2ra-2517/15 — Repararea prejudiciului material şi moral cauzat salariatului

prima instanţă: V. Ciuntu dosarul nr. 2ra-2517/15 instanţa de apel: Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Iuliana Oprea Iurie Bejenaru examinînd chestiune admisibilităţii recursului declarat de Filipescu Veronica, prin intermediul avocatului Veaceslav Ţurcan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Filipescu Veronica împotriva Uniunii Cooperativelor de Consum din Criuleni cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat salariatului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Uniunea Cooperativelor de Consum din Criuleni Criuleni, casată hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 10 februarie 2015 cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea în parte a acţiunii, c o n s t a t ă: La 02 iunie 2014 Filipescu Veronica a depus cerere de chemare în judecată împotriva Uniunii Cooperativelor de Consum din Criuleni cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat salariatului.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că începînd cu data de 28 septembrie 1992 a fost angajată a întreprinderii cooperatiste de panificaţie „Panifcoop” a UCOOP Criuleni, în calitate de directorul interimar. Începînd cu data de 11 februarie 2004, a exercitat funcţia de director al aceleiaşi întreprinderi. La 04 ianuarie 2012 preşedintele UCOOP Criuleni, Balaban C. i-a comunicat despre faptul că este concediată în baza art. 86 al. (1) lit. h) Codul muncii, pentru absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă, concediere pe care a considerat-o abuzivă şi în baza unui temei care nu corespunde realităţii.

Totodată, la eliberarea carnetului de muncă, reclamanta a sesizat o serie de înscrisuri false privind activitatea sa în cadrul întreprinderii, şi anume, că ar fi fost concediată din funcţia de director la data de 01 iunie 2011 şi transferată în funcţia de instructor pe probleme personale şi organizarea muncii statutare, funcţie din care ar fi fost concediată. În legătură cu ilegalităţile comise de angajatorul său, s-a adresat în instanţa de judecată.

La 19 iulie 2012 Judecătoria Criuleni a admis acţiunea civilă dispunînd: nulitatea dispoziţiei emise de preşedintele UCOOP Criuleni privind concedierea reclamantei, cu radierea înscrisurilor ilegale privind concedierea din carnetul de muncă, restabilirea imediată în funcţia de director începînd cu data de 04 ianuarie 2012, încasarea salariului restant de 20 151 lei 68 bani, precum şi salariul pentru absenţa forţată de la locul de muncă în sumă de 8 884 lei 81 bani, cheltuielile de judecată în sumă de 4 500 lei, prejudiciul moral în valoare de 2 000 lei, în total 35 536 lei 81 bani. In această hotărîre s-a indicat: „Hotărîrea se supune executării imediate în partea reintegrării în serviciu cu încasarea unui salariu mediu lunar din suma supusă încasării”.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2013 s-a casat hotărîrea Judecătoriei Criuleni enunţată şi s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care s-a respins acţiunea înaintată de Veronica Filipescu. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 07 august 2013 a fost castă decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2013 şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 19 iulie 2012. La 19 iulie 2012 a fost emis de către instanţa de judecată titlul executoriu privind restabilirea sa imediată în funcţia de director şi titlul executoriu privind încasarea unui salariu mediu. Susţine că la 01 august 2012 a mandatat executorul judecătoresc în privinţa procedurii de executare a titlurilor executorii eliberate de instanţă.

Prin încheierile adoptate de către executor, termenul acordat pentru executarea titlurilor executorii a fost pînă la data de 09 august 2012. La 06 august 2012 s-a executat titlul executoriu cu privire la achitarea de către UCOOP Criuleni a unui salariu mediu lunar. La 10 august 2012 executorul judecătoresc, efectuînd controlul executării la sediul debitorului, a constatat că preşedintele UCOOP Criuleni, fară nici un motiv întemeiat, refuză exercitarea în privinţa restabilirii la locul de muncă, fapt pentru care a întocmit procesul - verbal cu privire la contravenţia de neexecutare a hotărîrii instanţei de judecată de către Balaban C. în baza art. 318 al. (2) Codul contravenţional.

La 19 noiembrie 2012 a fost stabilit de către executorul judecătoresc un nou termen de executare a hotărîrii instanţei de judecată de către preşedintele UCOOP Criuleni Balaban C. - pînă la data de 28 noiembrie 2012. Pe data de 30 noiembrie 2012 executorul judecătoresc a întocmit un proces - verbal în care a fost constatată eschivarea în continuare de către Balaban C. de la executarea hotărîrii de judecată. După pronunţarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 7 august 2013 privind menţinerea hotărîrii Judecătoriei Criuleni, aceasta a devenit irevocabilă şi executorie în baza titlului executoriu 2 - 283/2013 din 19 iulie 2012. Executorul judecătoresc a emis încheierea privind intentarea procedurii de executare cu privire la încasarea de la UCOOP Criuleni a sumei de 35 536 1,81 lei.

