2ra-2715/15 — Încasarea plăţii şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: N. Veleva nr. 2ra-2715/15 instanţa de apel: G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Dimitriadi ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Cahul Gaz” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandr Albu, Serghei Diacov, Oleg Cravcenco şi Nicolai Dobrin împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Cahul Gaz” cu privire la încasarea plăţilor salariale şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 07 iulie 2015 prin care a fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Cahul Gaz”, casată parţial hotărârea Judecătoriei Cahul din 23 martie 2015 şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă cerinţa Elenei Albu şi a lui Dumitru Albu împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Cahul Gaz” cu privire la repararea prejudiciului moral, în rest, a fost menţinută hotărârea primei instanţe constată: La 20 octombrie 2011, Alexandr Albu, Serghei Diacov, Oleg Cravcenco şi Nicolai Dobrin au depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Cahul Gaz” cu privire la încasarea plăţilor salariale şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii au invocat că au fost angajaţi ai SRL „Cahul Gaz”, după cum urmează: Alexandr Albu - în calitate de lăcătuş categoria de calificare clasa 4, Serghei Diacov - lăcătuş categoria de calificare clasa 3, Oleg Cravcenco - lăcătuş categoria de calificare clasa 3, Nicolai Dobrin - lăcătuş categoria de calificare clasa 4. Menţionează că salariul lunar se achita conform contractului colectiv de muncă nr. 14 din 26 februarie 2008, în dependenţă de volumul de lucru îndeplinit şi conform calificării. Relatează că la 20 iunie 2010, administraţia SRL „Cahul Gaz” a adoptat ordinul nr. 114-p privind stabilirea costului obiectului în construcţie, emis în baza scrisorii nr. 216 privind stabilirea costului obiectului în construcţie, începând cu 1 01 mai 2010, confirmată de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor al Republicii Moldova şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.

Afirmă că mărimea medie a unei ore de lucru pentru muncitori constituia maximum 23,82 lei şi anume, li se achita 70 % din 23,82 lei/oră pentru lucrările îndeplinite, fiind finanţaţi din bugetul public naţional. Indică că diferenţa de 30 % era reţinută pentru indemnizaţii, concediale, ajutorul material. Remarcă că de fapt, dânşii efectuau lucrări suplimentare la obiectele de construcţii, care erau finanţate din alte surse şi anume, de către populaţie, iar stabilirea plăţii unei ore de muncă trebuia să constituie nu mai puţin de 23,82 lei/oră, pe când pârâtul achita pentru aceste lucrări suplimentare după aceeași metodă reieşind din 23,82 lei/oră. Consideră că pârâtul, în perioada 01 iunie 2010 până la ziua demisionării reclamanţilor, nu le-a achitat plăţile salariale în mărime de 84000 lei şi anume: lui Alexandru Albu - 22000 lei, Serghei Diacov - 20000 lei, Oleg Cravcenco - 20000 lei, Nicolai Dobrin - 22000 lei.

Afirmă că dânşii s-au adresat către comitetul sindical al organizaţiei şi în alte instanţe, iar la interpelarea adresată de către avocatul lor, prin care au solicitat eliberarea actelor pentru a se adresa în instanţă, nu au primit niciun răspuns. Menţionează că pârâtul le-a cauzat un prejudiciu moral cauzat prin stări de nervozitate, situaţii financiare dificile în familii, pierderea încrederii în dreptate, prejudiciu moral pe care l-au evaluat pentru Alexandru Albu în mărime de 22000 lei, Serghei Diacov - 20000 iei, Oleg Cravcenco - 20000 lei, Nicolai Dobrin - 22000 lei. Îşi întemeiază pretenţiile în baza art. 329 Codul muncii, art. 166 CPC. Solicită admiterea acţiunii, încasarea plăţilor salariale, precum şi repararea prejudiciului moral.

