3ra-1341/15 — Constatarea acţiunilor ca fiind contrare legii şi obligarea restituirii sume.

Dosarul nr. 3ra-1341/15 Prima instanţă: L. Ursu Instanţa de apel: I. Cimpoi, N. Simciuc şi N. Craiu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecător: Tatiana Vieru Judecătorii: Oleg Sternioală şi Petru Moraru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Verdeş Liliana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Verdeş Liliana către Procuratura Generală a Republicii Moldova, intervenient accesoriu Compania Naţională de Asigurări în Medicină, prind constatarea acţiunilor ca fiind contrare legii şi obligarea restituirii sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2015, prin care apelurile declarate de Verdeş Liliana şi Procuratura Generală a Republicii Moldova au fost respinse, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 10 februarie 2014. ACONSTATAT: La 07 noiembrie 2014, Verdeş Liliana a depus cerere de chemare în judecată către Procuratura Generală a Republicii Moldova, intervenient accesoriu Compania Naţională de Asigurări în Medicină, prind constatarea acţiunilor ca fiind contrare legii şi obligarea restituirii sumei. În motivarea acţiunii Verdeş Liliana a indicat că activează în funcţia de procuror al Secţiei judiciare şi investigaţii generale a Procuraturii mun. Chişinău. În conformitate cu prevederile art. 72 alin. (1) al Legii cu privire la procuratură nr. 294- XVI din 25 decembrie 2008, în exerciţiul funcţiei, procurorii beneficiază de asistenţă medicală gratuită din contul bugetului de stat.

1 În acest sens, reclamanta menţionează că Direcţia finanţe şi logistică a Procuraturii Generale, i-a reţinut din salariu cu titlu de prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Potrivit informaţiei eliberate de şeful Direcţiei finanţe şi logistică a Procuraturii Generale, începînd cu 17 martie 2009 şi pînă la 31 decembrie 2012, au fost reţinute următoarele sume: pentru anul 2009 - 1049,64 lei; pentru anul 2010 - 1749,53 lei; pentru anul 2011 - 1885,58 lei, iar pentru anul 2012 - 1957,80 lei, în total 6642,55 lei. Începând cu 01 ianuarie 2013, Procuratura Generală a Republicii Moldova, prin intermediul Direcţiei finanţe şi logistică a încetat să mai reţină primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală din salariul lunar al procurorilor.

Consideră reclamanta că prin acţiunile Direcţiei finanţe şi logistică a Procuraturii Generale, i-a fost lezat dreptul de proprietate, consfinţit atît în art. 46 din Constituţie, cît şi în paragraful 1 Protocol 1 CEDO. Verdeş Liliana, cu titlu de informaţie a subliniat că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a remarcat obligaţia autorităţilor publice de a menţine un just echilibru între interesul general şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menţinut ori de cîte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată.

Intr- o astfel de situaţie, există o încălcare a paragrafului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, determinată de încălcarea caracterului rezonabil şi proporţional al diminuării drepturilor patrimoniale (Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004 şi Moskal contra Poloniei, 2009). Solicită reclamanta Verdeş Liliana constatarea ca fiind contrare legii acţiunile Procuraturii Generale a Republicii Moldova ce ţin de reţinerea din salariul său a mijloacelor băneşi cu titlu de primă de asigurare obligatorie a asistenţei medicale şi obligarea Procuraturii Generale a Republicii Moldova de a restitui suma în valoare de 6642,55 lei, reţinută cu titlul de primă de asigurare obligatorie a asistenţei medicale pentru perioada 17 martie 2009 – 31 decembrie 2012. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 10 februarie 2015, acţiunea a fost admisă parţial. S-a constatat ca fiind ilegale acţiunile Procuraturii Generale a Republicii Moldova în privinţa reţinerilor din salariul Lilianei Verdeş a mijloacelor băneşti, cu titlul de prime de asigurare obligatorie a asistenţei medicale, în perioada anilor 2009-2012 şi s-a obligat Procuratura Generală a Republicii Moldova să-i restituie Lilianei Verdeş suma reţinută în perioada noiembrie 2011 - decembrie 2012, cu titlul de prime de asigurare obligatorie a asistenţei medicale, în cuantum de 2357,98 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă, ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2015, apelurile declarate de Verdeş Liliana şi Procuratura Generală a Republicii Moldova au fost respinse, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 10 februarie 2014. 2 La 12 august 2015, Verdeş Liliana, a contestat cu recurs decizia instanţei de apel solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe în partea respingerii acţiunii, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului Verdeş Liliana a invocat faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă, în partea contestată au aplicat eronat normele de drept material şi au încălcat normele de drept procedural. Copia motivată a deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 12 iunie 2015 (f.d. 60), iar din precizările recurentei în cererea de recurs, aceasta ar fi recepţionat-o 15 iunie 2015, însă la dosar nu sunt anexate probe care ar certifica data recepţionării de către recurentă a copiei deciziei recurate.

Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recursul a fost declarat în termen. La 25 august 2015, în adresa intimatei Procuraturii Generale a Republicii Moldova, a fost expediată copia recursului, iar la 11 septembrie 2015, în adresa Curţii Supreme de Justiţie a parvenit referinţa prin care intimata a solicitat respingererea recursului declarat deVerdeş Liliana ca fiind inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. 439, alin. alin. (2) şi (3) CPC după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat deVerdeş Liliana este inadmisibil. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. 3 Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Verdeş Liliana, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Verdeş Liliana, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 4