2ra-1931/15 — Încasarea salariului, prejudiciului material şi moral şi a cheltuielilor de judecată

prima instanţă: L. Curca dosarul nr. 2ra-1931/15 instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna DECIZIE 23 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Liliana Catan Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Societăţii cu Răspundere Limitată „Primalimcim”, avocatul Valeriu Stănescu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Pîşnenco împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Primalimcim” cu privire la încasarea salariului, prejudiciului material şi moral şi a cheltuielilor de judecată împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 aprilie 2015 prin care a fost admis apelul declarat de Ion Pîşnenco, casată hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 22 aprilie 2014 şi emisă o nouă hotărâre prin care s-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată în beneficiul lui Ion Pîşnenco salariul neachitat în mărime de 14100 lei, prejudiciul material cauzat în rezultatul neeliberării la timp a carnetului de muncă în mărime de 10400 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 5000 lei constată: La 09 septembrie 2013, Ion Pîşnenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Primalimcim” cu privire la încasarea salariului,

prejudiciului material şi moral şi a cheltuielilor de judecată În motivarea acţiunii a invocat că în perioada 08 februarie 2010 - 20 septembrie 2010 a activat în cadrul SRL „Primalimcim”, în calitate de chelner, ulterior în perioada 05 august 2011 - 20 iunie 2012 a activat în cadrul aceleiaşi întreprinderi, în calitate de barman, pentru toată perioada care a activat a fost remunerat cu un salariu în mărime de 5000 lei. Susţine că salariul restant constituie 14100 lei, deoarece la momentul concedierii nu i-a fost eliberat carnetul de muncă fiind lipsit de posibilitatea de a se angaja la un alt loc de muncă. Indică că la 19 februarie 2013, a expediat în adresa SRL „Primalimcim”, cererea prealabilă, prin care a solicitat în mod extrajudiciar să soluţioneze litigiul 1 de muncă, ulterior la 19 martie 2013 a mai expediat repetat o altă cerere prealabilă, care a rămas fără examinare.

Solicită încasarea salariului, încasarea prejudiciului material cauzat în rezultatul neeliberării la timp a carnetului de muncă, încasarea prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 22 aprilie 2014 a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 aprilie 2015 a fost admis apelul declarat de Ion Pîşnenco, casată hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 22 aprilie 2014 şi emisă o nouă hotărâre prin care s-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată în beneficiul lui Ion Pîşnenco salariul neachitat în mărime de 14100 lei, prejudiciul material cauzat în rezultatul neeliberării la timp a carnetului de muncă în mărime de 10400 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 5000 lei.

La 15 iunie 2015, reprezentantul SRL „Primalimcim”, avocatul Valeriu Stănescu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei recurate cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat că nu sunt argumentate concluziile instanţei de apel prin care au fost supuse criticii declaraţiile martorului Victoria Gangan.

Consideră eronată concluzia instanţei de apel expusă în pct. 31 din decizie precum că în cazul soluţionării litigiilor de muncă, sarcina probaţiunii îi revine angajatorului care va fi obligat să dovedească temeinicia legalităţii acţiunilor sale, iar în majoritatea cazurilor vinovăţia acţiunilor angajatorului se prezumă, respectiv, el va fi nevoit să probeze în instanţă lipsa vinovăţiei, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 118 alin. (l) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel, părţile fiind astfel în poziţii egale, bucurându-se de aceleaşi drepturi şi obligaţii procedurale. Face referire recurentul la prevederile art. 45 şi 327 alin. (1) Codul muncii.

Susţine că este eronată concluzia instanţei de apel expusă în pct. 34 din decizie potrivit căreia, prin neachitarea la timp a salariului datorat, angajatorul SRL „Primalimcim” l-a privat pe Ion Pîşnenco de posibilitatea de a munci, pentru a avea posibilitatea de a primi salariu. Menţionează că Ion Pîşnenco nu a prezentat careva probe în vederea stabilirii legăturii cauzale dintre presupusa neachitare a salariului şi privarea ilegală de dreptul de a munci, iar temeiul invocat de instanţă că neachitarea la timp a salariului datorat de SRL „Primalimcim” 1-a privat pe Ion Pîşnenco de posibilitatea de a munci, pentru a avea posibilitatea de a primi salariu, este total neîntemeiat şi este o interpretare eronată a legii.

Indică că Ion Pîşnenco nu a fost salariat la SRL „Primalimcim”, nu a avut carnet de muncă şi acesta nu a putut să-i fie eliberat, precum şi nu a prezentat careva probe în vederea stabilirii legăturii cauzale dintre presupusa neeliberare a carnetului şi privarea ilegală de dreptul de a munci, iarlipsa carnetului de muncă nu este un motiv de refuz la angajare, urmând canoul angajator să-i întocmească salariatului carnet de muncă. 2 Relatează că potrivit lit. d) pct. 9 a hotărârii Plenului CSJ nr. 11 din 03 octombrie 2005, în cazul angajării persoanei, căreia i s-a reţinut carnetul de muncă, la un alt serviciu fără carnetul de muncă, compensaţia pentru reţinerea carnetului de muncă se efectuează doar în mărimea diferenţei de salarii de la locul precedent (dacă era mai mare) şi cel actual, iar intimatul Ion Pîşnenco nu a prezentat refuz la angajare la alt angajator din motivul neprezentării carnetului de muncă.