La 04 februarie 2014 de la UCOOP Criuleni a fost încasat în beneficiul reclamantei suma de 35 538, 81 lei. Astfel, hotărîrea din 19 iulie 2012 a rămas neexecutată în partea ce ţine de reintegrarea la locul de muncă şi introducerea modificărilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei. 2 Menţionează că întreprinderea cooperatistă de Panificaţie „Panifcoop” se află în proces de reorganizare începînd cu data de 16 iunie 2011. La 31 iulie 2012 Camera Înregistrării de Stat a adoptat decizia privind radierea întreprinderii Cooperatiste de Panificaţie „Panifcoop” a UCOOP din or. Criuleni în legătură cu reorganizarea prin absorbţie de către Uniunea Cooperativelor de Consum din Criuleni, astfel, succesorul în drepturi şi obligaţiuni a fost desemnată Uniunea Cooperativelor de Consum din Criuleni.

La 17 mai 2013 de către Judecătoria Dubăsari a fost rejudecată cauza contravenţională privind contestarea procesului - verbal de contravenţie în privinţa lui Balaban C. Instanţa 1-a recunoscut pe Balaban C. vinovat de comiterea contravenţiei prevăzute de alin. (1) al art. 318 Cod contravenţional, cu încetarea procesului contravenţional din motivul expirării termenului de prescripţie pentru atragerea la răspundere contravenţională. Totodată, cauza penală intentată în temeiul art. 320 al.

(2) Codul penal cu privire la „Neexecutarea intenţionată sau eschivarea de la executare de către o persoană cu funcţie de răspundere a hotărîrii instanţei de judecată, precum şi împiedicarea executării ei, dacă aceste fapte au fost comise după aplicarea sancţiunii contravenţionale” în privinţa lui Balaban C. a fost clasată prin ordonanţa procurorului ierarhic superior din 14 decembrie 2013. La 11 februarie 2014 a fost emisă încheierea judecătorului de instrucţie, prin care a fost respinsă plîngerea reclamantei în temeiul art. 313 Cod de procedură penală împotriva ordonanţei de clasare a urmăririi penale.

Solicită reclamanta obligarea pîrîtului UCOOP Criuleni să repare prejudiciul material constituit din suma salariului neachitat de 34 650 lei, concediul de odihnă anual în sumă de 3 733,08 lei; obligarea achitării penalităţii pentru reţinerea salariului cu dobîndă de întîrziere de 0,1 % calculată conform art. 330 alin. (2) Codul muncii în sumă de 10 028,25 lei; repararea prejudiciului moral cauzat reclamantei în sumă de 100 000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată suportate.

Ulterior, prin cerere suplimentară privind actualizarea cuantumului prejudiciului material adus salariatului la data de 16 decembrie 2014, a solicitat încasarea salariului neachitat pentru perioada de la 19 iulie 2012 şi pînă la 16 decembrie 2014, pentru 29 de luni, în sumă de 45 675 lei; compensarea concediului anual neplătit pentru 29 luni pentru perioada 19 iulie 2012 pînă la 19 iulie 2014 în sumă de 4 670,32 lei, precum şi penalitatea pentru reţinerea salariului cu dobînda de întîrziere de 0,1% calculată conform art. 330 alin. (2) Codul muncii pentru perioada 19 iulie 2012 pînă în noiembrie 2014 în sumă de 9 591,64 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 10 februarie 2015 acţiunea a fost admisă, instanţa dispunînd încasarea de la Uniunea Cooperativelor de Consum din Criuleni în beneficiul Veronicăi Filipescu a salariului neachitat pentru perioada începînd cu 19 iulie 2012 pînă la 16 decembrie 2014, pentru 29 de luni, în sumă de 45 675 lei, suma concedialelor în cuantum de 4 670 lei 325 bani, penalitate pentru reţinerea plăţii salariului cu dobînda de întîrziere de 0,1% pentru fiecare zi neplătită egală cu suma de 9 591 lei 642 bani, prejudiciul moral în cuantum de 100 000 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică în sumă de 5 235 lei, în total suma de 3 165 171 lei 967 bani, precum şi în beneficiul statului – taxa de stat în cuantum de 4 955 lei 159 bani.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la data de 11 martie 2015 UCOOP Criuleni a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015 a fost admis apelul declarat de UCOOP Criuleni, casată hotărîrea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea în parte a acţiunii. S-a dispus încasarea de la UCOOP Criuleni în beneficiul Veronicăi Filipescu suma de 630 lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 500 lei – cu titlu de prejudiciu moral, cheltuieli de asistenţă juridică în cuantum de 1000 lei, în total suma de 2130 lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

S-a încasat de la UCOOP Criuleni taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 270 lei. La emiterea deciziei instanța de apel a constatat că prima instanţă greşit a ajuns la concluzia de a admite integral acţiunea înaintată de Filipescu, pronunţînd în acest sens o hotărîrt neîntemeiată şi ilegală. Instanţa de apel a menţionat că reieşind din obligaţiile angajatorului de a restabili în funcţie conform hotărîrii judecătoreşti salariatul concediat ilegal, fapt nerealizat de pîrît imediat, instanţa de fond urma să verifice dacă angajatorul a fost în culpă sau dacă dovedeşte că a fost împiedicat să execute hotărîrea de reintegrare în funcţie a intimatei printr-o cauză care nu-i poate fi imputată.

