2rac-314/15 — Încasarea datoriei şi a penalităţii

dosarul nr. 2rac-314/15 Judecătoria Ciocana, mun. Chişinău Judecător: I.Bulhac Curtea de Apel Chişinău Judecători: D.Manole, S.Arnăut, E.Fistican Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 28 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Valeriu Doagă, Ion Druţă, Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de către avocatul Mihail Lvovschi în interesele Societăţii cu Răspundere Limitată „Colos”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Colos” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Ivesoldo” privind încasarea datoriei, penalităţii şi a cheltuielilor de judecată şi acţiunea reconvenţională a Societăţii cu Răspundere Limitată „Ivesoldo” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Colos” privind rezoluţiunea contractului, încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2015, CONSTATĂ: La 24.07.2013, SRL „Colos” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Ivesoldo” privind încasarea datoriei în sumă de 20 160 lei şi a penalităţii în sumă de 7 298 lei.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că, în conformitate cu prevederile contractului de vînzare-cumpărare nr. 4 din 23.01.2011, la data de 30.03.2012, SRL „Colos” a livrat, iar SRL „Ivesoldo” a cumpărat, un cuptor rotativ „MIWE”, la un preţ total de 176 400,00 lei (inclusiv TVA). Achitarea preţului, în conformitate cu prevederile punctelor 3.1 şi 3.2 ale contractului de vînzare-cumpărare nr.4 din 23.01.2011, urmînd să se efectueze astfel: 60% din valoarea contractului, în avans, pînă la data de 15.02.2012 şi 40 % din valoarea contractului, într-un termen de 10 zile după punerea cuptorului în funcţiune, dar nu mai tîrziu de o lună de zile de la momentul livrării acestuia. Avînd în vedere faptul că, cuptorul a fost livrat la data de 30.03.2012, precum şi faptul că pîrîtul a achitat suma de 156 240,00 lei, la moment, ultimul a înregistrat o restanţă la plată de 20 160 lei.

De asemenea reclamantul indică în cerere că, potrivit punctului 6.2 al contractului, în caz de întîrziere a plăţii, cumpărătorul va datora vînzătorului penalitate de 0,2% din valoarea sumei neachitate, pentru fiecare zi de întîrziere, dar 1 care nu va depăşi lunar 10% din suma neachitată. În acest sens indică reclamantul că, ţinînd cont de faptul că pîrîtul are o restanţă la plată de 20 160 lei, acesta mai datorează şi o penalitate de întîrziere în mărime de 7 298 lei, care a fost calculată pentru perioada de timp 24.01.2013-23.07.2013. SRL „Ivesoldo” a înaintat cerere reconvenţională împotriva SRL „Colos”, solicitînd rezoluţiunea contractului din 23.01.2011 privind livrarea cuptorului rotativ „MIWE”, încasarea sumei de 341 118 lei, în legătură cu rezoluţiunea contractului şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reconvenţionare, a invocat că, la 23.01.2011 între „Ivesoldo” SRL şi „Colos” SRL a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare nr. 4, prin care la 30.03.2011 „Colos” SRL a livrat, iar „Ivesoldo” SRL a cumpărat un cuptor rotativ „MIWE” la un preţ total de 176 400 lei (inclusiv TVA). Potrivit pct. 3.1 şi 3.2 din contractul sus menţionat, achitarea preţului urma să se facă în felul următor: 60% din valoarea contractului, în avans, pînă la 15.02.2012 şi 40% din valoarea contractului, într-un termen de 10 zile după punerea cuptorului în funcţiune, dar nu mai tîrziu de o lună de zile de la momentul livrării acestuia. A menţionat că, în prezent SRL „Ivesoldo” a achitat suma de 156 240 lei şi are o restanţă la plată de 20 160 lei.