Mai invocă că instanţa de apel nu s-a expus asupra conţinutului Raportului de examinare medico-legală nr. 83 din 12 martie 2012, în care este indicat că Ion Pîşnenco este şomer. Susţine că Ion Pîşnenconu a prezentat careva probe ce ar demonstra că părţile s-au aflat în relaţii de muncă. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentului, la 14 aprilie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 222), însă careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului, lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 15 iunie 2015, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe în partea cerinţei cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat în rezultatul neeliberării la timp a carnetului de muncă, cu pronunţarea în partea dată a unei noi hotărâri de respingere a acţiunii din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept săsă admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunțând o nouă hotărâre. Înaintând acţiunea în judecată împotriva SRL „Primalimcim”, Ion Pîşnenco, a solicitat încasarea salariului neachitat în mărime de 14100 lei, încasarea prejudiciului material cauzat în urma neeliberării la timp a carnetului de muncă în mărime de 10400 lei, încasarea prejudiciului moral în sumă de 5000 lei şi a cheltuielilor de judecată. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii, respingând-o integral ca neîntemeiată.

Judecând apelul declarate de către Ion Pîşnenco, instanţa de apel a găsit drept greşită soluţia primei instanţe, a admis apelul şi, casând hotărârea primei instanţe a pronunţat o nouă hotărâre cu privire la admiterea integrală a acţiunii. Instanţa de recurs constată că instanţa de apel întemeiat a ajuns la concluzia temeiniciei pretenţiilor lui Ion Pîşnenco cu privire la încasarea salariului neachitat în mărime de 14100 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 5000 lei. 3 În susţinerea opiniei enunţate se va reţine că probele administrate în instanţele de judecată ierarhic inferioare demonstrează incontestabil aflarea lui Ion Pîşnenco în relaţii de muncă cu SC „Primalimcim” SRL.

Astfel, se constată că Ion Pîşnenco a depus la 16 august 2011 către CPR Cimişlia o cerere prin care a solicitat să fie luate măsuri pe faptul că la aceiaşi dată în barul „Legenda”, unde dânsul activează ca barman, Ion Ciobanu şi încă o persoană au stricat sticla de la aparatul de joc, faptul dat reieşind şi din explicaţia lui Ion Pîşnenco Comisariatului de poliţie Cimişlia (f. d. 80, 81). Iar potrivit procesului-verbal cu privire la contravenţie din 19 august 2011 se constată că Veaceslav Cozlov, a fost amendat în temeiul art. 354 alin. (1) Cod contravenţional, pentru comportamentul neadecvat, care fiind în stare de ebrietate alcoolică a deteriorat sticla de la aparatul de joc din barul „Legenda” (f. d. 87). Totodată, la materialele cauzei este anexat Raportul privind rezultatele verificării informaţiei din 16 august 2011, în care se indică că Ion Pîşnenco activează în calitate de barman la barul „Legenda” din or.

Cimişlia, iar la 15 august 2011 la ora 05:30 Veaceslav Cozlov, a stricat sticla de la aparatul de joc amplasat în barul dat (f. d. 90). La fel, la actele cauzei este anexată adresarea lui Ion Pîşnenco către CPR Cimişlia, prin care acesta a solicitat luarea măsurilor de rigoare pe faptul că Ion Calestru a venit la 22 septembrie 2011 în barul „Legenda” în stare de ebrietate, exprimându-se în adresa lui cu cuvinte necenzurate. Atât din conţinutul acestei cereri cât şi explicaţia lui Pîşnenco pe acest fapt, la fel se oglindeşte că ultimul la acel moment activa în acest bar în calitate de barman (f. d. 92, 93). Şi pe acest fapt a fost întocmit de către colaboratorii CPR Cimişlia Raportul privind rezultatele verificării informaţiei din 22 septembrie 2011, în care se indică că în urma examinării materialelor de verificare a informaţiei adresate de Ion Pîşnenco, barman la barul „Legenda” din or.

Cimişlia, faptele s-au adeverit, iar Ion Calenstru a fost sancţionat contravenţional (f. d. 98). La materiale cauzei este anexată şi cererea lui Ion Pîşnenco adresată Comisarului CPR Cimişlia, în care se indică că două persoane necunoscute, la 08 martie 2012 au intrat în barul „Legenda” din or. Cimişlia, unde dânsul activează în calitate de barman, iar unul din cei doi l-a lovit cu pumnul şi cu capul în regiunea feţei (f. d. 100). Nu mai puţin important la caz este de reţinut şi faptul că însuşi directorul SC „Primalimcim” SRL Iurie Negura, prin cererea adresată CPR Cimişlia la 08 martie 2012 confirmă faptul că barul „Legenda” este proprietatea lui şi că Ion Pîşnenco activează ca barman în acest bar (f. d. 101). Or, această circumstanţă în plus respinge argumentul recurentului precum că Ion Pîşnenco nu a activat şi nu a fost angajatul SA „Primalimcim” SRL, precum şi probele aduse de SA „Primalimcim” SRL în confirmarea acestei invocări.