Colegiul civil al instanţei de apel în speţă a reţinut că prin probele administrate se confirmă faptul că la 01 iunie 2011 a fost încheiat contractul de fuziune prin absorbţie, conform căreia „Panifcoop” este absorbită de UCOOP Criuleni, fuziunea fiind înregistrată la Camera Înregistrării de Stat. In conformitate cu prevederile art.73 Cod civil, fuziunea se realizează prin contopire sau absorbţie. Contopirea are ca efect încetarea existenţei persoanelor juridice participante la contopire şi trecerea integrală a drepturilor şi obligaţiilor acestora la persoana juridică ce se înfiinţează. Absorbţia are ca efect încetarea existenţei persoanelor juridice absorbite şi trecerea integrală a drepturilor şi obligaţiilor acestora la persoana juridică absorbantă.

În cazurile stabilite de lege, fuziunea poate fi condiţionată de permisiunea organului de stat competent. La caz, instanţa de apel a stabilit cert că la 31 iulie 2012 prin decizia Camerei înregistrării de Stat persoana juridică „Panifcoop” a fost radiată din Registrul de Stat.

Prin urmare, Colegiul civil al instanţei de apel a stabilit cu certitudine că hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 19 iulie 2012 nu a fost executată imediat, reclamanta-intimată nefiind restabilită la locul de muncă din culpa angajatorului începînd de la 19 iulie 2012 şi pînă la 31 iulie 2012 (radierea persoanei juridice), iar perioada ulterioară invocată de reclamantă (31 iulie 2012 — 16 decembrie 2014) nu i se poate imputa angajatorului - apelant, reieşind din împrejurarea cu caracter major expusă supra şi a normelor legale, nefiind stabilită existenţa la UCOOP Criuleni (persoana juridică absorbită) a funcţiei de director al întreprinderii „Panifcoop”, începînd din data de 31 iulie 2012, nefiind posibil de 4 restabilit la lucru intimata în postura solicitată.

Mai mult, în speţă, instanţa de apel a constatat că intimata-reclamantă a fost privată de posibilitatea de a munci în postura restabilită prin hotărîrea Judecătoriei Criuleni în perioada 19 iulie 2012-31 iulie 2012, iar după 31 iulie 2012, ultima de fapt era angajată la UCOOP Criuleni la locul vacant în funcţia de instructor pe probleme de personal şi organizarea muncii statutare, primind salariul mediu de 1575 lei şi prin urmare, în această perioadă nu a fost privată de posibilitatea de a munci. Astfel, instanţa de apel a reţinut argumentele apelantului Uniunii Cooperativelor de Consum din Criuleni invocate în cererea de apel ca întemeiate parţial şi a admis parţial acţiunea reclamantei-intimate Veronica Filipescu cu încasarea prejudiciului material de la apelant în sumă de 630 lei pentru perioada neexecutării hotărîrii judecătoreşti de reintegrare în serviciu, 19 iulie 2012-31 iulie 2012 (1575: 30 zile = 52, 5 lei, 52,5 lei x 12 zile = 630 lei).

Instanţa de apel a constatat că instanţa de fond incorect a ajuns la concluzia de a încasa în beneficiul Veronicăi Filipescu de la Uniunea Cooperativelor de Consum Criuleni concedialele pentru 29 luni în mărime de 4670 lei pentru perioada 19 iulie 2012 şi pînă la 16 decembrie 2014 şi penalitatea pentru reţinerea salariului neplătit în termen cu dobînda de întîrziere conform art.330 alin.(2) Codul muncii în mărime de 9591 lei, hotărîrea în această parte casînd-a ca neîntemeiată şi ilegală, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acestor pretenţii ca fiind neîntemeiate.

La fel, instanţa de apel a apreciat ca neîntemeiată hotărîrea primei instanţe în partea admiterii integrale a pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral, deoarece instanţa a aplicat eronat normele de drept material la stabilirea cuantumul sumei în vederea reparării prejudiciului moral, or, conform art. 90 alin (3) Codul muncii, mărimea reparării prejudiciului moral se determină de către instanţa de judecată, ţinîndu-se cont de aprecierea dată acţiunilor angajatorului, dar nu poate fi mai mică decît un salariu mediu lunar al salariatului.

