2ra-2619/15 — Cu privire la restituirea averii confiscate în urma represiunilor politice

dosarul nr.2ra-2619/15 prima instanţă – V. Micu instanţa de apel –Iu.Cimpoi, N.Simciuc, N. Craiu DECIZIE 28 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Tamara Chișca-Doneva Elena Covalenco Dumitru Mardari examinînd recursurile declarate de către Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și avocatul Posturusu Nicolae, acționînd în interesele recurentului Onofraș Vasili, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Onofraș Vasili împotriva Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la revendicarea echivalentului bunurilor confiscate în urma represiunilor politice și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2015, prin care a fost admis parțial apelul declarat de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, s-a modificat hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 24 decembrie 2013, fiind micșorată suma echivalentului bunurilor confiscate în urma represiunilor politice pînă la suma de 193 881 lei, în rest hotărîrea instanței de fond menținută. c o n s t a t ă: La data de 17 aprilie 2013 Onofraş Vasili a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la revendicarea echivalentului bunurilor confiscate în urma represiunilor politice şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii Onofraş Vasili a indicat că, împreună cu familia sa, părinţii Onofraş Ivan, Onofraş Maria şi fratele Onofraş Nicolai, au fost deportaţi din sat. Rădoaia rnul Sîngerei în Federaţia Rusă, în baza deciziei organului extrajudiciar al fostei URSS.

În baza Hotărârii Comitetului de Miniştri a RSSM nr. 115 din 10 aprilie 1989 au fost reabilitaţi. La data represiunii sale, în sat. Rădoaia, rnul Sîngerei în care el cu familia sa locuia, a rămas averea care aparţinea părinţilor săi compusă din: casa de locuit, lot de pământ, cât şi altă avere posibilă, bunuri mobile şi imobile în valoare totală de 947 063 lei. Până la momentul de faţă din averea care aparţine părinţilor săi nu i-a fost recuperat nimic, necătând la multiplele încercări de a recupera averea pe cale amiabilă. Faptul că nici el şi nici părinţi acestuia nu au 1 obţinut de la autorităţile Republicii Moldova nici o compensaţie pentru averea confiscată, este confirmat prin actele emise de către autorităţile publice locale.

Astfel, atunci cînd s-a adresat la Primăria locală pentru revendicarea averii sau costului ei, a primit răspuns negativ, fiindu-i refuzată cererea de restituire a bunurilor confiscate - iniţial pe motivul lipsei de mijloace financiare, iar ulterior - pe motivul tardivităţii cererii. De fapt, s-a născut într-o familie de gospodari, oameni respectaţi şi bogaţi, motiv pentru care familia sa a fost deportată, iar acest episod din viaţa sa l-a afectat foarte mult. Mai mult, la întoarcerea în ţară, la fel ca şi alte persoane deportate, era tratat ca duşman al poporului, fiindu-i lezate drepturile la fiecare pas şi interzisă practicarea unor activităţi. Consideră că, în împrejurările relatate şi în condiţiile în care i se refuză orice drept la despăgubire i se pricinuieşte o pagubă morală incontestabilă, iar suma de 200 000 lei va fi suficientă pentru a compensa emoţiile negative şi chinurile prin care a trecut în legătură cu represiunea la care a fost supus.

Este incontestabil că bunurile ce au aparţinut părinţilor săi a trecut în proprietatea organelor executive de atunci, adică în beneficiul statului, bunuri sau echivalentul lor până la moment nu sunt reîntoarse, prin ce se încalcă dreptul său la proprietate, garantat de art. 1 alin. (1) al Protocolului adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Circumstanţele respective l-a determinat de a se adresa cu prezenta cerere în instanţa de judecată cu privire la compensarea valorii bunurilor confiscate. În drept îşi întemeiază pretenţiile în baza Legii nr. 1225 din 08 decembrie 1992 cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice.

Solicită admiterea cererii, luând în consideraţie că restituirea în natură a averii este imposibilă, şi încasarea în beneficiul său din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, valoarea averii în mărime de 1 057 378 lei, ce constă din valoarea construcţiilor - 200000 lei; valoarea bunurilor materiale - 447492 lei; valoarea terenurilor 409886 lei, prejudiciul moral în mărime de 200 000 lei şi cheltuielile de evaluare în sumă de 9900 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 24 decembrie 2013, Onofraş Vasili a fost repus în termenul de prescripţie extinctivă. Acţiunea a fost admisă parţial. S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Onofraş Vasili echivalentul bunurilor confiscate în urma represiunilor politice în mărime totală de 537 177 lei.