Însă, conform pct. 5 din contractul de vînzare-cumpărare din 23.01.2011, calitatea producţiei livrate trebuie să corespundă standardelor SM sau a altor documente normativ-tehnice. În cazul dat, SRL „Ivesoldo” consideră că SRL „Colos” a încălcat prevederile pct. 5 prin aceea că, a livrat arzător cu gaz care a fost instalat cu cuptorul rotativ „MIWE” fară acordarea documentelor tehnice şi anume a certificatului de producţie, acest fapt a fost confirmat de către administratorul SRL „Colos” prin recipisa din 19.07.2012 în care este indicat că, ultimul a luat arzătorul cu gaz care a fost instalat în cuptorul rotativ „MIWE” la întreprinderea „Ivesoldo” SRL pentru completarea actelor tehnice şi anume a certificatului producţiei, care lipsea şi care ulterior nu a mai fost instalat la acest cuptor.

A mai indicat că, la data de 18.12.2013, SRL „Ivesoldo” a înaintat în adresa SRL „Colos” înştiinţare privind rezoluţiunea contractului de vînzare-cumpărare din 23.01.2011. Totodată, a menţionat că, pentru instalaţia cuptorului rotativ „MIWE” au fost cheltuite surse băneşti în sumă de 184 878,94 lei. Solicită SRL „Ivesoldo” admiterea acţiunii reconvenţionale, rezoluţiunea contractului din 23.01.2011 şi încasarea de la SRL „Colos” în beneficiul SRL „Ivesoldo” a sumei de 341 118,48 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 01 august 2014, a fost respinsă acţiunea SRL „Colos” împotriva SRL „Ivesoldo” privind încasarea datoriei, penalităţii şi a cheltuielilor de judecată.

A fost admisă acţiunea reconvenţională a SRL „Ivesoldo” parţial, fiind dispusă rezoluţionarea contractului nr. 4 încheiat la 23.01.2011 între SRL „Colos” şi SRL „Ivesoldo” privind vînzarea-cumpărarea cuptorului rotativ „MIWE”, încasarea de la SRL „Colos” în beneficiul SRL „Ivesoldo” suma de 244 37,75 lei şi taxa de stat achitată în sumă de 4 370 lei. În rest, acţiunea reconvenţională a fost respinsă.

În susţinerea soluţiei adoptate, instanţa de fond a invocat prevederile art. 735, 736, 738 Cod civil, concluzionînd că SRL „Colos” a încălcat clauza contractuală înserată la pct. 5 a contractului de vînzare-cumpărare din 23.01.2011, prin aceea că a 2 livrat arzător cu gaz care a fost instalat cu cuptorul rotativ „MIWE” fără acordarea documentelor tehnice şi anume a certificatului de producţie, iar folosirea arzătorului cu gaz fără documentele respective, care ar demonstra calitatea lui, ar pune în pericol nu numai activitatea cumpărătorului, dar şi ar putea duce la unele urmări grave pentru muncitorii care urmau să folosească acest cuptor. La 29.08.2014, SRL „Colos” a înaintat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 01 august 2014 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a cererii de chemare în judecată înaintate de SRL “Colos” şi respingerea cererii reconvenţionale declarate de SRL “Ivesoldo”. În susţinerea cererii de apel, apelanta a invocate că prima instanţă neîntemeiat şi ilegal a respins cererea sa de chemare în judecată către SRL „Ivesoldo”, deoarece pîrîtul a achitat doar suma de 156 240 lei, iar pînă la moment ultimul înregistrează o restanţă la plată de 20 160 lei şi nu a comunicat careva motive temeinice care ar justifica această reţinere a plăţii.

Menţionează apelantul că cererea intimatului prin care solicită rezoluţiunea contractului de vînzare-cumpărare a cuptorului rotativ „MIWE” din 23.01.2011 este neîntemeiată, deoarece în temeiul contractului de vînzare-cumpărare din 23.01.2014, SRL „Colos” nu a livrat SRL „Ivesoldo” arzător cu gaz care a fost instalat la cuptorul rotativ „MIWE”, după cum a concluzionat prima instanţă, ci a livrat cuptor rotativ „MIWE”, care este un utilaj complex, arzătorul cu gaz fiind doar o piesă componentă a acestui utilaj, uşor înlocuibilă.

