2rac-334/15 — Încasarea prejudiciului cauzat

Judecătoria Ciocana, mun. Chişinău Dosarul nr. 2rac-334/15 Judecător: S. Suvac Curtea de Apel Chişinău Judecători: A. Panov, M. Moraru, A. Minciună Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 04 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Galina Stratulat, Ion Druţă, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Imperador” în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Imperador” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Appiotours” privind încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2015, CONSTATĂ : La 10.12.2014, reclamantul SRL „Imperador” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Appiotours” privind încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 09 iulie 2014 a încheiat cu pîrîtul contractul de comandă nr. 07/22 potrivit căruia ultimul s-a obligat să transporte marfa (marmură), în valoare de 23646,01 Euro, de la locul încărcăturii (Italia) pînă în Republica Moldova, la adresa beneficiarului mărfii - SA „Lusmecon”. Menţionează, SRL „Imperador”, că o parte din marfa transportată a fost deteriorată în urma transportului necalitativ efectuat de pîrît. La 15 august 2014 au fost înaintate două somaţii în adresa pîrîtului cu privire la repararea prejudiciului. Prin răspunsul SRL „Appiotours” din 21 august 2014, primul a respins pretenţiile înaintate de reclamant, pe motiv că transportatorul a avut obiecţii în privinţa modului de încărcare a mărfii.

Afirmă, SRL „Imperador” că acest dezacord, obiecţii ale transportatorului, trebuia efectuat în scris pentru a-1 exonera de răspundere într-un eventual accident, fapt omis de transportator. Prin urmare, invocă reclamantul, că SRL „Appiotours” prin intermediul reprezentantului său - şoferul autocamionului, era obligat să verifice corectitudinea 1 încărcării şi amplasării mărfii în transport, indicînd totodată eventualele rezerve şi motivîndu-le corespunzător. Cu toate acestea, la momentul efectuării încărcării, pîrîtul nu a menţionat despre încălcările normelor de amplasare şi încărcare a mărfii, astfel transportatorul a acceptat marfa şi modul de amplasare a acesteia, preluînd în sensul dat răspunderea privind integritatea mărfii.

În consecinţă, consideră reclamantul, că prejudiciile suportate nu pot fi puse în seama dînsului. Reclamantul şi-a întemeiat pretenţiile în baza art. art. 8, 9, 10, 17 din Convenţia din 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele, semnată la Geneva (CMR), art. art. 997, 1000, 1008, 1009 Cod Civil al RM. Solicită SRL „Imperador” admiterea acţiunii înaintate, încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său a sumei în mărime de 224158,04 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 26 ianuarie 2015, s-a admis acţiunea înaintată de SRL „Imperador” împotriva SRL „Appiotours” privind încasarea sumei. S-a dispus încasarea din contul SRL „Appiotours” în beneficiul SRL „Imperador”, suma de 224158,04 lei pentru marfa deteriorată, taxa de stat depusă la înaintarea acţiunii, în sumă de 6724,74 lei, suma de 4000 lei pentru compensarea cheltuielilor de asistenţă juridică.

La 06.02.2015, în termen legal, SRL „Appiotours” a depus apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului şi casarea hotărîrii instanţei de fond, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea reclamantului să fie respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2015 s-a admis cererea de apel declarată de SRL „Appiotours”. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 26 ianuarie 2015 şi s-a adoptat o hotărîre nouă, prin care s-a respins acţiunea. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt întemeiate.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, instanţa de fond nu a dat aprecierea cuvenită probelor administrate la dosar, concluziile instanţei expuse în hotărîre vin în contradicţie cu circumstanţele pricinii iar normele de drept procedural şi material au fost aplicate eronat. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la data de 27.07.2015, SRL „Imperador”, a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2015 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 26 ianuarie 2015. În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat aplicarea eronată a normelor legale, contradicţii între concluziile primei instanţe şi cele ale instanţei de apel şi neexaminarea exhaustivă a circumstanţelor pricinii.

2 La data de 03.09.2015, intimatul SRL „Appiotours” a depus referinţă la recursul declarat de SRL „Imperador”, solicitînd respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de SRL „Imperador” a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei prezentate de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lui, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe.

Colegiul susţine ca fiind legală şi întemeiată soluţia dată de prima instanţă. Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, reclamantul SRL „Imperador” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Appiotours” privind încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său a sumei în mărime de 224158,04 lei şi a cheltuielilor de judecată. Instanţa de fond a admis integral acţiunea încasând de la pîrît în beneficiul reclamantei suma solicitată, cheltuieli de judecată şi taxa de stat, soluţie casată de instanţa de apel care a admis cererea de apel declarată de SRL „Appiotours” şi a adoptat o hotărîre nouă prin care a respins integral acţiunea. Colegiul consideră soluţia dată de instanţa de apel ilegală, deoarece decurge din interpretarea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material pornind de la următoarele.

