2ra-2528/15 — Recunoaşterea nulă a declaraţiei de reziliere a contractului de arendă a mărcii comerciale, recunoaşterea valabilităţii contractului de arendă a mărcii comerciale şi încasarea venitului ratat.

Dosarul nr. 2ra-2528/15 Prima instanţă: D. Musteaţă Instanţa de apel: I. Cimpoi, N. Craiu şi N. Simciuc Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecător: Tatiana Vieru Judecătorii: Oleg Sternioală şi Petru Moraru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „EcoPapir” şi Eduard Curaşin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Aetos-Bordei” împotriva lui Eduard Curaşin şi Societăţii cu Răspundere Limitată „EcoPapir” cu privire la recunoaşterea nulă a declaraţiei de reziliere a contractului de arendă a mărcii comerciale, recunoaşterea valabilităţii contractului de arendă a mărcii comerciale şi încasarea venitului ratat, cererea reconvenţională înaintată de Eduard Curaşin şi Societatea cu Răspundere Limitată „EcoPapir” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Aetos-Bordei” cu privire la încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014, prin care apelul declarat de Eduard Curaşin şi Societatea cu Răspundere Limitată „EcoPapir” a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 22 decembrie 2014. ACONSTATAT: La 04 noiembrie 2013,

Societatea cu Răspundre Limitată „Aetos-Bordei” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Eduard Curaşin şi Societatea cu Răspundere Limitată „EcoPapir” cu privire la încasarea prejudiciului material şi a venitului ratat. În motivarea pretenţiilor a indicat că la 12 aprilie 2011, a încheiat cu Eduard Curaşin contractul nr. 12/04 privind arenda mărcii comerciale, prin care ultimul i-a transmis drepturile exclusive pe teritoriul Republicii Moldova de comandare a producţiei şi de realizare a hîrtiei igienice în rulouri, înregistrată sub marca „Papiroff” la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală după Eduard Curaşin. 1 Conform contractului enunţat, reclamanta s-a obligat să plătească pîrîtului Eduard Curaşin suma totală în mărime 24354 dolari SUA, compusă din trei tranşe a cîte 8118 dolari SUA fiecare, dintre care în avans se achită 2 tranşe - 16236 dolari SUA.

Calculul sumei contractului reiese din prevederile pct. 3.2, conform căruia preţul arendei pentru 1 rulou de hîrtie igienică, constituie 0,00854 dolari SUA. Faptul recepţionării mijloacelor băneşti s-a confirmat prin recipisa eliberată de pîrîtul Eduard Curaşin la 22 mai 2013. Reclamanta susţine că la 15 octombrie 2013, Eduard Curaşin a reziliat unilateral contractul nr. 12/04 din 12 aprilie 2011 privind arenda mărcii comerciale. Pe parcursul executării contractului, pînă la rezilierea acestuia, au fost produse 1393,538 rulouri de hîrtie igienică, iar reieşind din calculul - 0,00854 dolari SUA x 1393538 unităţi, reclamanta urma să achite lui Eduard Curaşin suma de 11900 dolari SUA, iar avînd achitaţi în avans 16236 dolari SUA, acesta urma să restituie suma de 4336 dolari SUA, însă refuză neîntemeiat să o restituie.

A mai precizat reclamanta că la 20 februarie 2012, între Societatea cu Răspundere Limitată „EcoPapir”, în calitate de executor şi Societatea cu Răspundere Limitată „Aetos-Bordei”, în calitate de beneficiar a fost încheiat contractul nr. 20/02, conform căruia Societatea cu Răspundere Limitată „Ecopapir” s-a obligat să execute întreg procesul tehnologic de perfecţionare a hîrtiei igienice de marca „Papiroff”, iar Societatea cu Răspundere Limitată „Aetos- Bordei” s-a obligat să achite executorului serviciile de executare a lucrărilor, precum şi să-i ofere materie primă pentru producerea hîrtiei igienice.

Termenul contractului enunţat expiră pe 31 decembrie 2013. În rezultatul rezilierii contractului nr. 12/04 din 12 aprilie 2011 privind arenda mărcii comerciale, Eduard Curaşin, care este şi administratorul Societăţii cu Răspundere Limitată „EcoPapir”, a interzis Societăţii cu Răspundere Limitată „Aetos-Bordei” comandarea producerii şi comercializarea hîrtiei igienice înregistrată sub marca „Papiroff” pe teritoriul Republicii Moldova. Reclamanta a mai menţionat că în rezultatul rezilierii unilaterale contractului de către Eduard Curaşin, a suferit prejudiciu ce se manifestă prin venit ratat, care reiese din vînzări nerealizate şi obligaţii asumate faţă de terţi nerealizate în cuantum de 250 000 lei.

La 03 martie 2014, Societatea cu Răspundere Limitată „Aetos-Bordei” a depus o cerere privind modificarea temeiului şi obiectului acţiunii (f.d. 60, vol. I). Solicită Societatea cu Răspundere Limitată „Aetos-Bordei” recunoaşterea nulă a declaraţiei de reziliere a contractului nr. 12/04 din 12 aprilie 2011 privind arenda mărcii comerciale întocmită de Eduard Curaşin la 15 octombrie 2013, recunoaşterea valabilităţii contractului nr. 12/04 din 12 aprilie 2011 privind arenda mărcii comerciale încheiat între Societatea cu Răspundere Limitată „Aetos-Bordei şi Eduard Curaşin, încasarea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „EcoPapir” a sumei de 250000 lei – cu titlu de venit ratat şi încasarea în mod solidar din contul lui Eduard Curaşin şi Societatea cu Răspundere Limitată „EcoPapir” a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 14300 lei şi a taxei de stat în mărime de 1000 lei.

La 17 septembrie 2014, Eduard Curaşin şi Societatea cu Răspundere Limitată „EcoPapir” au depus cerere reconvenţională împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată 2 „Aetos-Bordei” cu privire la încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reconvenţionale au indicat că la 12 aprilie 2011, între Societatea cu Răspundere Limitată „Aetos-Bordei” şi Eduard Curaşin a fost încheiat contractul nr. 12/04 privitor la arenda drepturilor exclusive de comandare a producţiei înregistrată la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală sub marca „Papiroff”, iar la 15 aprilie 2011 şi 20 februarie 2012, între Societatea cu Răspundere Limitată „Aetos- Bordei” şi Societatea cu Răspundere Limitată „EcoPapir” au fost încheiate contractele nr. 15/04 şi 20/02 privitor la executarea întregului proces tehnologic de producere a mărfii.

Ulterior, la 01 octombrie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Aetos-Bordei” a încheiat cu Societatea cu Răspundere Limitată „Galcom-Prim” contractul nr. 1 privitor la executarea întregului proces tehnologic de comandare a producţiei înregistrată la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală sub marca „Papiroff”, suma contractului fiind de 900000 lei. Eduard Curaşin şi Societatea cu Răspundere Limitată „EcoPapir” au menţionat că în contractul enunţat a fost stipulat că relaţiile dintre Societatea cu Răspundere Limitată „Aetos-Bordei” şi proprietarul producţiei sub marca „Papiroff” sînt reglementate de un contract separat.

Societatea cu Răspundere Limitată „Aetos-Bordei”, contrar clauzelor stabilite în contractul nr. 12/04 din 12 aprilie 2011 de arendă a mărcii comerciale, începînd cu 01 octombrie 2013, a început producerea producţiei sub marca „Papiroff” la un alt executor, fără a comunica lui Eduard Curaşin despre acest fapt, privîndu-1 pe acesta de dreptul de a verifica şi supraveghea procesul tehnologic de producere calitativă a mărfii. Susţin reclamanţii că Eduard Curaşin şi Societatea cu Răspundere Limitată „EcoPapir”, pe de o parte şi Societatea cu Răspundere Limitată „Aetos- Bordei” pe de altă parte, încheind contractele nr. 12/04 din 12 aprilie 2011, nr. 15/04 din 15 aprilie 2011 şi nr. 20/02 din 20 februarie 2012, au asigurat posibilitatea lui Eduard Curaşin de a verifica şi de a supraveghea procesul tehnologic de producere a obiectelor sub marca „Papiroff” pentru a asigura calitatea lor.

Societatea cu Răspundere Limitată „Aetos-Bordei” nu a fost în drept să încheie cu Societatea cu Răspundere Limitată „Galcom-Prim” la 01 octombrie 2013 contractul nr. 1 privitor la executarea întregului proces tehnologic de comandare a producţiei sub marca „Papiroff”, fără a comunica acest fapt lui Eduard Curaşin, fără consimţămîntul acestuia şi fără asigurarea posibilităţii lui Eduard Curaşin de a verifica procesul de producere a producţiei. Reclamanţii susţin că conform art. 709 alin. (2) din Codul civil şi Legii nr. 38-XVI din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor, Eduard Curaşin legal şi întemeiat a solicitat de la Societatea cu Răspundere Limitată „Aetos-Bordei” la 15 octombrie 2013 rezilierea contractului nr. 12/04 din 12 aprilie 2011 privind arenda mărcii comerciale, dat fiind faptul că legislaţia recunoaşte dreptul exclusiv al lui Eduard Curaşin asupra 3 producţiei înregistrate la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală sub marca „Papiroff”.

Mai invocă reclamanţii că începînd cu 01 octombrie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Aetos-Bordei” s-a folosit de contractul nr. 12/04 din 12 aprilie 2011 şi a confecţionat marfa la Societatea cu Răspundere Limitată „Galcom-Prim”, dar a achitat doar suma de 16236 dolari SUA, suma contractului fiind de 24354 dolari SUA.

Luînd în consideraţie faptul că începînd cu 01 octombrie 2013, Eduard Curaşin din culpa Societăţii cu Răspundere Limitată „Aetos-Bordei” nu a avut acces şi posibilitate de a verifica şi supraveghea întregul proces tehnologic de producere calitativă a obiectelor sub marca „Papiroff”, acestuia i-a fost cauzat prejudiciu moral, iar în rezultatul rezilierii unilaterale şi tacite de către Societatea cu Răspundere Limitată „Aetos-Bordei” a contractului nr. 20/02 din 20 februarie 2012 şi comandării producerii mărfii la o terţă persoană, Societatea cu Răspundere Limitată „EcoPapir” a suportat un prejudiciu material, care constă din venitul ratat nerealizat.

Solicită Eduard Curaşin şi Societatea cu Răspundere Limitată „EcoPapir” încasarea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Aetos-Bordei”, în beneficiul lui Eduard Curaşin suma de 3720 dolari SUA – cu titlu de prejudiciu material şi suma de 100000 lei – cu titlu de prejudiciu moral şi în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „EcoPapir” a sumei de 185000 lei – cu titlu de prejudiciu material.

Prin hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 22 decembrie 2014, acţiunea iniţială înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Aetos-Bordei” împotriva lui Eduard Curaşin şi Societăţii cu Răspundere Limitată „EcoPapir” cu privire la recunoaşterea nulă a declaraţiei de reziliere a contractului de arendă a mărcii comerciale, recunoaşterea valabilităţii contractului de arendă a mărcii comerciale şi încasarea venitului ratat a fost admisă parţial, dispunîndu-se încasarea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „EcoPapir”, în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „Aetos-Bordei” suma de 250000 lei – cu titlu de prejudiciu cauzat prin venitul ratat şi cheltuielile de judecată în sumă de 15300 lei, în total suma de 265300 lei.

În rest acţiunea iniţială a fost respinsă. Acţiunea reconvenţională înaintată de Eduard Curaşin şi Societatea cu Răspundere Limitată „EcoPapir” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Aetos-Bordei” cu privire la încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral a fost respinsă ca neîntemeiată. S-a dispus încasarea în mod solidar din contul lui Eduard Curaşin şi a Societăţii cu Răspundere Limitată „Ecopapir”, în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 6500 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014, apelul declarat de Eduard Curaşin şi Societatea cu Răspundere Limitată „EcoPapir” a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 22 decembrie 2014. La 20 iulie 2015, Societatea cu Răspundere Limitată „EcoPapir” şi Eduard Curaşin, a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea iniţială să fie respinsă, iar acţiunea reconvenţională să fie admisă. 4 În motivarea recursului a indicat că atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 16 aprilie 2015 (f.d. 36, vol. II), fiind recepţionată de către recurenţi la 27 aprilie 2015 (f.d. 46, vol. II). Prin urmare, instanţa de recurs constată că recursul este declarat cu omiterea termenului de atac, stabilit la art. 434 Cod Civil. La 09 septembrie 2015, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, iar la 09 octombrie 2015, în adresa Curţii Supreme de Justiţie a parvenit referinţa înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Aetos-Bordei” prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „EcoPapir” şi Eduard Curaşin, ca fiind tardiv.

În conformitate cu prevederile art. 439, alin. alin. (2) şi (3) CPC după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „EcoPapir” şi Eduard Curaşin, este inadmisibil.

În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. b), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. 5 Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei constante, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007, Ponomaryov contra Ucrainei din 03 aprilie 2008, Pîrnău ş.a.

vs Republica Moldova din 31 ianuarie 2012 şi SA „Universul” vs Republica Moldova din 10 iulie 2012). Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „EcoPapir” şi Eduard Curaşin, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. b), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „EcoPapir” şi Eduard Curaşin, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 6