Mai mult ca atît, de la momentul recepţionării utilajului 30.03.2012 şi pînă la data de 18.12.2013, SRL „Ivesoldo” nu a prezentat către SRL „Colos” nici o adresă sau reclamaţie în privinţa condiţiilor de calitate a arzătorului cuptorului rotativ, deşi, în cazul în care avea să constate că acesta nu corespunde condiţiilor de calitate, punctul 5.4 al Contractului prevede soluţia înlocuirii acestuia cu unul calitativ sau recuperarea costului elementului neconform. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2015, cererea de apel declarată de către SRL „Colos” a fost respinsă, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 01 august 2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. La 17.07.2015, avocatul Mihail Lvovschi în interesele SRL „Colos” a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2015 și a hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 01 august 2014, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea SRL „Colos” să fie admisă, iar cererea reconvenţională înaintată de SRL „Ivesoldo” să fie respinsă.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că, instanțele judecătorești au încălcat și aplicat eronat normele de drept material şi procedural, precum şi au apreciat arbitrar probele administrate. 3 În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către SRL „Colos” în termen, avînd în vedere că copia deciziei contestate a fost expediată către recurent la 19.05.2015 (f.d. 199), iar recursul a fost depus la 17.07.2015.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat SRL „Colos” a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul urmează să fie admis, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

La examinarea litigiului atît instanţa de fond, cît şi cea de apel au interpretat şi aplicat în mod eronat normele de drept material şi în consecinţă au adoptat hotărîri ilegale. Totodată, în speţă sunt stabilite fapte suficiente pentru a da o soluţie nouă de admitere a acţiunii înaintate de SRL „Colos” şi de respingere a acţiunii reconvenţionale depuse de SRL „Ivesoldo”. Astfel, potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, la 23.01.2011, între SRL „Colos” în calitate de vînzător şi SRL „Ivesoldo” în calitate de cumpărător au fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare nr. 4 a cuptorului rotativ „MIWE”, la un preţ total de 176 400,00 lei (f.d.

9). Modul de achitare a bunului menţionat a fost înserat la pct. 3.1 şi 3.2 ale contractului de vînzare-cumpărare nr.4 din 23.01.2011, urmînd să se efectueze astfel: 60% din valoarea contractului, în avans, pînă la data de 15.02.2012 şi 40 % din valoarea contractului, într-un termen de 10 zile după punerea cuptorului în funcţiune, dar nu mai tîrziu de o lună de zile de la momentul livrării acestuia. Potrivit ordinelor de plată anexate la materialele cauzei, cumpărătorul a achitat parţial bunul procurat în două tranşe, la 06.03.2012 – 90 000 lei şi la 07.03.2012 – 66 240 lei, în total 156 240 lei. Vînzătorul SRL „Colos” a intentat în instanţa de judecată acţiune împotriva cumpărătorului SRL „Ivesoldo” privind încasarea restanţei la plata bunului vîndut în mărime de 20 160 lei şi a penalităţii în mărime de 7 298 lei, calculată în temeiul pct. 6.2 din contract.

La rîndul său, SRL „Ivesoldo” a depus cerere reconvenţională prin care a solicitat rezoluţiunea contractului din 23.01.2011 privind livrarea cuptorului rotativ „MIWE” şi încasarea sumei de 341 118 lei, invocînd în calitate de temei faptul că cumpărătorul, contrar prevederilor pct. 5 din contract, a livrat arzător cu gaz care a fost instalat cu cuptorul rotativ „MIWE” fară acordarea documentelor tehnice şi anume a certificatului de producţie, ceea ce constituie o încălcare esenţială a clauzelor contractuale. Totodată, a menţionat că, pentru instalaţia cuptorului rotativ „MIWE” au fost cheltuite surse băneşti în sumă de 184 878,94 lei. 4 Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 01.08.2014, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07.04.2015, a fost respinsă acţiunea SRL „Colos” împotriva SRL „Ivesoldo” privind încasarea datoriei, penalităţii şi a cheltuielilor de judecată, a fost admisă acţiunea reconvenţională a SRL „Ivesoldo” parţial, fiind dispusă rezoluţionarea contractului nr. 4 încheiat la 23.01.2011 între SRL „Colos” şi SRL „Ivesoldo” privind vînzarea-cumpărarea cuptorului rotativ „MIWE”, încasarea de la SRL „Colos” în beneficiul SRL „Ivesoldo” suma de 244 37,75 lei şi taxa de stat achitată în sumă de 4 370 lei. În rest, acţiunea reconvenţională a fost respinsă. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră hotărîrile instanţelor judecătoreşti ilegale, pornind de la următoarele.