Astfel, Colegiul constată că, la 09 iulie 2014, între reclamant, în calitate de expeditor, şi pîrît, în calitate de transportator, a fost încheiat contractul comandă nr.07/22 cu privire la transportarea internaţională de mărfuri (f.d.9). Potrivit contractului sus enunţat, transportatorul s-a obligat să transporte marfa (marmură) în valoare de 23646,01 Euro din Italia în Republica Moldova către SA „Lusmecon”, iar expeditorul să achite preţul în mărime de 2250 Euro (f.d. 9, 10). Reieşind din materialele pricinii, Colegiul atestă faptul că o parte din marfa transportată a fost deteriorată în urma transportului efectuat de pîrît. Respectiv, reţine Colegiul că, potrivit raportului de expertiză nr. 0364501 din 22 iulie 2014 întocmit de Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova, s-a stabilit că marfa livrată constituie marmură cu o suprafaţă totală de 303,28 m.p., dintre care 95,08 m.p.

constituie marfa nedeteriorată, 45,75 m.p. constituie marfă parţial deteriorată şi 162,45 m.p. constituie marfa integral deteriorată (f.d. 11-18). Examinînd materialele dosarului, Colegiul reţine că, în rezultatul transportării mărfii a fost cauzat un prejudiciu în mărime de 224158,04 lei, fapt confirmat prin anexa nr. 1 la raportul de expertiză anterior menţionat (f.d. 15) şi a facturii fiscale seria şi numărul DV7005988 (f.d. 29). Conform scrisorii de transport CMR nr. 005770, la momentul recepţiei mărfii 3 din 21 iulie 2014, marfa deteriorată în timpul transportării nu a fost descărcată (f.d.30). Din considerentele că SA „Lusmecon” nu are careva obligaţii contractuale faţă de SRL „Appiotours”, prima, la 25 iulie 2014, a înaintat pretenţia nr. 81/14 referitor la marfa deteriorată, în adresa SRL „Imperador” (f.d.

63). Potrivit actului de verificare reciprocă între SA „Lusmecon” şi SRL „Imperador” şi reieşind din factura seria şi nr. LN0021804 din 02 septembrie 2014, ultimul i-a achitat SA „Lusmecon” suma de 224158,04 lei pentru marfa deteriorată (f.d. 64, 55). Reţine Colegiul că, în pofida faptului că reclamantul a somat SRL „Appiotours” în privinţa recuperării prejudiciului cauzat pentru marfa deteriorată, prin răspunsurile sale pîrîtul a refuzat a compensa pierderile pricinuite.

Conform pct. 14 al contractului comandă nr. 07/22 din 09 iulie 2014 încheiat între SRL „Imperador” şi SRL „Appiotours”, transportatorul este obligat să verifice la momentul încărcării corectitudinea completării facturii CMR, carnet TIR, şi existenţa tuturor documentelor necesare pentru trecerea frontierei, de asemenea să urmărească corectitudinea amplasării mărfii, distribuirea pe axe, integritatea mărfii şi ambalajului, şi în caz de careva abateri şi obiecţii să informeze expeditorul şi să efectueze înregistrările necesare în CMR. Transportatorul se obligă să informeze imediat expeditorul despre toate problemele apărute în procesul de încărcare, transportare, descărcare şi vămuire (f.d.

9). Potrivit art. 10 al Convenţiei din 19 mai 1956, privind contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele, semnată la Geneva (CMR), expeditorul este răspunzător faţă de transportator pentru daunele pricinuite persoanelor, materialului sau altor mărfuri, precum şi pentru cheltuielile cauzate de defectuozitatea ambalajului mărfii, afară de cazul cînd defectuozitatea, fiind aparentă sau cunoscută transportatorului în momentul primirii mărfii, transportatorul nu a făcut rezerve cu privire la aceasta. Art. 17 alin. (l) al aceleiaşi Convenţii prevede că transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parţială sau pentru avariere, produse între momentul primirii mărfii şi cel al eliberării acesteia, cît şi pentru întîrzierea în eliberare.