Cerinţele înaintate de Onofraş Vasili cu privire la repararea prejudiciului moral şi încasarea echivalentului pentru terenurile confiscate, s-au respins ca neîntemeiate. S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Onofraş Vasili cheltuielile de judecată în mărime totală de 9900 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015 a fost admis parțial apelul declarat de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, s-a modificat 2 hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 24 decembrie 2013, după cum urmează: s-a micșorat suma echivalentului bunurilor confiscate în urma represiunilor politice și s-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Onofraș Vasili suma de 193 881 lei.

În rest, hotărîrea s-a menținut fără modificări. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 17 iulie 2015 Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului declarat, casarea integrală a deciziei instanţei de apel și a hotărîrii instanței de fond, pronunțînd o hotărîre nouă sub formă de decizie de respingere integrală a pretențiilor. În motivarea recursului Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a indicat că, concluziile expuse de instanța de apel sunt nefondate și ilegale, contradictorii cu circumstanțele cauzei și probele administrate, sunt unilaterale, iar la adoptarea lor instanța a aplicat o lege care nu trebuia aplicată.

A menționat că, restituirea valorii averii confiscate din contul bugetului de stat este efectuată doar în condițiile pct.1 din Legea privind reabilitatea victimelor represiunilor politice, conform căruia cererile de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora prin achitarea de compensații sunt examinate de comisiile speciale create de autoritățile administrației publice locale a raioanelor, municipiilor Chișinău și Bălți, unității teritoriale autonome Găgăuzia, în al căror teritoriu peroanele reabilitate au domiciliat în momentul reprimării. Prin urmare, luînd în considerație cele menționate mai sus, afirmă recurentul că obligația principală în soluționarea litigiului dat îi revine Consiliului raionului Sîngerei, care în condițiile legii este investit cu sarcina de compensare a valorii averii victimelor represiunilor politice.

Mai invocă, că un alt argument al netemeiniciei hotărîrilor instanțelor ierarhic inferioare este faptul că reclamantul a înaintat acțiunea în lipsa tuturor actelor ce trebuie anexate în mod obligatoriu pentru satisfacerea restituirii bunurilor confiscate, contrar prevederilor pct.5 din Regulamentul privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor politice, precum și achitarea compensației în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 627 din 05 iunie 2007. La data de 27 iulie 2015 avocatul Posturusu Nicolae, acționînd în interesele recurentului Onofraș Vasili a depus cerere de recurs, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015 și menținerea fără modificări a hotărîrii Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 24 decembrie 2013. A menționat, că nici în prima instanță, nici în cererea de apel intimatul – Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova nu a obiectat în privința probei-lista adăugătoare a bunurilor naționalizate (f.d.52-52) și nu a ridicat obiecții referitoare la conținutul bunurilor mobile indicate în această listă sau referitoare la valoarea lor. Dat fiind faptul că, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova în cuprinsul cererii de apel nu s-a referit la acest aspect și nu a adus argumente privind 3 temeinicia acestei probe, prin urmare, afirmă reprezentantul recurentului că, instanța de apel la judecarea apelului în această parte și prin expunerea sa din oficiu și din proprie inițiativă la un aspect necriticat de părți, și-a depășit limitele apelului declarate în cererea de apel, încălcînd prevederile art. 373 din Codul de procedură civilă.

Analizând legalitatea actelor judecătoreşti de dispoziţie atacate, prin prisma argumentelor invocate în cererile de recurs, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile drept întemeiate şi care urmează a fi admise din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (3) lit. f) Codul de procedură civilă, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. În conformitate cu art. 32 alin.(1) Cod de procedură civilă „nimeni nu poate fi lipsit, fără consimţământul său, de dreptul la judecarea cauzei sale de către o instanţă sau de judecătorii în a căror competenţă cauza respectivă este dată prin lege, cu excepţia cazurilor expres stabilite de CPC.

Iar, conform art. 331 Cod de procedură civilă, judecătoriile examinează şi soluţionează în fond toate pricinile civile, dacă legea nu prevede altfel. Potrivit art. 38 alin. (2) Cod de procedură civilă care stabileşte regula generală în materia competenţei jurisdicţionale teritoriale, „acţiunea împotriva unei organizaţii se intentează în instanţa de la sediul ei sau al organului ei de administraţie”. În această privinţă, Colegiul reţine că, pentru determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial, este determinant sediul pârâtului la data depunerii cererii de chemare în judecată.