După cum rezultă din actele cauzei, relaţiile între părţile litigioase sunt reglementate de contractul de vînzare-cumpărare nr. 4 din 23.01.2011 şi respectiv în situaţia din speţă este guvernată de răspunderea contractuală. Potrivit art. 666 alin. (1) şi (2) CC, contract este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice. Contractului îi sînt aplicabile normele cu privire la actul juridic. Conform prevederilor art. 753 alin. (1) şi (2) CC, prin contractul de vînzare- cumpărare, o parte (vînzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părţi (cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul şi să plătească preţul convenit.

Vînzătorul se obligă să remită, concomitent cu predarea bunului, documentele referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vînzare- cumpărare nu este prevăzut altfel. Potrivit art. 512 alin. (1) CC, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face. Potrivit art. 513 alin. (1) CC, debitorul şi creditorul trebuie să se comporte cu bună-credinţă şi diligenţă la momentul naşterii, pe durata existenţei, la momentul executării şi stingerii obligaţiei. Conform art. 514 CC, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii.

După cum s-a menţionat supra, obligaţiile părţilor au luat naştere în baza contractul de vînzare-cumpărare nr. 4 din 23.01.2011. Potrivit art. 572 alin. (1) şi (2) CC, temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. În conformitate cu prevederile art. 602 alin. (1) şi (2) CC, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă.

Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor legale evocate supra, instanţa de recurs constată că, în temeiul contractului de vînzare-cumpărare nr. 4 din 23.01.2011, SRL „Colos” avea obligaţia să livreze cuptorul rotativ „MIWE”, iar SRL „Ivesoldo” era obligat să recepţioneze bunul în cauză şi să achite contracostul lui în valoare de 176 400 lei. 5 După cum rezultă din materialele cauzei, precum şi a recunoscut şi cumpărătorul, SRL „Ivesoldo” a achitat parţial costul cuptorului în mărime de 156 240 lei, restanţa constituind 20 160 lei. Prin urmare, SRL „Colos” este îndreptăţită să pretindă de la cumpărător restanţa la plata bunului vîndut în mărime de 20 160 lei, iar SRL „Ivesoldo” este ţinută să achite această sumă.

În acelaşi timp, clauza înserată la pct. 6.2 din contract prevede că, în caz de întîrziere a plăţii, cumpărătorul va datora vînzătorului penalitate de 0,2% din valoarea sumei neachitate, pentru fiecare zi de întîrziere, dar care nu va depăşi lunar 10% din suma neachitată. Potrivit art. 624 alin. (1) CC, clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun. Astfel, instanţa de recurs conchide că cerinţa cerinţa reclamantului SRL „Colos” privind încasarea penalităţii de la SRL „Ivesoldo” în mărime de 7 298 lei, care a fost calculată pentru perioada de timp 24.01.2013-23.07.2013, este întemeiată şi urmează a fi admisă.

În acelaşi timp, Colegiul consideră ca fiind nefondată cererea reconvenţională înaintată de SRL „Ivesoldo” privind rezoluţiunea contractului de vînzare-cumpărare şi încasarea sumei, pornind de la următoarele. Potrivit art. 733 CC, contractul nu poate fi altfel rezolvit, reziliat sau revocat decît în temeiuri prevăzute de lege sau prin acordul părţilor. Potrivit art. 734 alin. (1) şi (2) CC, părţile îşi pot rezerva în mod expres prin contract dreptul de rezoluţiune a contractului. Acordul privind rezoluţiunea contractului trebuie să fie încheiat în forma cerută pentru contract dacă din lege, contract sau uzanţe nu rezultă altfel. Analizînd prevederile contractului din speţă, instanţa de recurs constată că părţile litigioase nu au stipulat nici o clauză referitoare la rezoluţiune.

