2ra-2586/15 — Constatarea faptului încălcării dreptului la judecare a cauzei în termen rezonabil

prima instanţă: V.Chisiliţa dosarul nr. 2ra-2586/15 instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 29 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de “Banca de Economii” societate pe acţiuni şi de reprezentantul acesteia, avocatul Sidorenco Maxim, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de “Banca de Economii” societate pe acţiuni împotriva Ministerului Justiţiei şi intervenienţilor accesorii Chiaşco Tatiana, S.R.L.

„Blancpel-M” şi S.R.L. „Gaz-Taf-Grup” cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2015 c o n s t a t ă: La data de 15 august 2014 “Banca de Economii” societate pe acţiuni (“Banca de Economii” S.A.) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei şi intervenienţilor accesorii Chiaşco Tatiana, S.R.L. „Blancpel-M” şi S.R.L. „Gaz-Taf-Grup” cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei. În motivarea acţiunii reclamantul “Banca de Economii” S.A. a menţionat că, din 08 iulie 2010 şi pînă în prezent, în decurs de patru ani, după înaintarea cererii de chemare în judecată împotriva S.R.L.

„Blancpel-M” şi Chiaşco Tatiana cu privire la exercitarea dreptului de gaj nu este emisă o hotărîre definitivă, examinarea cauzei fiind tergiversată prin comportamentul abuziv al pîrîţilor în cadrul procesului, din care cauză Banca este în imposibilitate de a-şi realiza drepturile ipotecare şi să-şi stingă creanţa exigibilă. Menţionează, că la 16 iulie 2013 a încheiat cu proprietarul bunurilor ipotecate Chiaşco Tatiana acordul de transmitere benevolă a bunurilor, însă realizarea acestora este împiedicată şi în prezent prin menţinerea în Registrul bunurilor imobile a interdicţiei aplicate prin încheierea Judecătoriei Bălţi din 08 august 2013. Solicită repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei.

În cadrul şedinţei de judecată din 24 noiembrie 2014 reclamantul a depus o cerere de concretizare şi completare a cerinţelor, ulterior suplinită şi prin cererea din 22 decembrie 2014 (f.d.213), prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului la judecare 1 în termen rezonabil a pricinii la cererea de chemare în judecată depusă de “Banca de Economii” S.A. împotriva S.R.L. „Blancpel-M” şi Chiaşco Tatiana cu privire la exercitarea dreptului de gaj şi încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul său a sumei de 1655294,61 lei, cu titlu de prejudiciu cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei menţionate. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 29 decembrie 2014 s-a admis parţial acţiunea, s-a constatat încălcarea dreptului “Banca de Economii” S.A. la judecarea cauzei în termen rezonabil. În rest acţiunea s-a respins. Prima instanţă a constatat că, pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de “Banca de Economii” S.A. împotriva S.R.L. „Blancpel-M” şi Chiaşco Tatiana cu privire la exercitarea dreptului de gaj a fost examinată de instanţele de judecată în termen de 3 ani şi 9 luni, iar durata procedurii date nu se datorează complexităţii cauzei, dar casării hotărîrilor emise în prima instanţă Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2015 s-a respins apelul declarat de “Banca de Economii” S.A. şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.

La data de 16 iulie 2015 reprezentantul “Banca de Economii” S.A., avocatul Sidorenco Maxim a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel în alt complet de judecată. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel nu a aplicat în speţă art. 114 din Codul civil, art. 2 alin. (6) şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21.04.2011. La data de 20 iulie 2015 “Banca de Economii” S.A. a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a reiterat argumentele invocate de reprezentantul “Banca de Economii” S.A., avocatul Sidorenco Maxim. Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; 2 c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursurile au fost depuse în termen or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurenţilor a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de valorificare a recursurilor. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursurile declarate nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recursuri precum că, instanţa de apel nu a aplicat art. 114 din Codul civil şi art. 2 alin. (6) şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21.04.2011 nu pot fi reţinute or, suportul juridic menţionat se conţine în motivarea deciziei instanţei de apel.

Astfel, instanţa de recurs notează că, recurenţii nu au invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererilor de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera 3 recursurile declarate de “Banca de Economii” societate pe acţiuni şi de reprezentantul acesteia, avocatul Sidorenco Maxim ca fiind inadmisibile. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursurile declarate de “Banca de Economii” societate pe acţiuni şi de reprezentantul acesteia, avocatul Sidorenco Maxim se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Druţă 4