Tot odată, conform art. 40 alin. (1) Cod de procedură civilă, este stabilită competența excepțională a instanțelor de judecată, care prevede că acţiunile cu privire la dreptul asupra terenurilor, subsolurilor, fîşiilor forestiere, plantaţiilor perene, resurselor acvatice izolate, asupra unor case, încăperi, construcţii, altor obiective fixate de pămînt, precum şi acţiunile în ridicare a sechestrului de pe bunuri, se intentează în instanţa de la locul aflării acestor bunuri. Dacă bunurile ce constituie obiectul acţiunii sînt situate în circumscripţia mai multor instanţe, cererea se depune în orice instanţă în a cărei rază teritorială se află o parte din bunuri.

Art. 121 din Legea nr.1225 din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, prevede că cererile de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora prin achitarea de compensaţii sînt examinate de comisiile speciale create de autorităţile administraţiei publice locale a raioanelor, municipiilor Chişinău şi Bălţi, unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, în al căror teritoriu persoanele reabilitate au domiciliat la momentul reprimării. Și mai mult ca atît, explicații practice cu privire la practica judiciară de aplicare a unor prevederi ale Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, se menționează expres că, cererea cu privire la restituirea averii, recuperarea valorii acesteia ori la achitarea compensației unice se înaintează la instanța locului unde se află această avere.

4 Dreptul la judecarea cauzei de către o instanţă instituită prin lege este garantat de art.6 CEDO. Nerespectarea competenţei jurisdicţionale materiale sau teritoriale reprezintă o încălcare esenţială a normelor de drept procedural. Din materialele dosarului rezultă că, acceptând spre examinare acţiunea depusă de avocatul Posturusu Nicolae, acționînd în interesele reclamantului Onofraș Vasili împotriva Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la revendicarea echivalentului bunurilor confiscate în urma represiunilor politice din sat. Rădoaia, rnul Sîngerei şi repararea prejudiciului moral, instanţa de fond, primînd cererea spre examinare, s-a condus de prevederile art. 38 alin. (2) Cod de procedură civilă, conform regulilor de competenţă jurisdicţională teritorială generală, adică sediul pîrîtului: mun.

Chișinău, str. Cosmonauților 7, care ține de competența teritorială a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău. Se reține, că în motivarea acţiunii Onofraş Vasili a indicat că, împreună cu familia sa, părinţii Onofraş Ivan, Onofraş Maria şi fratele Onofraş Nicolai, au fost deportaţi din sat. Rădoaia rnul Sîngerei în Federaţia Rusă, în baza deciziei organului extrajudiciar al fostei URSS. În baza Hotărârii Comitetului de Miniştri a RSSM nr. 115 din 10 aprilie 1989 au fost reabilitaţi. La data represiunii sale, în sat. Rădoaia, rnul Sîngerei în care el cu familia sa locuia, a rămas averea care aparţinea părinţilor săi compusă din: casa de locuit, lot de pământ, cât şi altă avere posibilă, bunuri mobile şi imobile în valoare totală de 947063 lei.

Până la momentul de faţă din averea care aparţine părinţilor săi nu i-a fost recuperat nimic. Colegiul lărgit reţine că, prevederile art. 38 alin.(2) Cod de procedură civilă, care ar stabili regulile de competenţă jurisdicţională teritorială generală, nu sunt aplicabile prezentei spețe, la caz, fiind aplicabile normele prevăzute din Legea specială - art.121 din Legea nr. 1225 din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, precum și normele din Codul de procedură civilă, ce stabilesc competența excepțională jurisdicțională, dat fiind faptul că se solicită revendicarea echivalentului unor bunurilor confiscate din sat. Rădoaia, rnul Sîngerei, iar familia Onofraș la momentul reprimării au domiciliat în sat.

Rădoaia, rnul Sîngerei. Astfel, judecătoria Rîșcani mun. Chișinău a judecat cauza civilă cu încălcarea normelor de competenţă jurisdicţională, ceea ce constituie temei necondiţionat de casare a hotărârilor (art. 432 alin.(3) lit.f) Codul de procedură civilă). Judecătoria Sîngerei este competentă să examineze cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Onofraș Vasili împotriva Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la revendicarea echivalentului bunurilor confiscate în urma represiunilor politice și repararea prejudiciului moral. În conformitate cu art. 432 alin. (3) lit. d) Codul de procedură civilă, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces.