În acelaşi timp, Colegiul reţine că drept temei de rezoluţiune a contractului de vînzare-cumpărare nr. 4 din 23.01.2011, SRL „Ivesoldo” a invocat neexecutarea esenţială, în speţă menţionînd că vînzătorul a încălcat prevederile pct. 5 din contract, prin aceea că, a livrat arzător cu gaz care a fost instalat cu cuptorul rotativ „MIWE” fară acordarea documentelor tehnice şi anume a certificatului de producţie. Potrivit prevederilor art. 735 alin. (1) CC, o parte poate rezolvi contractul dacă există o neexecutare esenţială din partea celeilalte părţi.

(2) Pentru determinarea neexecutării esenţiale, în special se iau în considerare următoarele circumstanţe: a) neexecutarea privează substanţial creditorul de ceea ce acesta se aştepta de la executarea contractului, cu excepţia cazului cînd debitorul demonstrează că nu a prevăzut şi nu putea să prevadă în mod rezonabil rezultatul scontat; b) executarea întocmai a obligaţiilor ţine de esenţa contractului; c) neexecutarea este intenţionată sau din culpă gravă; d) neexecutarea dă temei creditorului să presupună că nu poate conta pe executarea în viitor a contractului. 6 Pornind de la circumstanţele invocate în cererea reconvenţională, analizate prin prisma normelor legale menţionate, Colegiul conchide că faptele imputate de cumpărător vînzătorului nu pot fi reţinute ca neexecutare esenţială a contractului.

Astfel, SRL „Ivesoldo” susţine că SRL „Colos” a livrat arzătorul de gaze fără certificatul de producere, ceea ce a dus la dificultăţi în folosirea bunului procurat. Însă, instanţa de recurs menţionează că obiect al contractului de vînzare- cumpărare este cuptorul rotativ „MIWE”, iar arzătorul de gaze este o piesă coponentă a acestui bun. În acelaşi timp, la recepţionarea bunului procurat, cumpărătorul nu a obiectat la calitatea acestuia, recepţionîndu-l fără careva rezerve. Or, potrivit pct. 5.3 din contract, cumpărătorul verifică calitatea şi cantitatea bunului la momentul primirii lui. Mai mult ca atît, în cazul depistării cărorva vicii, vînzătorul restituie cumpărătorului costul bunului necorespunzător sau î-l înlocuieşte cu unul corespunzător în termen de 10 zile din momentul recepţionării lui de către cumpărător.

Prin urmare, instanţa de recurs constată că părţile au stipulat expres în contract modalitate de soluţionare a împrejurărilor în cazul livrării bunului sau a unei părţi din el necorespunzător. La caz, cumpărătorul a neglijat aceste caluze şi nu a înaintat careva obiecţii la calitatea bunului livrat imediat sau în termen de 10 zile de la recepţionarea lui, respectiv conduita sa ulterioară este în afara reglementărilor intabulate în contract. În conformitate cu prevederile art. 709 alin. (1) CC, dacă una din părţi nu execută sau execută în mod necorespunzător o prestaţie scadentă decurgînd dintr-un contract sinalagmatic, cealaltă parte poate, după expirarea fără rezultat a unui termen rezonabil pe care l-a stabilit pentru prestaţie sau remediere, să rezoluţioneze contractul dacă debitorul trebuia să-şi dea seama, în baza termenului de graţie, de iminenţa rezoluţiunii.

În cazul în care nu a fost stabilit un termen sau termenul este necorespunzător de scurt, se consideră ca stabilit un termen rezonabil. La fel, pct 7.1 al contractului de vînzare-cumpărare a cuptorului rotativ “MIWE” din 23.01.2011, deasemenea prevede procedura prealabilă de soluţionare amiabilă a cauzei. Or, după cum s-a menţionat şi mai sus, cumpărătorul nu a înaintat nici o somaţie vînzătorului vis-a-vis de calitatea bunului tranzacţionat şi nici nu i-a acordat vre-un termen pentru o eventuală remediere a viciului. Mai mult, toate circumstanţele invocate de SRL „Ivesoldo” referitoare la calitatea arzătorului, nu pot fi reţinute ca executare neesenţială a contarctului, în primul rînd datorită faptului că acest bun este doar o piesă a cuptorului, care este uşor înlocuibilă şi într-al doilea rînd, potrivit materialelor cauzei, cuptorul a funcţionat, iar vînzătorul nu a fost somat referitor la careva vicii a pieselor componente ale bunului litigios.

