil cu menținerea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 18 februarie 2015, pe care o consideră legală și întemeiată. Susține intimata Mihalachi Larisa că nu a avut nici o înțelegere verbală cu recurentul Coșelic Serghei precum că dînsul acceptă moștenirea rămasă după tatăl său, iar ea acceptă moștenirea rămasă după mama lor și acest fapt a fost negat de dînsa încă în referința depusă în prima instanță.

Examinând temeiurile recursului în raport cu referința depusă și materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Coșelic Serghei este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Coșelic Serghei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanțele ierarhic inferioare şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Nu poate fi reţinut ca motiv al admisibilităţii prezentului recurs argumentul recurentului precum că nu a depus cerere de acceptare a succesiunii în termenul prevăzut de lege după decesul mamei sale Coșelic Tamara, respectînd înțelegerea verbală avută cu sora sa Mihalachi Larisa, deoarece este declarativ, neconfirmat prin probe pertinente și admisibile și fiind totodată negat de către intimata Mihalachi Larisa.

Mai mult ca atît, prin prisma prevederilor art.1527 CC, o succesiune nu poate fi acceptată sau refuzată sub careva condiții sau rezerve. Nu poate fi reținut nici argumentul recurentului precum că pricina a fost examinată în instanța de apel în absența sa, nefiind legal citat, deoarece este neîntemeiat. Or, potrivit materialelor dosarului acesta a fost citat în conformitate cu cerințele prevăzute de art. 100 alin.(3) CPC. Mai mult ca atît, însuși recurentul fiind legal citat pentru ședința instanței de apel din 10 decembrie 2014, a solicitat printr-o cerere scrisă amînarea examinării pricinii pentru a încheia contract de asistență juridică cu un avocat, instanța satisfăcînd acest demers a numit pricina spre examinare pentru 28 ianuarie 2015 și repetat pentru 18 februarie 2015, la care Coșelic Serghei nu s-a prezentat.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Coșelic Serghei, ca inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Coșelic Serghei, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea