3ra-1294/15 — Contestarea actelor admisnistrative

prima instanță: V. Negru dosarul nr. 3ra-1294/15 instanța de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrcă, E. Clim ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Optim Sistem Grup”, în pricina civilă la cerea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Optim Sistem Grup” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Optim Sistem Grup” și menținută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chișinău din 03 noiembrie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv, c o n s t a t ă: La 08 mai 2014, SRL „Optim Sistem Grup” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că la 27 noiembrie 2013, a fost semnat actul de control fiscal nr 5-659757, prin care s-a constatat, ca societatea în perioada anului 2010 ar fi diminuat TVA aferenta bugetului în suma totala de 1 430 524 lei şi majorarea TVA destinată trecerii în cont pentru perioada ulterioara cu 44 185 lei, care la 30 septembrie 2013 constituia 10 233 lei, iar pentru neachitarea la buget în termenii stabiliți de legislație a TVA s-a calculat majorare de întârziere în suma de 611 637 lei.

Susține că decizia menționată a fost recepționată la data de 25 ianuarie 2014 şi la data de 17 februarie 2014, a contestat-o cu cerere prealabila la Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, însă, prin răspunsul din 24 martie 2014, cererea a fost respinsă. La fel, indică că prin actul administrativ contestat au fost indicate și alte sancțiuni, decât în actul de control, fiindu-i aplicată amenda și pentru diminuarea venitului impozabil pentru anul 2011 în mărime de 37 598 lei și amenda pentru diminuarea TVA aferentă bugetului în mărime de 429 157 lei, suma de 5 000 lei pentru întocmirea neconformă a declarației cu privire la impozitul pe venit pentru anul 2011, cât și alte sancțiuni.

Invocă dezacordul cu decizia contestată și răspunsul primit la cererea prealabilă, deoarece, de fapt, întreprinderea activează în baza contractului pentru desfășurarea în Zona Libera a activității de întreprinzător încheiat cu administrația Zonei și a autorizația de activitate eliberată de Administratorul Zonei Libere, iar una din activitățile întreprinderii-rezident este sortarea, ambalarea şi alte asemenea operațiuni cu mărfurile tranzitate, precum și activitatea comerciala externă. Indică că în perioada anului 2010 fiind destinatar al mărfurilor indicate le-a amplasat inițial în zona libera, care este un teritoriu separat de restul teritoriului țării, paza fiind asigurată de Administrația zonei libere, după care la comanda proprietarului au pregătit documentele pentru exportarea mărfurilor la adresa indicata de acesta.

Afirmă că în cazul declarațiilor vamale EX 3 nr. 7001 I 00531 din 30 ianuarie 2010 Carnet TIR XC 62730911, 7001 I 01116 din 20 februarie 2010 - Carnet TIR UX 62731995, 7001 I 01979 din 24 martie 2010 - Carnet TIR XB 62735456, 7001 I 02110 din 29 martie 2010 - Carnet TIR XK 62736356, 7001 I 03410 din 13 mai 2010 - Carnet TIR YX 64001168, 7001 I 05412 din 05 iulie 2010 - Carnet TIR XN 64006831, 7001 I 06376 din 03 august 2010 - Carnet TIR XB 64010530 a exercitat din numele societății doar atribuțiile de expeditor, iar toate acest declarații au fost perfectate de brokerul vamal SRL „Transimex” . La fel, invocă că afirmațiile din actele administrative contestate, precum că automobilele antrenate în transportarea mărfurilor au ajuns la Biroul vamal Galați România fără mărfuri, nu constituie temei de aplicarea sancțiuni fiscale asupra societății ca rezident al zonei antreprenorialului liber, deoarece, întreprinderea şi-a exercitat doar atribuțiile de expeditor, au pregătit documentele și mărfurile încărcate în unitățile de transport, transmițându-le transportatorului SRL „Artemisdat” în prezenţa lucrătorilor vamali ai postului vamal Subzona „Sud-Est”, iar faptul că unitățile de transport cu mărfurile indicate au ieșit de pe teritoriul zonei libere se confirma prin declarațiile vamale menționate, ștampilate de inspectorii vamali,

cât și registrele de evidență a Administrației Zonei libere și a organului vamal. Mai indică că toate tranzacțiile au fost însoțite de Carnetul TIR, și prezentarea acestuia de către transportator cu indicarea cantității mărfurilor respective semnifica faptul ca mărfurile au fost preluate de acesta, iar societatea și-a exercitat atribuțiile față de proprietarul mărfurilor, doar în interiorul zonei libere.

Afirmă că Serviciul Vamal, la data de 04 iunie 2012 a constatat că responsabilitatea pentru neaducerea mărfurilor la destinație aparține SRL „Artemisdat” - transportatorul mărfurilor, întocmind deciziile de regularizare nr. 34, 35, 36, 37 şi 38 prin care i-a calculat plăți vamale, inclusiv, penalități în suma de 1 691 118,94 lei, după care ultima a contestat în instanța de judecata aceste decizii, iar la 24 iulie 2013, Curtea Supremă de Justiție a respins cererea SRL „Artemisdat” SRL, astfel, consideră că această decizie corecta, or, în cadrul urmăririi penale s-a stabilit cu certitudine că mărfurile au fost scoase de pe teritoriul zonei libere, dar nu ar fi fost aduse la destinație.