În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţele ierarhic inferioare ilegal şi eronat au constatat o executare neesenţială a contractului şi respectiv au concluzionat asupra temeiniciei acţiunii reconvenţionale. Referitor la cerinţa recurentului de încasare a cheltuielilor de judecată, Colegiul reţine următoarele. 7 Conform art. 82 CPC, cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat şi din cheltuielile de judecare a pricinii. Potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut cîştig de cauză toate cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului.

În acest sens, Colegiul consideră că pretenţia reclamantului-recurent vis-a-vis de restituirea cheltuielilor suportate în legătură cu achitarea taxei de stat la examinarea cererii de chemare în judecată în fond, în apel şi în recurs (1 084 lei instanţa de fond, f.d. 2, 2 618 lei instanţa de apel, f.d. 144 şi 173, 4077 lei instanţa de recurs, f.d. 193), este întemeiată, avînd în vedere că acţiunea s-a a fost admisă, iar acţiunea reconvenţională a fost respinsă. Prin urmare, cheltuielile privind achitarea taxei de stat urmează a fi restituite în cuantum de 7 779 lei Conform art. 90 lit. i) CPC, cheltuielile de asistenţă juridică se atribuie la cheltuieli de judecare a pricinii. Potrivit art. 96 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Conform art. 96 alin. (11) CPC, cheltuielile menţionate la alin. (1) se compensează părţii care a avut cîştig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat. În acest sens, Colegiul consideră că pretenţia reclamantului vis-a-vis de restituirea cheltuielilor suportate în legătură cu acordarea serviciilor de asistenţă juridică la examinarea prezentei cauze, este întemeiată în partea în care aceste cheltuieli au fost reale, necesare şi rezonabile. În această ordine de idei, Colegiul invocă jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care fiind confruntată cu soluţionarea cauzelor contra Moldovei, a rambursat reclamanţilor cheltuielile pentru asistenţa juridică, notînd caracterul real, necesar şi rezonabil al sumelor solicitate prin raportare la complexitatea cauzei şi aportul considerabil al avocaţilor.

În contextul celor expuse, Colegiul consideră necesar de a determina cuantumul sumei ce urmează a fi încasată, pornind de la volumul lucrului efectuat. În această cauză, luînd în consideraţie volumul de lucru efectuat şi avînd în vedere complexitatea cauzei şi aportul avocatului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit conchide că suma rezonabilă încasării cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică este de 5 000 lei. Respectiv, instanţa de recurs ajunge la concluzia privind recuperarea cheltuielilor de judecată din contul intimatei în beneficiul recurentei în mărime de 12 779 lei (7 779 taxa de stat + 5 000 asistenţa juridică). Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios asministrativ lărgit ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 01 august 2014 şi de a adopta o hotărîre nouă de admitere a acţiunii 8 SRL „Colos” ca întemeiată şi de respingere a acţiunii SRL „Ivesoldo” ca fiind neîntemeiată. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de avocatul Mihail Lvovschi în interesele Societăţii cu Răspundere Limitată „Colos”. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 01 august 2014 şi se adoptă o hotărîre nouă.

Se admite cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Colos” şi se încasează de la Societatea cu Răspundere Limitată „Ivesoldo” în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „Colos” datoria contractuală în mărime de 20 160 (douăzeci mii o sută şaizeci) lei, penalitatea de întîrziere în mărime de 7 298 (şapte mii două sute nouăzeci şi opt) lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 12 779 (douăsprezece mii şapte sute şaptezeci şi nouă) lei. Se respinge acţiunea reconvenţională înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Ivesoldo” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Colos” privind rezoluţiunea contractului, încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valeriu Doagă Ion Druţă Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 9