2rac-329/15 — Încasarea datoriei şi compensarea cheltuielilor de judecată

prima instanță: V. Mihaila dosarul nr. 2rac-329/15 instanța de apel: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova DECIZIE 28 octombrie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Dogger Trans”, reprezentată de avocatul Ceceli Constantin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale „Parstar Petrol” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Dogger Trans” cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către SC „Parstar Petrol” SRL, casată integral hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 02 februarie 2015 şi emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 28 martie 2013, SC „Parstar Petrol” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Dogger Trans” cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că, între SC „Parstar Petrol” SRL şi SRL „Dogger Trans” a fost încheiată o înțelegere privind livrarea produselor petroliere în baza facturilor fiscale şi în pofida acestei relații a livrat marfa solicitată, iar pârâtul urma să achite costul acesteia. Susține că şi-a executat obligațiunile asumate în ceea ce priveşte livrarea mărfii în sumă totală de 72 989,40 lei, fapt confirmat prin facturile fiscale semnate și ștampilate de părți, însă, cu toate că SRL „Dogger Trans” a recepționat marfa livrată, nu a achitat costul ei.

Menționează că întru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, a expediat în adresa pârâtului o scrisoare, prin care i-a comunicat despre datoria restantă în sumă de 72989,40 lei, solicitând achitarea acestei, însă pretenţia înaintată a rămas fără satisfacere. Solicită încasarea din contul SRL „Dogger Trans” în beneficiul SC „Parstar Petrol” SRL datoria în sumă de 72 898,40 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 09 iulie 2013, acțiunea a fost admisă, fiind încasat din contul SRL „Dogger Trans” în beneficiul SC „Parstar Petrol” SRL datoria în mărime de 72 989,40 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 7 189,68 lei, iar în total suma de 80 179,08 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2014, a fost admis apelul declarat de către SRL „Dogger Trans”, casată hotărârea primei instanțe și remisă pricina spre rejudecare în prima instanță. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 02 februarie 2015, acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2015, a fost admis apelul declarat de către SC „Parstar Petrol” SRL, casată integral hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă şi încasat din contul SRL „Dogger Trans” în beneficiul SC „Parstar Petrol” SRL suma de 72 989,40 lei cu titlu de datorie şi cheltuielile pentru taxa de stat şi de asistenţă juridică în sumă de 10 681,43 lei.

La 13 iulie 2015, SRL „Dogger Trans”, reprezentat de avocatul Ceceli Constantin, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținută hotărârea primei instanțe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, cît şi neaplicarea legii care trebuia aplicată și aplicată o lege care nu trebuia aplicată. Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat în temeiul prevederilor art. 512, art. 514, art. 572 din Cod civil, care reglementează dispoziţiile generale cu privire la obligații și condiţiile generale de executare a acestora, deoarece, la materialele dosarului sunt anexate probe pertinente şi concludente care confirmă cu certitudine lipsa datoriei întreprinderii față de intimat.

Susține că instanța de apel a dat o apreciere eronată facturilor seria JB 0317716 din data de 23 august 2011 şi seria JB 0681225 din data de 22 noiembrie 2011, precum că acestea confirmă existenta datoriei, deoarece, de fapt, factura fiscală din data de 22 noiembrie 2011 seria JB 0681225 nu a fost ștampilată și nici semnată de către SRL „Dogger Trans”, astfel încît, instanța nici nu putea să pună la baza deciziei o factură fiscală semnată unilateral de intimat în baza căreia se pretind anumite sume de bani.

La fel, indică că instanța de apel greșit a stabilită precum că în baza facturilor fiscale JB 0317716 din data de 23 august 2011 şi JB 0681225 din data de 22 noiembrie 2011 intimatul a livrat produse petroliere în sumă de 72 989,40, deoarece, în urma unui calcul a sumelor din facturile fiscale menționate, rezultă că suma totală este de 103033,80 lei, prin urmare, acest fapt este inexplicabil, iar instanța de judecată nu a dat o apreciere corespunzătoare pretenţiilor intimatului, cît şi probelor aduse de acesta în susţinerea pretenţiilor înaintate.

Cu referire la pct. 6 al Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei procesuale civile la întocmirea actelor judecătoreşti de dispoziţie în cadrul examinării pricinilor civile şi economice în ordine de apel şi de recurs nr.3 din 07 iulie 2008, precum şi la art.6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil şi prezumă dreptul la o hotărîre şi decizie motivate, susţine că, instanţele judecătoreşti naţionale sînt obligate să-şi motiveze deciziile iar toate întrebările care sînt importante pentru rezultatul procesului necesită un răspuns special în hotărîre.