În conformitate cu art. 183 alin. (2) lit. c) Codul de procedură civilă, pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare include şi stabilirea componenţei 5 participanţilor la proces şi implicarea în proces a altor persoane. Astfel, încă în faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare actele judecătorului vor fi îndreptate spre soluţionarea problemei intervenirii în proces a coreclamanţilor, copîrîţilor, intervenienţilor. Soluţionarea problemei drepturilor unor persoane neantrenate în proces se poate manifesta prin: 1) indicaţii directe în dispozitivul hotărîrii cu privire la drepturile sau obligaţiile unor persoane neatrase la judecarea pricinii; și 2) afectarea de fapt, prin punere în executare a hotărîrii, a drepturilor sau obligaţiilor unor persoane neatrase la judecarea pricinii, neindicate direct în dispozitivul hotărîrii, ce are ca efect lipsirea altor persoane de drepturile respective.

Înaintînd prezenta cerere de chemare în judecată, avocatul Posturusu Nicolae, acționînd în interesele reclamantului Onofraș Vasili a indicat în calitate de pîrît – Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova. Însă legea specială prevede, că cererile de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora prin achitarea de compensaţii sînt examinate de comisiile speciale create de autorităţile administraţiei publice locale a raioanelor, municipiilor Chişinău şi Bălţi, unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, în al căror teritoriu persoanele reabilitate au domiciliat la momentul reprimării (art.12 1 din Lege). Litigiile pe marginea refuzului de restituire a averii, recuperare a valorii bunurilor sau achitare a compensației unice, precum și repararea prejudiciilor cauzate în rezultatul represiunilor politice se vor examina în instanțe de drept comun în ordinea generală, deoarece actul administrativ contestat vizează un drept patrimonial.

Analizînd normele juridice aplicate la circumstanțele prezentului litigiu rezultă că, dreptul de a decide cu privire la restituirea bunurilor, recuperarea valorii acestora prin achitarea de compensaţii aparține în exclusivitate comisiilor speciale create de către primăria comunei (satului), municipiului (orașului) sau consiliului raional, în teritoriul cărora persoanele reabilitate au domiciliat pînă a fi represate.

Reiterînd cele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că instanța de fond, examinînd pricina, va urma să stabilească cercul participanților la proces, pentru a oferi posibilitatea tututor celor ale căror drepturi ar putea fi lezate, de a-şi apăra în mod efectiv drepturile şi interesele sale, fapt care impune o limitare de acces la justiție, respectiv o încălcare a art. 6 § 1 CEDO, concluzie relevată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza ”Business şi Investiţii pentru Toţi contra Republicii Moldova” (13 ianuarie 2010, nr.39391/04). Neajunsurile menţionate nu au fost înlăturate nici de instanţa de apel, care a modificat hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 24 decembrie 2013, prin micșorarea sumei echivalentului bunurilor confiscate în urma represiunilor politice. În rest, hotărîrea instanței de fond a fost menținută. 6 În conformitate cu art. 445 al.

(1) lit. c1) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, trimiţînd pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art.432 alin.(3) lit.d, f). Astfel, din considerentele menţionate şi luînd în considerație faptul că, s-a constatat încălcarea normelor de drept procedural, şi anume prima instanţă a examinant pricina cu încălcarea competenței, precum și nu a soluţionat problema intervenirii în proces a unor persoane, drepturile şi obligaţiile cărora pot fi afectate prin hotărîrea emisă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe şi de a restitui pricina spre rejudecare în primă instanţă - Judecătoria Sîngerei, competentă să examineze prezentul litigiu.

În conformitate cu art. 432 alin.(3) lit.d, f), art. 445 al. (1) lit. c1) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admit recursurile declarate de către Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și avocatul Posturusu Nicolae, acționînd în interesele recurentului Onofraș Vasili. Se casează decizia Curţii de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015 şi hotărîrea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 24 decembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Onofraș Vasili împotriva Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la revendicarea echivalentului bunurilor confiscate în urma represiunilor politice și repararea prejudiciului moral, cu restituirea pricinii spre rejudecare, după competență la Judecătoria Sîngerei.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Tamara Chișca-Doneva Elena Covalenco Dumitru Mardari 7