Instanţa de apel cert a stabilit din actele pricinii că deşi reclamanta-intimată nu a fost restabilită la lucru imediat în temeiul hotărîrii judecătoreşti irevocabile, aceasta a activat în cadrul Uniunii Cooperativelor de Consum din Criuleni după lichidarea întreprinderii cooperatiste de panificaţie „Panifcoop”, şi prin urmare acesteia nu i-au fost cauzate mari suferinţe morale, considerînd astfel necesar de a încasa de la Uniunea Cooperativelor de Consum din Criuleni în beneficiul Veronicăi Filipescu în vederea reparării prejudiciului moral suma de 500 lei. La 20 august 2015, Filipescu Veronica, prin intermediul avocatului, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că Curtea de Apel Chişinău la data de 26 iunie 2015 a expediat în adresa recurentei copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăseşte dovada recepţionării acesteia, din care considerente recursul declarat la data de 20 august 2015 se consideră a fi depus în termen. 5 În motivarea recursului recurenta a invocat că nu este probat argumentul instanţei de apel, precum că dînsa nu a fost privată de dreptul de a munci după data de 31 iulie 2012, deţinînd funcţia de instructor pe probleme de personal şi organizarea muncii statutare în cadrul UCOOP Criuleni.

Prin urmare, instanţa de apel a reţinut nişte elemente de fapt care nu au fost dovedite în cadrul procesului. Susţine că instanţa de apel în mod eronat a aplicat prevederile art. 329 şi 330, alin. (1), lit. h) Codul Muncii, care prevăd în mod expres că „angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material şi cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci”. Această obligaţie survine, în particular, în caz de „neîndeplinire în termen a hotărîrii organului competent de jurisdicţie a muncii care a soluţionat un litigiu (conflict) avînd ca obiect privarea de posibilitatea de a munci.

Recurenta consideră că fapta ilicită a angajatorului privind refuzul de a o restabili la locul de muncă a fost pe deplin demonstrată prin următoarele probe prezentate instanţei şi anume: decizia Curţii Supreme de Justiţie din 07 august 2013, prin care s-a admis recursul şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Criuleni din 19 iulie 2012 prin care a fost admisă acţiunea civilă înaintată de V. Filipescu privind restabilirea la locul de muncă; hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 17 mai 2013, prin care Balaban C. a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenţiei prevăzute de alin. (1) al art. 318 Cod Contravenţional al RM - „Neexecutarea intenţionată sau eschivarea de la executare de către o persoană cu funcţie de răspundere a hotărârii instanţei de judecată, precum şi împiedicarea executării ei”.

Menţionează recurenta că prin urmare, prevederile Codului Muncii citate îi permit de a solicita repararea prejudiciului material şi moral cauzat salariatului, întrucît dînsa a fost lipsită de dreptul de a munci prin eschivarea ilegală a angajatorului său de la obligaţia de restabilirea la locul de muncă. Mai menţionează recurenta că decizia Curţii de Apel Chişinău este ilegală, întrucît reinterpretează elemente de fapt şi de drept ce ţin de un litigiu care a făcut obiectul examinării anterioare în cadrul altui proces, privind restabilirea sa la locul de muncă şi care s-a finalizat prin adoptarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 07 august 2013. În consecinţă, recurenta consideră că se încalcă articolul 16 al Codului de Procedură Civilă privind caracterul obligatoriu al actelor judecătoreşti.

Susţine recurenta că argumentul, precum că UCCC a fost în imposibilitate de a executa hotărîrea privind restabilirea reclamantei la locul de muncă, este unul nefondat şi urmează a fi respins, întrucît contractul de fuziune între Panifcoop Criuleni şi UCOOP Criuleni a fost încheiat la 01 iunie 2011. Hotărîrea Judecătoriei Criuleni privind restabilirea ei în funcţia de director al întreprinderii a fost pronunţată la 19 iulie 2013, iar la 07 august 2013 a fost adoptată decizia Curţii Supreme de Justiţie care a menţinut hotărîrea primei instanţe. Astfel, recurenta este de opinia că la această dată, Panifcoop fusese deja absorbită de UCOOP Criuleni, totuşi instanţa de recurs a apreciat că restabilirea în funcţie а V. Filipescu se incumbă UCOOP Criuleni, întrucît toţi angajaţii Panifcoop au fost transferaţi la UCOOP Criuleni.

6 Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Filipescu Veronica, prin intermediul avocatului Veaceslav Ţurcan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Filipescu Veronica, prin intermediul avocatului Veaceslav Ţurcan, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 7 d i s p u n e: Recursul declarat de Filipescu Veronica, prin intermediul avocatului Veaceslav Ţurcan, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 8