În cazul în care instanţele de apel şi de recurs se abţin de a da un răspuns special şi explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat o întrebare posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6 § 1 din Convenţia Europeană (Hotărîrea Curţii Europene din 09.12.1994 pronunţată în cauza Hiro Bălani împotriva Spaniei). Remarcă că instanţa de apel adoptînd decizia, s-a limitat doar la reproducerea hotărîrii din prima instanţă modificînd doar dispozitivul fără a motiva detaliat toate circumstanţele cauzei invocate atît de reclamant cît şi de către pîrît, motivînd întreaga Decizie în 7 rînduri în rest fiind citate doar articolele din Cod.

În acest sens p. 6.1 al Hotărîrii explicative a CSJ nr.3 din 07 iulie 2008 sus invocate stabileşte că este inadmisib ilă limitarea instanţelor de apel şi de recurs doar la reproducerea în decizie a hotărîrii apelate sau recurate ori la constatarea netemeiniciei apelului sau recursului, deoarece în acest caz decizia apare ca nemotivată. De asemenea invocă că nu s-a dat răspuns la o mulţime de întrebări esenţiale examinării litigiului în mod echitabil, şi anume că cererea de chemare în judecată a fost înaintată cu încălcarea normelor de procedură civilă şi anume art. 166 alin. 2 lit. h) CPC care conchide faptul că în cererea de chemare în judecată se indică date despre respectarea procedurii de soluţionare prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară dacă pentru un astfel de litigiu îndeplinirea procedurii este prevăzută de lege sau de contractul părţilor, respectiv aceasta urma să fie scoasă de pe rol potrivit prevederilor art. 267 lit. a) CPC.

Remarcă că pretenţia înaintată, care este anexată la materialele dosarului a fost expediată la o adresă greşită - mun. Chişinău, str. Independenţei 12/2 ap. 23, pe cînd adresa juridică a companiei „Dogger Trans” SRL potrivit Extrasului din Registrul de Stat al persoanelor juridice, care este anexat la materialele dosarului, fiind mun. Chişinău, str. Independenţei 12/2 ap.33. Referitor la necesitatea respectării procedurii prealabile consideră că în asemenea litigii este obligatorie, din simplu motiv că debitorul nu este pus în întîrziere să achite o eventuală datorie conform prevederilor art. 617 Cod civil, dacă nu execută obligaţia în urma somaţiei primite după scadenţă din partea creditorului, debitorul se consideră în întîrziere ca urmare a somaţiei.

Totodată, Codul Civil prevede la art. 709 alin. (2), că în cazul neexecutarea obligaţiilor rezultate dintr-un contract sinalagmatic, în raport cu felul neexecutării obligaţiei nu se poate stabili un termen, se face o somaţie. Astfel, invocarea faptului precum că procedura prealabilă în asemenea cazuri nu este obligatorie, în opinia sa, este interpretat eronat.

Insistă că instanţa de apel nu a motivat în baza cărui temei a dispus încasarea sumei de 72982,40 lei, avînd la bază o factură fiscală nesemnată, neştampilată şi nerecunoscută de către recurent, menţionînd doar faptul că această factură a fost însoţită de delegaţi, prin care se conferă dreptul administratorului de ridica produse petroliere şi nici într-un caz nu dovedeşte faptul că aceste produse au fost ridicare de către recurent, aceste circumstanţe urmînd a fi probate doar prin facturi fiscale semnate şi ştampilate de către părţi sau printr-un act de primire predare a bunurilor ceea ce nu există la materialele dosarului.

Mai mult, referitor la factura fiscală care este ştampilată şi semnată de către ambele părţi, invocă că a anexat dovada că aceasta este achitată deja prin transfer bancar, însă instanţa de apel nu a apreciat corect aceste probe făcînd trimitere la probe semnate unilateral de către apelant, cum ar fi actul de decontare, care a fost prezentat în instanţa de fond numai după ce a probat faptul că acea factură a fost achitată. Menţionează că Curtea de Apel atunci cînd şi-a motivat decizia prin faptul că la dosar este anexat actul de decontare, prin care apelantul a dorit să probeze că acele ordine de plată anexate la dosar care se probează ca factura ştampilată de către ambele părţi este deja achitată, nu a luat în consideraţie faptul că la dosar împreună cu actul de decontare nu au fost anexate şi facturile la care face trimitere apelantul că au fost achitate de fapt suma pretinsă.

Mai mult, consideră că toate probele pe care şi-a întemeiat acţiunea reclamantul urmau să fie apreciate critic de către instanţa de apel dar nu să fie puse la baza unei decizii judecătoreşti. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 27 mai 2015, a fost expediată în adresa recurentului la 09 iunie 2015, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 132). Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 13 iulie 2015 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărârea primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Înaintând acţiunea în judecată împotriva SRL „Dogger Trans”, SC „Parstar Petrol” a solicitat încasarea din contul pârâtului în beneficiul SC „Parstar Petrol” SRL datoria în sumă de 72 898,40 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată.

