2ra-2253/15 — Anularea ordinului, restabilirea în funcție

Dosarul nr. 2ra-2253/15 Prima instanță: judecătoria Rîşcani, mun.Chişinău (jud.S. Bleşceaga) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud.:I. Cotruţă, E. Clim, E. Fistican) ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Petru Moraru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Magola Vladimir împotriva deciziei din 30 aprilie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Magola Vladimir împotriva ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” cu privire la anularea ordinului de aplicare a sancţiunii disciplinare, repunerea în funcţie, încasarea plăţilor salariale pentru absenţă forţată de la serviciu, încasarea prejudiciului moral şi cheltuielile de judecată, c o n s t a t ă : La 03 octombrie 2013, Vladimir Magola a depus în instanța de judecată cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” solicitînd anularea ordinului nr.122c din 09 septembrie 2013 emis de ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” privind aplicarea sancţiunii disciplinare, restabilirea în funcţia de director al Departamentului documentare al ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru”, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă, încasarea prejudiciului moral în mărime de 100000 lei şi încasarea cheltuielilor pentru asistenţă juridică.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că în baza ordinului nr. 299p din 05 iulie 2011 a fost angajat temporar în funcţia de vicedirector al Departamentului documentare în cadrul Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru”. În baza ordinului nr. 545p din 16 decembrie 2011 a fost transferat temporar în funcţia de director al Departamentului documentare al ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru”, iar prin ordinului nr.36p din 26 ianuarie 2013 a fost transferat în funcţia de director al Departamentului documentare în cadrul ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru”.

Indică că, prin ordinul nr. 122c din 09 septembrie 2013 a fost concediat în baza art.86 alin.(l) lit.h) Codul muncii, ordin ce îl consideră ilegal, deoarece în calitatea sa de membru de sindicat în cadrul ÎS„Centrul Resurselor Informaţionale de Stat 1 „Registru”, contrar prevederilor art.87 alin.(l) Codul muncii, a fost concediat fară acordul preliminar scris al organului sindical. Menţionează că, angajatorul, conform art.208 alin.(l) Codul muncii, nu i-а cerut o explicaţie în scris pentru fapta pretinsă a fi comisă, prin ce consideră că a fost concediat cu încălcarea prevederilor legale. Susţine că, prin eliberarea ilegală din serviciu i-au fost provocate suferinţe psihice şi emoţionale, având la întreţinere un copil minor, a fost lipsit de unica sursă de existenţă.

Angajatorul, prin acţiunile sale, i-a provocat un prejudiciu moral estimat la 100000 lei. Prin hotărîrea din data de 28 mai 2014 a judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău s- a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Magola Vladimir împotriva ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” cu privire la anularea ordinului privind eliberarea din funcţie, restabilire în funcţie, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral. Prin decizia din 30 aprilie 2015 a Curții de Apel Chişinău s-a respins apelul depus de Magola Vladimir şi s-a menținut hotărîrea din 28 mai 2014 a judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău. La 15 iulie 2015 Magola Vladimir a declarat recurs împotriva deciziei din 30 aprilie 2015 a Curții de Apel Chişinău, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că instanţele de judecată nu au aplicat corect legea, au interpretat-o în mod eronat la soluţionarea litigiului şi au dat o aprecirere greşită probelor prezentate. Consideră că, decizia Curţii de Apel Chişinău nu întruneşte exigenţele prevăzute de art. 130 alin.(4) şi art. 373 alin.(5) CPC, în partea ce ţine de expunerea în modul stabilit asupra tuturor motivelor învocate în apel şi motivarea soluţiei primite, fapt ce a dus la încălcarea art. 6 CEDO privind dreptul la un proces echitabil, iar în consecinţă verificarea legalităţii actului de justiţie. Susţine că, instanţa de apel contrar probelor prezentate, a ajuns la concluzia că nu este membru de sindicat, iar lipsa reţinerilor din salariu pentru cotizaţiile de membru a organizaţii sindicale, în opinia sa, sunt acţiuni premeditate ale angajatorului care intenţionînd să-l concedieze, nu a făcut aceste reţineri.

Afirmă că, faptul neaducerii la cunoştinţă al Regulamentului intern al ÎS “Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” conform prevederilor art. 199 alin.(5) Codul muncii, nu produce efecte juridice în raport cu el, iar ordinul de concediere este lovit de nulitate în virtutea acestei circumstanţe. În contractul individual de muncă nu sunt prevăzute careva reglementări legate de disciplina muncii, abaterile disciplinare, sancţiunile disciplinare şi procedura examinării şi aplicării acestora. Reiterează că, interpretarea eronată a legii materiale a dus la adoptarea unei hotărîri judecătoreşti neîntemeiate şi ilegale în partea aplicării prevederilor art. 65 alin.(3) lit.b), art. 199 alin.(5), 210 alin.(1) lit.b) Codul muncii.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. 2 Decizia Curtii de Apel Chişinău recurată a fost adoptată la 30 aprilie 2015, iar recurentul a declarat recurs la data de 15 iulie 2015. Materialele cauzei atestă că decizia recurată a fost expediată părţilor la 19 mai 2015, conform scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.225), iar dovada recepţionării acesteia lipseşte. Avînd ca dată de reper, data de 19 mai 2015, Completul consideră că recursul a fost declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului declarat de Vladimir Magola, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Magola Vladimir nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Mai mult de atît, argumentele invocate în recurs, în esenţă, sunt identice celor din cererea de apel, care au fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța de apel. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului reţine că, în contextul normelor procedurale din Secţiunea a II-a, Capitolul XXXVIII al Codului de procedură civilă, 3 instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În circumstanţele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaşte recursul declarat de Magola Vladimir, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Magola Vladimir împotriva deciziei din 30 aprilie 2015 a Curții de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei Tatiana Vieru Judecătorii: Petru Moraru Oleg Sternioală 4