2r-802/15 — Încasarea desbăgubirii de asigurare în ordine de regres

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2r-802/15 Judecători: M. Ciugureanu, S. Arnăut, B. Bîrca Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Iurii Bejenaru, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Blaj Timofei, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Societăţii de Asigurări-Reasigurări “Donaris Grup” Societate pe Acţiuni împotriva lui Blaj Timofei cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2014, prin care a fost restituită cererea de apel ca depusă în afara termenului legal, CONSTATĂ: La 04 februarie 2014, SAR “Donaris Grup” SA s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Blaj Timofei cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres, prin care a solicitat încasarea despăgubirilor în sumă de 6572,28 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 11 iulie 2014 a fost admisă cererea de chemare în judecată. S-a încasat de la Blaj Timofei în beneficiul SAR “Donaris Grup” SA despăgubirea de asigurare în sumă de 6572,28 lei, cheltuielile de judecată suportate de achitarea taxei de stat la depunerea acţiunii în sumă de 270 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică juridică în sumă de 2500 lei, în total suma de 9342,28 lei. Invocând ilegalitatea acestei hotărâri, la 09 octombrie 2014, Blaj Timofei a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Căuşeni din 11 iulie 2014, solicitând repunerea în termen; admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe, cu trimiterea pricinei spre rejudecare în primă instanţă.

În motivarea cererii de apel, apelantul a indicat că nu este de acord cu hotărârea primei instanţe, o consideră neîntemeiată şi ilegală. În susţinerea cererii de apel, apelantul a invocat faptul că nu a fost citat legal şi procesul judiciar s-a desfăşurat în absenţa sa. Totodată, apelantul s-a aflat în imposibilitatea de a-şi apăra drepturile şi de a prezenta probe. Din cei 3 coproprietari ai apartamentului nr. 10 situat pe str. M. Eminescu 25, or. Căuşeni a fost atras doar unul, ceea ce este ilegal, instanţa de fond fiind obligată să atragă toate părţile interesate în proces, inclusiv din oficiu. Ca temei de repunere în termen a apelului, apelantul menţionează, că prin poştă, la data de 14.07.2014, de la instanţa judecătorească a primit un alt dispozitiv cu alte persoane, iar despre emiterea hotărârii pe dosarul în cauză a aflat de la executorul judecătoresc care a intentat procedura de executare.

1 Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2014, cererea apelantului privind repunerea în termen a fost respinsă, s-a restituit apelul declarat de către Blaj Timofei ca fiind depus tardiv. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a indicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, menţionînd că apelantul fără motive întemeiate, a declarat apel cu depăşirea termenului legal de 30 de zile, iar careva temeiuri legale de repunere în termen a apelului nu au fost constatate. Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 23 februarie 2015, Blaj Timofei a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2014 şi repunerea în termen a apelului.

În motivarea cererii de recurs recurentul a reiterat argumentele de fapt şi de drept expuse în cererea de apel şi de repunere în termen, invocînd că nu a participat la şedinţă de judecată a instanţei de fond pentru că nu a fost citat legal şi a primit copia dispozitivului hotărîrii instanţei de fond cu indicarea greşită a părţilor. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptate în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului, pornind de la următoarele. Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a restituit cererea de apel apelantului Blaj Timofei, or, aceasta nu a depus cererea de apel în termenul legal de atac, iar motivele de repunere în termen sunt neîntemeiate. În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) şi (3) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116. Potrivit art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept evocate, Colegiul conchide că recurentul nu a demonstrat prin înscrisuri probatoare imposibilitatea depunerii cererii de apel în termen. 2 Astfel, reieşind din materialele cauzei, Colegiul constată că, la data de 14.07.2014, în adresa apelantului a fost expediată o copie a altei hotărâri, apelantul- recurent invocând această circumstanţă ca temei de repunere în termen a apelului, în acest sens, Colegiu apreciază critic şi neîntemeiat acest motiv de repunere în termen a apelului declarat la 09.10.2014, or, din scrisoarea de însoţire primită de apelant, expres rezultă faptul emiterii la data de 11 iulie 2014 a hotărârii judecătoreşti pe cauza civilă SAR „Donaris Grup” SA împotriva lui Blaj Timofei, cu privire la încasarea despăgubirilor.

Totodată, Colegiul reţine şi faptul că, apelantul a menţionat că a accesat pagina web a instanţei de judecată, din care a extras copia hotărârii pe cazul său, anexată la materialele cauzei. În acest sens, Colegiul consideră justă şi aprecierea instanţei de apel care, nu exclude faptul că cu hotărârea menţionată a luat cunoştinţă imediat după ce a primit scrisoarea de însoţire la adresa sa. Astfel, Colegiul conchide că, apelantul-recurent nu a demonstrat temei de fapt şi de drept de repunere în termen a cererii de apel, la fel nu reţine faptul că nu a fost înştiinţat despre examinarea cauzei, or din actele cauzei (f.d.

50) rezultă că apelantul a refuzat să primească scrisoarea recomandată a Judecătoriei Căuşeni, şi nu poate invoca încălcarea procedura citării legale, or potrivit cu 106 CPC, dacă destinatarul refuză să primească citaţia sau înştiinţarea, persoana împuternicită să o înmâneze consemnează refuzul pe citaţie sau înştiinţare şi o restituie instanţei judecătoreşti. Totodată, persoana care refuză să primească citaţia sau înştiinţarea se consideră înştiinţată despre locul, data şi ora şedinţei de judecată sau despre locul, data şi ora efectuării unui act procedural. După cum atestă actele cauzei, hotărîrea Judecătoriei Căuşeni a fost emisă la 11.07.2014. Potrivit art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui.

Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul constată că începutul termenului de atac de 30 zile a fost data de 12.07.2014, iar ultima zi a acestui termen a fost data de 12.08.2014. Or, la caz, Colegiul reţine că, momentului care a condiţionat curgerea termenului de prescripţie a început din data primirii de către apelant a actelor Judecătoriei Căuşeni, unde din scrisoarea de însoţire a rezultat expres faptul emiterii la data de 11 iulie 2014 a hotărârii judecătoreşti pe cauza civilă SAR „Donaris Grup” SA împotriva lui Blaj Timofei, cu privire la încasarea despăgubirilor. Cererea de apel a fost depusă la 09.10.2015 (f.d. 67), adică cu mult după expirarea termenului de 30 zile.

Astfel, Colegiul consideră că recurentul a demonstrat o neglijență în realizarea drepturilor sale procedurale deoarece din materialele cauzei reiese că în şedinţa instanţei de fond nu a fost prezent fiind înştiinţat conform prevederilor legale despre locul, data și ora ședinței, iar din înscrisurile anexate la materialele cauzei se reține că, a refuzat primirea citației. La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica 3 rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

În acest context, argumentele invocate de Blaj Timofei nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Blaj Timofei . Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2014, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Societăţii de Asigurări- Reasigurări “Donaris Grup” Societate pe Acţiuni împotriva lui Blaj Timofei cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4