Judecând pricina în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia. Fiind investită cu judecarea apelului declarat de SC „Parstar Petrol” SRL, instanţa de apel a ajuns la concluzia admiterii acestuia, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţînd o nouă hotărîre cu privire la admiterea acţiunii şi încasării din contul SRL „Dogger Trans” în beneficiul SC „Parstar Petrol” SRL suma de 72 989,40 lei cu titlu de datorie şi cheltuielile pentru taxa de stat şi de asistenţă juridică în sumă de 10 681,43 lei. În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel, cu referire la art. 512 alin.(1), art.154 şi art. 572 alin.(1) Cod civil a reţinut că în baza facturilor nr. JB0317716 din 23 august 2011 şi nr. JB0681225 din 22 noiembrie 2011, SC „Parstar Petrol” SRL a livrat către SRL „Dogger Trans” produse petroliere în suma totală de 72 989,40 lei, ce a fost reflectat şi în evidenţa contabilă a SC „Parstar Petrol” SRL.

Totodată, în susţinerea concluziei sale instanţa de apel s-a referit şi la actul de verificare din 31 august 2013, potrivit căruia SRL „Dogger Trans” înregistrează faţă de SC „Parstar Petrol” SRL datoria pentru produsele livrate în suma totală de 72 989,40 lei. Instanţa de recurs constată, însă, că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi a dat o apreciere greşită materialului probator anexat la dosar, pe când prima instanţă, justificat şi amplu argumentat, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor importante şi cu trimitere la probele administrate, având în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă, corect a ajuns la concluzia respingerii acţiunii înaintate de către SC „Parstar Petrol” SRL.

Astfel, din materialele dosarului rezultă că rezultă cu certitudine că la data de 23 august 2011, SC „Parstar Petrol” SRL a livrat în beneficiul SRL „Dogger Trans” motorină în cantitate de 2428 litri în sumă de 34234, 80 lei, fapt ce se confirmă prin factura fiscală seria nr. JB0317716 din 23 august 2011, semnată de către cumpărător, cu aplicarea ştampilei ambelor întreprinderi (f.d.8). Materialul probator reflectă incontestabil şi faptul că în perioada 12 august 2011 - 30 decembrie 2011 SRL „Dogger Trans” a transferat pe contul intimatului SC „Parstar Petrol” SRL sumele băneşti pentru livrarea mărfii, în suma totală de 71 522 leii, fapt ce rezidă din extrasele de pe contul bancar (f.d. 112-117).

Este de menţionat că în susţinerea pretenţiilor înaintate SC „Parstar Petrol” SRL, de rînd cu factura fiscală seria nr. JB0317716 din 23 august 2011, s-a referit şi la factura fiscală seria nr. JB0681225 din 22 noiembrie 2011, în temeiul căreia pretinde că a livrat în beneficiul SRL „Dogger Trans” produse petroliere, şi anume motorină, în sumă de 68799,03 lei. Însă, după cum corect a menţionat şi prima instanţă factura fiscală din 22 noiembrie 2011, invocată de intimat cu titlu de temei al pretenţiilor înaintate, nu poate servi drept probă privind livrarea de către acesta în beneficiul recurentului a motorinei în cantitate de 4845 litri în sumă de 68799 lei, deoarece este semnată şi ştampilată doar de către SC „Parstar Petrol” SRL (f.d.

9), respectiv, prin prisma art. 117 alin.(1) CPC, care stabileşte că probe în pricini civile sînt elementele de fapt, dobîndite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanţelor ce justifică pretenţiile şi obiecţiile părţilor, precum şi altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a pricinii, nu poate servi drept mijloc de probă la constatarea circumstanţelor pretinse de intimat. La acest capitol necesită a fi remarcate şi prevederile art. 118 din Codul de procedură civilă, care direct statuează că fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe carele invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

De altfel, semnarea în mod unilateral a facturii fiscale seria nr. JB0681225 din 22 noiembrie 2011, contravine şi p. 23 din Ordinul nr. 115 din 06 septembrie 2010 cu privire la aprobarea şi completarea formularului tipizat de document primar cu regim special „Factură fiscală” care prevede că în rîndurile 16 al facturii „Predat bunurile intermediarul (transportatorul)” şi 17 „Primit bunurile (serviciile) cumpărătorul” - intermediarul (transportatorul) confirmă prin semnătură că a predat încărcătura, iar persoana de răspundere a cumpărătorului pe al doilea, al treilea şi al patrulea exemplar al facturii fiscale, certifică prin semnătură şi ştampilă (parafa) primirea încărcăturii de la intermediar (transportator).

