2ra-2202/15 — Obligarea emiterii ordinului de eliberare din functie, efectuarea inscrierilor în carnetul de munca de tip nou, eliberarea certificatelor de salarizare si încasarea prejudiciului

prima instanţă: D.Dughieru dosarul nr.2ra-2202/15 instanţa de apel: M.Ciugureanu, B.Bîrcă, E.Clim ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Chior Elena, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Chior Elena împotriva Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Agenţiei Naţionale pentru Asigurarea Alimentelor privind obligarea emiterii ordinului de eliberare din funcție, efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă de tip nou, eliberarea certificatelor de salarizare şi încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de către Chior Elena şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 30 iunie 2014, c o n s t a t ă La 24 ianuarie 2014 Chior Elena a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Agenţiei Naţionale pentru Asigurarea Alimentelor cu privire la obligarea emiterii ordinului de eliberare din funcţie, efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă de tip nou, eliberarea certificatelor de salarizare şi încasarea prejudiciului material. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, pîrîţii i-au încălcat dreptul la eliberarea carnetului de muncă în corespundere cu prevederile hotărîrii privind carnetul de muncă nr. 1449 din 24 decembrie 2007. Susţine că, i-au fost încălcate drepturile stabilite de art. art. 85, 86, 329, 330, 331 şi 332 ale Codului muncii.

Totodată a menționat că, Agenţia Naţională pentru Asigurarea Alimentelor, fiind succesorul în drepturi al Inspectoratului general de stat pentru seminţe şi material 1 săditor, urmează să emită ordinul de concediere a dînsei din funcţia detinută, din propria dorinţă. Consideră că, nefiindu-i eliberat carnetul de muncă de tip nou şi aflîndu-se în imposibilitate de se angaja la un alt loc de muncă, urmează să încaseze prejudiciul material în sumă de 450 000 lei, pentru absenţa forţată de la serviciu.

Cere reclamanta, prin cererea de chemare în judecată şi cererea de concretizare a cerinţelor din 06 mai 2014, obligarea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Agenţiei Naţionale pentru Asigurarea Alimentelor de a emite ordinul de eliberare din funcţie începînd cu 06 mai 2014, eliberarea carnetului de muncă de tip nou, certificatele de salarizare pentru întreaga perioadă de activitate pînă la 06 mai 2014 şi încasarea prejudiciului material în sumă de 450 000 lei (f.d. 40). Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 30 iunie 2014 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2014, s-a respins apelul declarat de către Elena Chior şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 30 iunie 2014 (f.d. 108-111). Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 februarie 2015, s-a admis recursul declarat de Chior Elena, s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2014 şi s-a restituit pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată (f.d. 123-127). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2015, s-a respins apelul declarat de către Elena Chior şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 30 iunie 2014 (f.d. 144-149). La 01 iulie 2015, în termenul prevăzut de lege, Chior Elena a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel.

În motivarea recursului recurenta a indicat că, instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi anume Legea nr. 191 privind organizarea administrativ teritorială a Republicii Moldova din 12 noiembrie 1998, hotărîrea Guvernului nr. 1402 cu privire la crearea Inspectoratului General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer din 09 decembrie 2008 şi hotărîrea Guvernului nr. 51privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor din 22 ianuarie 2013. Astfel, instanța de apel nu a luat în considerare faptul că, Agenţia Naţională pentru Asigurarea Alimentelor este succesorul în drepturi al Inspectoratului general de stat pentru seminţe şi material săditor, iar ea fiind angajată în cadrul acestei instituției, angajatorul urma să emită ordinul de concediere a dînsei din funcţia detinută, din propria dorinţă.

2 Suplimentar a indicat că, la materialele cauzei au fost anexate suficiente probe în vederea confirmării angajării sale în instituția respectivă, însă probele anexate în acest sens nu au fost examinate multiaspectual. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Chior Elena urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Chior Elena este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că 3 cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de către Chior Elena în cererea de recurs, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Chior Elena, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Chior Elena, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4