2rac-417/15 — Încasarea datoriei şi compensarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2rac-417/15 prima instanță D. Șușchevici instanța de apel N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe acțiuni „Moldasig”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată „Pangeneral” împotriva Societății pe acțiuni „Moldasig” cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 16 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea pe acțiuni „Moldasig” și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 04 februarie 2015, c o n s t a t ă: La 21 octombrie 2014, SRL „Pangeneral” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Moldasig” cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că la 05 martie 2014, între SA „Moldasig”, în calitate de asigurător şi SRL „Pangeneral”, în calitate de asigurat, a fost încheiat contractul de asigurare facultativă Auto Casco nr. ACA2014-318, fiind eliberată Polița nr. 318 privind asigurarea automobilului de marca Cadillac Escalade de culoarea neagră, nr. șasiului 1GYFK63807R371975, cu n/î CPG 812, anul producerii 2007, cu teritoriul valabilităţii - Republica Moldova, ţările CSI şi Europa, Turcia, cu excepţia zonelor de conflict militar. Din partea asiguratului fiind achitată prima de asigurare în mărime de 1248 euro.

Susține că la 16 iunie 2014, administratorul SRL „Pangeneral”, a depus o cerere la asigurător privind stabilirea pagubei şi achitarea despăgubirii de asigurare, dosarului de daune în cauză fiindu-i atribuit numărul de înregistrare D- CASCO-14- 954. 1 Menționează că prin cererea nominalizată asigurătorul a fost informat că la 25 mai 2014, pe teritoriul României, vehiculul asigurat, deplasîndu-se spre Republica Moldova, a fost lovit de un microbuz, ca urmare fiind deteriorată complet oglinda din partea stînga al automobilului. La momentul înregistrării cererii sus nominalizate, asigurătorul a examinat automobilul asigurat, fapt confirmat prin probele anexate la materialele dosarului.

Astfel, dat fiind faptul că piesa - oglinda din partea stângă a fost deteriorată complet şi nu putea fi restabilită, asiguratul s-a adresat la SRL „Coriamcol”, agentul economic care prestează servicii auto şi reparaţii auto, unde i-a fost înaintat spre achitare contul nr. 184 din 13 iunie 2014 în mărime de 8418 lei, achitat conform bonului din 17 iunie 2014. Indică reclamantul că ulterior, la 17 septembrie 2014, a recepționat scrisoarea nr. 4041 din 10 septembrie 2014, prin care SA „Moldasig” a refuzat în achitarea despăgubirii de asigurare. Prin urmare, solicită încasarea de la SA „Moldasig” în beneficiul SRL „Pangeneral” a sumei de 8418 lei cu titlu de datorie, 270 lei taxa de stat și 3600 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 04 februarie 2015 acțiunea a fost admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 16 iunie 2015 a fost respins apelul declarat de SA „Moldasig” și menținută hotărârea primei instanțe. La 16 septembrie 2015, în termenul prevăzut de lege, SA „Moldasig” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel deoarece a fost emisă în rezultatul interpretării eronate a prevederilor Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă nr. 414, în vigoare din 09 septembrie 2007 și prevederilor hotărârii explicative a Plenului Curții Supreme de Justiție din 16 decembrie 2013. Afirmă că atât hotărârea primei instanțe cât și decizia instanței de apel sunt neîntemeiate și consideră că nu este temei de achitare a despăgubirii de asigurare din motivul ne adresării în termenul de declarare a cazului asigurat. La 25 septembrie 2015, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului declarat de SA „Moldasig” cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

În termenul stabilit intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural de a depune referință, astfel, admisibilitatea recursului examinându-se în lipsa acesteia. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 2 Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Moldasig” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că atât instanța de apel, cât şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, aplicând corespunzător normele de drept material şi respectând normele de drept procedural, iar argumentele invocate în cererea de recurs poartă un caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios 3 administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul SA „Moldasig”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de Societatea pe acțiuni „Moldasig” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi 4