Prevederi similare se conţin şi la art. 997 alin. (1) lit. c) Cod Civil al RM, care indică faptul că la preluarea încărcăturii, cărăuşul este obligat să verifice: c) modul de încărcare şi aranjare a încărcăturii în vehicul. Astfel, reieşind din prevederile art. 1000 Cod Civil al RM, scrisoarea de trăsură semnată de cărăuş serveşte drept dovadă, pînă la proba contrară, a încheierii şi a cuprinsului contractului de transport, precum şi a preluării încărcăturii de către cărăuş. Dacă scrisoarea de trăsură nu cuprinde rezervele motivate ale cărăuşului, se prezumă, pînă la proba contrară, că încărcătura şi ambalajul erau, la preluare, în stare bună, iar numărul, cantitatea şi semnele coletelor corespundeau datelor din scrisoarea de trăsură.

Prin prisma situaţiei de fapt elucidate şi în baza normelor de drept menţionate, Colegiul apreciază ca fiind justă concluzia primei instanţe, că acţiunea înaintată de SRL „Imperador” este întemeiată şi urmează a fi admisă. 4 Totodată, Colegiul consideră corectă aprecierea data de prima instanţă, conform căreia, nu poate fi reţinut argumentul pîrîtului precum că transportatorul a avertizat terţul care a încărcat marfa în privinţa aranjării necalitative a mărfii. Or, prevederile anterior invocate şi constatările pricinii expres prevăd că, în caz de apariţie a unor rezerve faţă de manipularea, încărcarea, aranjarea sau descărcarea mărfii, cărăuşul trebuie în scris să menţioneze acest fapt şi să motiveze, pe cînd în scrisoarea de trăsură lipsesc careva rezerve sau obiecţii ale transportatorului în acest sens.

Colegiul apreciază ca fiind neîntemeiată critica pîrîtului şi aprecierile instanţei de apel cu privire la depăşirea de către reclamant a termenului de 7 zile prevăzut de art. 30 al Convenţiei, pentru înaintarea reclamaţiilor în prezenta speţă. În această ordine de idei, potrivit art. 30 al respectivei Convenţii, dacă destinatarul a primit marfă fără să fi constatat starea ei în contradictoriu cu transportatorul sau dacă cel mai tîrziu în momentul eliberării, cînd este vorba de pierderi ori avarii aparente, sau în termen de 7 zile de la data eliberării, în afară de duminici şi sărbători legale, cînd este vorba de pierderi sau avarii neaparente, nu a făcut rezerve transportatorului, indicînd natura generală a pierderii sau avariei, se prezumă pînă la proba contrarie, că a primit marfa în valoarea descrisă în scrisoarea de trăsură.

Rezervele arătate mai sus trebuie să fie făcute în scris dacă este vorba de prevederi sau de avarii neaparente. În acest sens, Colegiul menţionează că, termenul de 7 zile începe a curge din momentul primirii mărfii, iar conform materialelor pricinii, destinatarul a recepţionat doar marfa nedeteriorată, cea deteriorată rămînînd la transportator, fapt confirmat de însăşi pîrîtul, SRL „Appiotours”. În conexiunea celor relatate, Colegiul susţine că instanţa de fond corect a considerat că nu este temei de a respinge acţiunea dată pentru depăşirea termenului de înaintare a reclamaţiei. Mai mult, menţionează Colegiul că, prevederile art. 30 al Convenţiei, reglementează relaţii - reclamaţii şi acţiuni – ce apar între destinatar şi transportator la recepţionarea mărfii, or, la caz, raportul litigios este între expeditorul SRL „Imperador” şi cărăuşul SRL „Appiotours” privind încasarea sumei, termenul de prescripţie la înaintarea unei asemenea acţiunii este de 3 ani.

Astfel, Colegiul conchide că, instanţa de fond corect a ajuns la concluzia de a admite integral acţiunea, de a încasa din contul pîrîtului în beneficiul reclamantului, suma de 224158,04 lei pentru marfa deteriorată, taxa de stat depusă la înaintarea acţiunii, în sumă de 6724,74 lei şi suma de 4000 lei pentru compensarea cheltuielilor de asistenţă juridică. În consecinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentele aduse de Societatea cu Răspundere Limitată „Imperador” şi-au găsit confirmare în cadrul examinării prezentului recurs.

Ţinînd cont de faptul că prima instanţă a constatat şi a elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea fondului cauzei, corect a aplicat legea materială, adoptînd o hotărîre legală şi întemeiată, iar instanţa de apel a adoptat o hotărîre ce reiese din aprecierea eronată a circumstanţelor cauzei, ce a 5 dus la interpretarea şi aplicarea eronată a legii materiale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa decizia instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În legătură cu cele relatate, conform art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Imperador”.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2015 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 26 ianuarie 2015, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Imperador” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Appiotours” privind încasarea sumei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă Ion Corolevschi Iuliana Oprea 6