Consideră neîntemeiate concluziile din decizia contestată și decizia nr. 49 din 13 martie 2014, precum că datorita faptului, că mărfurile ar fi fost înstrăinate pe teritoriul RM, conform art. 95 alin. (1) din Cod fiscal anume acesta ar fi obiect al impunerii cu TVA, or, art. 94 din Cod fiscal, prevede mai multe categorii de subiecți impozabili, iar societatea nu se refera la nici una din aceste categorii. De asemenea, indică, că la data de 14 aprilie 2014, a depus prezenta cerere la Judecătoria Centru mun. Chișinău, însă, prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 22 aprilie 2014, cererea a fost restituită din motivul, ca adresa juridica a Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău este str. Cosmonauților, 9, mun.

Chișinău, astfel, cererea urma a fi înaintata la Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău, prin urmare solicită şi repunerea în termen a cererii de chemare în judecată. Solicită anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău nr. 83/1/4 din 17 ianuarie 2014 şi deciziei nr. 49 din 13 martie 2014 ca fiind ilegale cât și repunerea cererii în termenul de prescripție. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 03 noiembrie 2013, acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2015, a fost respins apelul declarat de către SRL „Optim Sistem Grup” și menținută hotărârea primei instanțe.

În motivarea deciziei instanța de apel a invocat prevederile art. 14 alin.(1) art. 15 alin.(1), art. 17 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 și art. 271 din Cod civil, care reglementează aspecte ce ţin de cererea prealabilă, termenele de adresare în instanța de contencios administrativ și aplicarea prescripției extinctive, care indică că acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă până la încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripția poate fi opusă de îndreptățit numai în cazul în care instanța se pronunță asupra fondului.

Cu referire la normele citate şi în coraport cu materialele pricinii, instanța a reținut că în cererea de chemare în judecată, SRL „Optim Sistem Grup” a invocat că a recepționat copia deciziei nr. 83/1/4 din 17 ianuarie 2014, la data 25 ianuarie 2014, iar informația referitoare la respingerea cererii prealabile la data de 24 martie 2014, astfel, constatînd că termenul de prescripție pentru contestarea actelor administrative deduse judecării în cauza dată a expirat la 18 aprilie 2014, or, termenul de 30 de zile dedus de Lege organului administrativ pentru examinarea cererii prealabile a expirat la 19 februarie 2014, astfel încât termenul de prescripție pentru adresarea în judecată a început a curge din 20 martie 2014 și, respectiv a expirat la 18 aprilie 2014, în speță fiind aplicabile dispozițiile 17 alin. (1) lit. a) al Legii contenciosului administrativ.

La 31 iulie 2015, SRL „Optim Sistem Grup” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Susține că cererea de chemare în judecată a fost depusa la 14 aprilie 2014 la Judecătoria Centru mun. Chișinău, însă, prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 22 aprilie 2014 cererea a fost restituită din motivul, ca adresa juridica a Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău este str. Cosmonauților, 9 şi respectiv, cererea urma a fi înaintata la Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău. Indică că încheierea cu materialele anexate au fost recepționate la data de 05 mai 2014, după care la 08 mai 2014, cererea de chemare în judecată a fost înregistrata la Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău. Susține că a depus inițial acţiunea la Judecătoria Centru mun. Chișinăul, deoarece, organul fiscal care i-a aplicat sancțiunea se află în mun. Chișinău, str. Hâncești 53 și anume, unde se află administrația, mai mult ca atât, pe această adresă au fost invitați prin citații atât la examinarea dezacordului, cât și a cazului de presupusa încălcare fiscală, recepționând citațiile, răspunsul la dezacordul cu actul de control, cât și decizia cu privire la sancționare.

Consideră că a prezentat toate actele care confirmă, că acțiunile sale privind depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Centru mun. Chișinău au fost condiționate de locul examinării cazului de către organul fiscal, prin urmare, consideră că motivul tardivității, nu are un suport legal, deoarece, cererea de chemare în judecată a fost depusă în termen, iar odată cu depunerea cererii în judecată termenul de procedura s-a suspendat. La 15 septembrie 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău a depus referință la recursul declarat prin care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia, solicitănd respingerea lui ca fiind inadmisibil. Indică că Curtea de Apel Chișinău în decizia din 10 iunie 2015, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe când argumentele recurentului sunt declarative.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Optim Sistem Grup” este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Optim Sistem Grup” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „Optim Sistem Grup” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Optim Sistem Grup” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Societatea cu Responders Limitată „Optim Sistem Grup” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva