2ra-2456/15 — Anularea ordinului de concediere, repararea prejudiciului ş.a.

prima instanţă: O. Melniciuc dosarul nr. 2ra-2456/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova ÎNCHEIERE 29 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Erhan Vladimir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Erhan Vladimir împotriva societăţii pe acţiuni „ASITO” privind anularea ordinului de concediere, repunerea în funcţie şi încasarea plăţilor salariale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2015 c o n s t a t ă La data de 27 februarie 2014 Erhan Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii pe acţiuni „ASITO” (S.A.

„ASITO”) privind anularea ordinului de concediere, repunerea în funcţie şi încasarea plăţilor salariale. În motivarea acţiunii a menţionat că, începînd cu 11.05.2011 şi-a început activitatea în funcţia de director al reprezentanţei Ciocana a S.A. „ASITO”. Relatează că, la 26.11.2013 a fost obligat de către angajatorul S.A. „ASITO” să se prezinte în faţa comisiei de atestare la 27.11.2013, ora 15.00 pentru a fi evaluat în domeniul asigurărilor. În urma evaluării cunoştinţelor, la care reclamantul nu a participat, la 28.11.2013 pârâtul a emis ordinul nr. 1396-c prin care a fost dispusă concedierea lui Erhan Vladimir în temeiul art.86 alin. (l) lit. e) din Codul Muncii, constatarea faptului că salariatul nu corespunde funcţiei deţinute sau muncii prestate ca urmare a calificării insuficiente, confirmate prin hotărârea comisiei de atestare.

Solicită anularea ordinului de concediere nr. 1396-c din 28.11.2013, obligarea S.A. „ASITO” să emită un nou ordin de demisie conform cererii pe care o va depune la data indicată de instanţa de judecată şi de pârât, obligarea S.A. „ASITO” să radieze inscripţia nr. 41 din carnetul de muncă şi să facă o nouă inscripţie, conform noului ordin de demisie, încasarea din contul S.A. „ASITO” în beneficiul său a sumei de 46500 lei ce reprezintă salariul pentru perioada 29.11.2013 - 28.02.2014 şi penalitatea în sumă de 4185 lei, precum şi repararea prejudiciului moral de 50000 lei cauzat pentru reţinerea carnetului de muncă.

La 21.05.2014 Erhan Vladimir a depus cerere de modificare şi concretizare a cerinţelor, solicitând anularea ordinului nr. 1396-c din 28.11.2013 privind concedierea şi restabilirea în funcţia deţinută, încasarea despăgubirii în sumă de 88000 lei pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă din decembrie 2013 până în aprilie 2014, încasarea penalităţii în mărime de 15224 lei conform art. 330 alin. (2) din Codul Muncii şi repararea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 mai 2014 s-a admis parţial 1 acţiunea. S-a anulat ordinul nr. 1396-c din 28.11.2013 privind concedierea lui Erhan Vladimir, s-a restabilit Erhan Vladimir în funcţia de director al reprezentanţei Ciocana S.A.

„ASITO”. S-a încasat de la S.A. „ASITO” în beneficiul lui Erhan Vladimir prejudiciul material cauzat în legătură cu reţinerea salariului pe perioada 29.11.2013-13.12.2013 în sumă totală de 264,28 lei, s-a încasat de la S.A. „ASITO” în beneficiul lui Erhan Vladimir plata obligatorie a salariului pe perioada absenţei forţate de la muncă din momentul concedierii 26.11.2013 până la 03.12.2013 în sumă de 8048,87 lei, s-a încasat suma de 8048,87 lei cu titlu de prejudiciu moral, s-a încasat de la S.A. „ASITO” în beneficiul lui Erhan Vladimir cheltuielile de judecată sub forma de cheltuieli de asistenţă juridică în sumă de 1000 lei. S-a încasat de la S.A. „ASITO” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 100 lei.

În rest pretenţiile au fost respinse ca neîntemeiate. Instanţa a constatat că, ordinul de concediere a fost emis contrar prevederilor prevăzute în art. 184 din Codul muncii, iar pretenţiile cu privire la restabilirea în funcţie şi achitarea plăţilor salariale au fost admise ca rezultat al stabilirii caracterului ilegal de concediere a reclamantului Erhan Vladimir. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2015 s-a respins apelul declarat de S.A. „ASITO” şi s-a admis apelul declarat de Erhan Vladimir, s-a casat parţial hotărârea primei instanţe în partea pretenţiilor respinse şi în această parte s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a încasat de la S.A. „ASITO” în beneficiul lui Erhan Vladimir pentru perioada decembrie 2013 - mai 2014 suma de 93000 lei cu titlu de salariu pentru absenţa forţată de la serviciu, suma de 16740 lei cu titlu de penalităţi (180 zile x 0,1% din 93000) şi suma de 1500 lei cheltuieli pentru asistenţă juridică.

S-a menţinut hotărârea primei instanţe în partea anulării ordinului de concediere, repunerii în funcţie şi reparării prejudiciului moral în mărime de 8048,87 lei. S-a majorat taxa de stat şi s-a încasat de la S.A. „ASITO” în bugetul de stat taxa de stat proporţional pretenţiilor admise în mărime de 3292 lei de la S.A. „ASITO”. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22 aprilie 2015 s-a admis recursul declarat de S.A. „ASITO”, s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2015 în partea încasării de la S.A. „ASITO” în beneficiul lui Erhan Vladimir a sumei de 93000 lei cu titlu de salariu pentru absenţa forţată de la muncă, a sumei de 16740 lei cu titlu de penalităţi pentru reţineri salariale, taxa de stat şi s-a restituit pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători.

În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2015 a fost menţinută. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2015 s-au admis parţial apelurile declarate de Erhan Vladimir şi S.A. „ASITO”. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 mai 2014 în partea încasării în beneficiul lui Erhan Vladimir a despăgubirii pentru absenţa forţată de la muncă şi a penalităţii de întîrziere cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri prin care s-a admis parţial acţiunea, s-a încasat din contul S.A. „ASITO” în beneficiul lui Erhan Vladimir suma de 38530,22 lei cu titlu de despăgubire pentru absenţă forţată de la muncă. În rest pretenţiile privind încasarea salariului ratat şi a penalităţii de întîrziere s-au respins.

La data de 30 iulie 2015 Erhan Vladimir a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, sumele dispuse spre încasare de instanţa de apel au fost diminuate nejustificat. 2 Susţine că, tergiversarea procesului din partea intimatului a dus la încălcarea Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 precum şi la majorarea penalităţii pentru plăţile pecuniare solicitate. La data de 22 iulie 2015 a depus recurs suplimentar anexînd la acesta materialele auditului efectuat de S.R.L. “Audit-98” din 10.08.2015. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră recursul ca fiind depus în termen or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de valorificare a recursului. 3 Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Completul nu va supune analizei materialul probator anexat la cererea de recurs suplimentar invocînd în acest sens dispoziţia art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă care prevede că, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. Argumentele invocate în recurs cu referire la sumele solicitate de Erhan Vladimir nu pot fi reţinute deoarece au fost obiect de examinare în instanţele de fond şi nu pot fi reiterate în recurs în calitate de cale de atac devolutivă în drept. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Erhan Vladimir ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Erhan Vlaidmir se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Druţă 4