Potrivit art. 58 alin. (3) Codul muncii, în cazul în care contractul individual de muncă nu a fost perfectat în formă scrisă, acesta este considerat a fi încheiat pe o durată nedeterminată şi îşi produce efectele din ziua în care salariatul a fost admis la muncă de către angajator sau de către o altă persoană cu funcţie de răspundere din unitate, abilitată cu angajarea personalului. Dacă salariatul 4 dovedeşte faptul admiterii la muncă, perfectarea contractului individual de muncă în forma scrisă va fi efectuată de angajator ulterior, în mod obligatoriu. Având în susţinere prevederile normei enunţate, instanţa de recurs reţine ca întemeiată soluţia instanţei de apel cu privire la încasarea de la SA „Primalimcim” SRL în beneficiul lui Ion Pîşnenco a restanţei la salariu, or ultimul a dovedit faptul admiterii sale la muncă de către angajatorul SA „Primalimcim” SRL, pe când angajatorul nu şi-a onorat obligaţiile cu privire la achitarea salariului pe deplin.

Totodată, instanţa de recurs, prin prisma dispoziţiile art. 329 Codul muncii, din care rezultă că angajatorul este obligat să recupereze salariatului prejudiciul moral cauzat, în orice caz în legătură cu încălcarea drepturilor acestuia în cadrul unui raport de muncă, constată ca întemeiată şi soluţia instanţei de apel cu privire la încasarea în beneficiul lui Ion Pîşnenco şi prejudiciul moral în mărime de 5000 lei. În acelaşi timp, instanţa recurs relevă ca lipsită de suport legal soluţia instanţei de apel în partea admiterii acţiunii cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat lui Ion Pîşnenco în rezultatul neeliberării la timp a carnetului de muncă în mărime de 10400 lei.

În acest context, instanţa de recurs va reţine prevederile art. 151 Codul muncii care stipulează că dacă eliberarea carnetului de muncă este reţinută din vina angajatorului, salariatului i se plăteşte salariul mediu pentru tot timpul absenţei forţate de la lucru, cauzate de imposibilitatea angajării la altă unitate după eliberarea din serviciu din motivul lipsei carnetului de muncă. În acest caz, salariul mediu se achită fostului salariat de către fostul lui angajator conform acordului scris dintre părţi, iar în caz de litigiu - în temeiul hotărârii instanţei de judecată. În interpretarea corectă a normei enunţate este de înţeles că salariul mediu pentru tot timpul absenţei forţate de la lucru, în caz de reţinere a carnetului de muncă din vina angajatorului, se va achita doar în cazul în care salariatul va demonstra imposibilitatea angajării lui la altă unitate după eliberarea din serviciu din motivul lipsei carnetului de muncă.

Raportând dispoziţiile normei enunţare la caz, se constată că Ion Pîşnenco nu a demonstrat şi nu a prezentat nicio probă în confirmarea imposibilităţii angajării la un nou lucru din vina SA „Primalimcim” SRL, care a reţinut carnetul lui de muncă. Or, în conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că cerinţa lui Ion Pîşnenco în partea ce ţine de încasarea prejudiciului material cauzat în rezultatul neeliberării la timp a carnetului de muncă este una neîntemeiată, fapt ce dictează respingerea acestei cerinţe, ca urmare şi casarea deciziei instanţei de apel în partea dată.

Şi hotărârea primei instanţe în această parte urmează a fi casată, or deşi prima instanţă a respins cerinţa dată, motivarea instanţei în sensul expus rezultă din respingerea cerinţei de bază cu privire la încasarea salariului. Faţă de considerentele expuse, instanţa de recurs admite recursul, casează parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe în partea cerinţei cu 5 privire la încasarea prejudiciului material cauzat în rezultatul neeliberării la timp a carnetului de muncă şi pronunţată în partea dată o nouă hotărâre de respingere a pretenţiei date. În rest decizia instanţei de apel se menţine. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către reprezentantul Societăţii cu Răspundere Limitată „Primalimcim”, avocatul Valeriu Stănescu.

Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 aprilie 2015 şi hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 22 aprilie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Pîşnenco împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Primalimcim” cu privire la încasarea salariului, prejudiciului material şi moral, în partea cerinţei cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat în rezultatul neeliberării la timp a carnetului de muncă şi se emite în partea dată o nouă hotărâre prin care: Se respinge cerinţa lui Ion Pîşnenco împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Primalimcim” cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat în rezultatul neeliberării la timp a carnetului de muncă ca neîntemeiată.

În rest se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 aprilie 2015. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Liliana Catan Ala Cobăneanu 6