2rac-303/15 — Recunoaşterea nulităţii acţiunilor, obligarea de a elibera terenul şi demolarea construcţiilor

prima instanţă: I. Cotea dosarul nr. 2rac-303/15 instanţa de apel: G.Vavrin, I. Dănăilă, T.Dimidriadi ÎNCHEIERE 29 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Ion Druţă Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Instituţia Medico-sanitară Publică Spitalul Raional Cahul, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Sveatoslav Bondarev” împotriva Consiliului raional Cahul şi Instituţiei Medico-sanitară Publică Spitalul Raional Cahul cu privire la recunoaşterea nulităţii acţiunilor şi obligarea de a elibera terenul, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 14 aprilie 2015 c o n s t a t ă: La data de 19 februarie 2014 Societatea cu Răspundere Limitată „Sveatoslav Bondarev” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Cahul şi Instituţiei Medico-sanitară Publică Spitalul Raional Cahul cu privire la recunoaşterea nulităţii acţiunilor şi obligarea de a elibera terenul.

În motivarea acţiunii Societatea cu Răspundere Limitată „Sveatoslav Bondarev” a menţionat că, deţine cu titlu de proprietate lotul de teren pentru construcţii cu suprafaţa de 0,0698 ha, numărul cadastral 1701114527, amplasat în oraşul Cahul, strada Ion Vodă cel Cumplit, pârâţii, însă l-au ocupat în mod samovolnic şi l-au îngrădit în mod arbitrar.

Reclamantul solicită recunoaşterea nulităţii acţiunilor Consiliului raional Cahul şi Instituţiei Medico-sanitară Publică Spitalul Raional Cahul prin care a fost ocupat în mod samovolnic lotul de teren pentru construcţii cu suprafaţa de 0,0698 ha, numărul cadastral 1701114527, amplasat în oraşul Cahul, strada Ion Vodă cel Cumplit, şi obligarea Consiliului raional Cahul şi Instituţiei Medico-sanitară Publică Spitalul Raional Cahul de a elibera lotul de teren pentru construcţii cu suprafaţa de 0,0698 ha, numărul cadastral 1701114527, amplasat în oraşul Cahul, strada Ion Vodă cel Cumplit, ce aparţine cu drept de proprietate Societăţii cu Răspundere Limitată „Sveatoslav Bondarev”, cu demolarea construcţiilor ridicate în mod arbitrar.

1 Prin hotărîrea judecătoriei Cahul din 23 decembrie 2014 s-a admis acţiunea, s-au recunoscut nule acţiunile Consiliului raional Cahul şi Instituţiei Medico-sanitară Publică Spitalul Raional Cahul privind ocuparea samavolnică a lotului de teren pentru construcţii cu suprafaţa de 0,0698 ha, numărul cadastral 1701114527, amplasat în oraşul Cahul, strada Ion Vodă cel Cumplit. Consiliul raional Cahul şi Instituţia Medico-sanitară Publică Spitalul Raional Cahul s-au obligat de a elibera lotul de teren pentru construcţii cu suprafaţa de 0,0698 ha, numărul cadastral 1701114527, amplasat în oraşul Cahul, strada Ion Vodă cel Cumplit. Prima instanţă a constatat că, Consiliul raional Cahul şi Spitalul raional Cahul au îngrădit în mod arbitrar şi au ocupat samavolnic lotul de teren pentru construcţii cu suprafaţa de 0,0698 ha amplasat pe str. Ion Vodă cel Cumplit or.

Cahul ce aparţine S.R.L. „Sveatoslav Bondarev”. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 14 aprilie 2015 s-a respins apelul declarat de Instituţia Medico-sanitară Publică Spitalul Raional Cahul şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 11 iunie 2015 Instituţia Medico-sanitară Publică Spitalul Raional Cahul a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 14 aprilie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă. În motivarea recursului a invocat că, instanţele inferioare nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi au aplicat eronat normele de drept material conţinute în Legea nr. 91 din 05 aprilie 2007 privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

2 (4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de valorificare a recursului. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţele inferioare nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii nu pot fi reţinute deoarece nu constituie temei de declarare a recursului.

Nu pot fi reţinute nici alegaţiile invocate de recurent precum că, instanţele inferioare au aplicat eronat normele de drept material conţinute în Legea nr. 91 din 05 aprilie 2007 privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor deoarece înregistrarea dreptului de proprietate în Registrul bunurilor imobile indiferent de destinaţia şi tipul de proprietate constituie o condiţie obligatorie pentru confirmarea dreptului de proprietate care în prezenta pricină aparţine S.R.L. „Sveatoslav Bondarev”. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Instituţia Medico-sanitară Publică Spitalul Raional Cahul ca fiind inadmisibil. 3 În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Instituţia Medico-sanitară Publică Spitalul Raional Cahul se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Druţă 4