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 05 mai 2014 a fost separat într-un proces aparte cererea de chemare în judecată a lui Alexandr Albu împotriva SRL „Cahul Gaz” cu privire la încasarea plăţilor salariale şi repararea prejudiciului moral. Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 23 iunie 2014 a fost înlocuit Alexandru Albu cu succesorii săi în drepturi Dumitru Albu şi Elena Albu în pricina civilă la acţiunea lui Alexandr Albu împotriva SRL „Cahul Gaz” cu privire la încasarea plăţilor salariale şi repararea prejudiciului moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 23 martie 2015 a fost admisă parţial acţiunea lui Alexandr Albu, preluată de succesorii săi în drepturi Dumitru Albu şi Elena Albu, încasat de la SRL „Cahul Gaz” în beneficiul succesorilor în drepturi a lui Alexandr Albu - Elena Albu şi Dumitru Albu salariul neachitat integral pentru perioada iunie 2010 – iulie 2011 în sumă de 8620,66 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 2000 lei, iar în total suma de 10620,66 lei. A fost încasat de la SRL „Cahul Gaz” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 318,62 lei. 2 A fost respins capătul de cerere a lui Alexandr Albu cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 07 iulie 2015 a fost admis apelul declarat de SRL „Cahul Gaz”, casată parţial hotărârea primei instanţei şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care a fost respins capătul acţiunii depuse de Elena Albu şi Dumitru Albu împotriva SRL „Cahul Gaz” cu privire la repararea prejudiciului moral, în rest, a fost menţinută hotărârea primei instanţe. La 21 august 2015, SRL „Cahul Gaz” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanţei de fond şi a deciziei instanţei recurate, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că prin ordinul nr. 114-p din 30 iunie 2010 cu privire la determinarea valorii obiectelor de construcţii de SRL „Cahul Gaz”, se menţionează că începând cu 01 iunie 2010, determinarea valorii de deviz a obiectivelor de construcţii prin metoda de resurse se va efectua reieşind din mărimea salariului mediu pe oră al muncitorilor constructori pe întreprinderi 23,82 lei ora. Acest salariu pe oră al muncitorilor include toate sporurile suplimentele, adaosurile, plăţile de stimulare şi indemnizaţiile obligatorii, prevăzute de legislaţia în vigoare. Menţionează că potrivit pct. 2 din ordinul menţionat, componenţa salariului muncitorilor se stabileşte pentru achitarea salariului de bază, sporurilor suplimentare, prevăzute de legislaţia în vigoare 70 %, ceea ce constituie 16,67 lei/ora şi 30 % plăţile prevăzute de contractul colectiv de muncă al unităţii, indemnizaţiile obligatorii (indemnizaţia de concediu şi ajutorul material).

Remarcă că ordinul menţionat este unul care produce efecte juridice şi nu a fost contestat în judecată de către salariat. Atât timp cât este în vigoare ordinul nr. 114-p din 30 iunie 2010, acţiunea înaintată nu putea fi reţinută ca fiind întemeiată. Consideră că această circumstanţă de către instanţa de fond şi apel nu a fost reţinută şi nu au fost aplicate prevederile legii materiale care urmau a fi aplicate la speţă. Afirmă că intimaţii, care au calitatea de salariaţi ai întreprinderii, începând cu luna ianuarie anul 2010 şi până în luna august anul 2010, au beneficiat de salariu pentru lucrările de facto executate fără abateri. Relatează că de către inspecţia muncii a fost exercitat control în cadrul SRL „Cahul Gaz”, în care nu au fost constatate careva încălcări ale legislaţiei muncii, drepturile salariale fiind calculate corect.

Consideră că inspecţia muncii, corect a statuat că angajatorii individual stabilesc salariul minim pe oră al muncitorilor constructori, cu condiţia că vor fi respectate prevederile Convenţiei colective (nivel naţional), nr. 9 din 28 ianuarie 2010 privind cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real. 3 Indică că nici rezultatele controlului efectuat de către inspecţia muncii nu a fost contestat în instanţa de judecată pe calea contenciosului administrativ, producând până la moment efecte juridice. Remarcă că însuşi intimaţii declară că salariul li s-a calculat potrivit contractului colectiv de muncă nr. 14 din 26 februarie 2008, conform volumului de lucrări real executate. Iar afirmaţia intimaţilor că de facto, dânşii au executat lucrări suplimentare la obiecte, care au fost finanţate din surse suplimentare nu a fost dovedită în şedinţă de judecată.

Afirmă că raportul de expertiză anexat la materialele dosarului nu poate fi reţinut de instanţa de apel ca probă, deoarece prezenta expertiză, prin conţinutul său substituie rolul instanţei, or şi-a depăşit competenţele, prin simplul fapt că indică care act normativ este pertinent speţei, atribuţie care îi revine doar instanţei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Cahul Gaz”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

4 În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Cahul Gaz”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Cahul Gaz” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Cahul Gaz” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5