În consecinţă însă, în factura menţionată lipseşte semnătura persoanei care a primit bunurile, precum şi ştampila acesteia, fapt ce atestă irelevanţa acesteia în confirmarea livrării SRL „Dogger Trans” a mărfii în sumă de 68799 lei. Astfel fiind, este evident că livrarea de bunuri dintre SC „Parstar Petrol” SRL şi SRL „Dogger Trans”, efectuată în baza facturii fiscale seria nr. JB0681225 din 22 noiembrie 2011, nu poate fi considerată ca una reală, prin urmare Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră a fi întemeiată opunerea SRL „Dogger Trans” cu livrarea de către SC „Parstar Petrol” a cărorva mărfuri în baza acestei facturi fiscale.

În virtutea textelor de lege menţionate, nu poate fi reţinută drept probă admisibilă, în confirmarea pretenţiilor intimatului, nici actul de verificare din 31 august 2008, care la fel ca şi factura, a fost semnat doar de SC „Parstar Petrol”, respectiv, nici această probă nu confirmă recunoaşterea de către SRL „Dogger Trans”datoriei pretinse, or, în sensul art. 130 alin. (5) CPC, proba este declarată ca fiind veridică dacă instanţa constată prin cercetare şi comparare cu alte probe că datele pe care le conţine corespund realităţii. În acest context instanţa de recurs reţine şi dispoziţiile art.121 CPC, care indică că, instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului.

Iar în conformitate cu art.122 alin. (1) CPC, circumstanţele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probaţiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante. Raportând la caz prevederile enunţate în coroborare cu cele stabilite, instanţa de recurs conchide că, nici delegaţia anexată la materialele cauzei din 21 noiembrie 2011 eliberată de către SRL „Dogger Trans” pe numele directorului Ganţa Pavel pentru a ridica de la SC „Parstar Petrol” SRL a motorinei în cantitate de 4845 litri, nu denotă existenţa de fapt a livrării către SRL „Dogger Trans” şi recepţionarea de către aceasta a mărfii nominalizate, iar careva probe pertinente în acest sens, cum ar fi şi un act de predare-primire a mărfii, la caz nu au fost prezentate.

Nici faptul includerii facturii fiscale seria nr. JB0681225 din 22 noiembrie 2011 în dările de seamă şi rapoartele contabile a întreprinderii SC „Parstar Petrol” SRL nu dovedeşte faptul livrării mărfii către întreprinderea „Dogger Trans” SRL în lipsa actelor prevăzute de lege, astfel neavînd obligaţiunea să o achite.

Concomitent, cu titlu de remarcă, la caz, se va menţiona, că chiar dacă ar fi posibil de apreciat factura fiscală seria nr. JB0681225 din 22 noiembrie 2011, ca o probă pertinentă în susţinerea pretenţiilor intimatului, ar fi necesar de a efectua un calculul sumelor din facturile fiscale nr. JB0317716 din 23 august 2011 şi nr. JB0681225 din 22 noiembrie 2011, din care ar reieşi că SC „Parstar Petrol” SRL a livrat marfa către SRL „Dogger Trans” în baza facturilor menţionate în sumă totală de 103033 lei, iar ţinînd cont de faptul că în perioada 12 august 2011 - 30 decembrie 2011 SRL „Dogger Trans” a transferat pe contul intimatului SC „Parstar Petrol” SRL sumele băneşti pentru livrarea mărfii, în cuantum total de 71 522 lei, suma restantă ar constitui 31511 lei şi nici decum cea pretinsă de intimat în mărime de 72989,40 lei, fapt ce în plus indică asupra netemeinicia pretenţiilor înaintate în speţa dată.

Sub aspectul celor relatate, instanţa de recurs constată corectitudinea concluziilor instanţelor de judecată cu privire la netemeinicia acţiunii, or reieşind din obligaţia probaţiunii, prevăzută de art. 118 CPC, SC „Parstar Petrol” SRL nu a adus, în susţinerea cerinţelor sale, probe pertinente şi incontestabile care ar atesta legalitatea pretenţiilor formulate faţă de SRL „Dogger Trans”, precum nu a făcut nici dovada existenţei a cărorva obligaţiuni neexecutate de aceasta faţă de sine. În conexiunea celor se constată că instanţa de apel nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal a respins acţiunea înaintată de SC „Parstar Petrol” SRL.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Dogger Trans”, reprezentată de avocatul Ceceli Constantin. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2015 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 02 februarie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale „Parstar Petrol” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Dogger Trans” cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva