3ra-1285/15 — Obligarea prezentării informaţiei solicitate

prima instanță: Ş. Niţă dosarul nr. 3ra-1285/15 instanța de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Apărării al Republicii Moldova, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Corciun Petru, Miron Dumitru, Dragan Serghei şi Nofit Vasile împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contesrea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Apărării al Republicii Moldova şi menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 06 februarie 2015, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 11 septembrie 2014, Corciun Petru, Miron Dumitru, Dragan Serghei şi Nofit Vasile au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al RM cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii au indicat că la data de 23 iuie 2014 în temeiul Legii privind accesul la informație, au înaintat cereri separate Ministerului Apărării al RM, prin care au solicitat eliberarea informațiilor ce ţine de numărul militarilor prin contract care au fost asigurați cu spațiu locativ în perioada din 2005 până în 2009, din data intrării în vigoare a Legii cu privire la statutul militarilor și până la abrogarea art. 21 a Legii menționate, care prevede dreptul militarilor la spațiu locativ, sursele solicitate de către Ministerul Apărării al RM în vederea asigurării militarilor cu spațiu locativ, sursele care au fost alocate la capitolul asigurării militarilor cu spațiu locativ şi cum au fost utilizate aceste surse, lista militarilor Armatei Naționale, cărora comisia locativă a Armatei Naționale din 15 decembrie 2007, a decis de a le aloca surse financiare pentru procurarea spațiului locativ, conform Hotărârii Guvernului nr. 1428 din 18 decembrie 2007 și din ce dată militarii menționați, se aflau la evidență pentru a fi asigurați cu spațiu locativ din contul Ministerului Apărări, cât şi lista militarilor Armatei Naționale, aprobată prin ordinul Ministerului Apărării al RM nr. 263 din 26 decembrie 2007, cărora li s-au alocat sursele financiare pentru procurarea spațiului locativ,

conform Hotărârii Guvernului nr. 1428 din 18 decembrie 2007 şi din ce dată militarii menţionaţi se aflau, la evidență pentru a fi asigurați cu spațiu locativ din contul Ministerului Apărării al RM. Susține că cererile lor au fost înregistrate în cancelaria Ministerului Apărării al RM la data de 24 iulie 2014 cu numerele 112, 113, 114 și respectiv, 115 și au fost remise spre examinare departamentului Dotări al Ministerului Apărării. La fel, indică că prin răspunsurile nr. 70/933, 70/934, nr. 70/935 şi nr. 70/936 din 12 august 2014 cererile lor au fost respinse, motivîndu-se prin faptul că informația solicitată este restricționată de prevederile Legii privind datele cu caracter personal şi că furnizarea acesteia ar afecta dreptul la viața privată a unui număr impunător de militari ai Armatei Naționale.

Consideră că informațiile solicitate nu afectează drepturile militarilor Armatei Naționale care au beneficiat de locuințe, iar refuzul de a furniza această informație le încalcă drepturile lor garantate de Legea nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 06 februarie 2015, acțiunea a fost admisă parțial, fiind obligat Ministerul Apărării al RM să furnizeze lui Corciun Petru, Miron Dumitru, Dragan Serghei şi Nofit Vasile în termen de 15 zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a hotărârii informația solicitată prin cererile din 23 iulie 2014, şi anume: sursele care au fost solicitate de către Ministerul Apărării al RM în perioada 2005 - 2009 pentru asigurarea militarilor cu spațiu locativ, sursele alocate la capitolul asigurării militarilor cu spațiu locativ și modul utilizării acestor surse (cîte apartamente au fost procurate pentru militari, cui au fost repartizate, aceste apartamente şi de când persoanele care au fost asigurate cu apartamente stăteau în rând la asigurare cu spațiu locativ din contul Ministerul Apărării); lista militarilor Armatei Naționale, cărora comisia locativă a Armatei Naționale din 15 decembrie 2007, a decis de a le aloca surse financiare pentru procurarea spațiului locativ conform Hotărârii Guvernului nr. 1428 din 18 decembrie 2007 şi din ce dată militarii menţionaţi, se aflau la evidenţă pentru a fi asigurați cu spațiu locativ din contul Ministerului Apărării; cât și lista militarilor Armatei Naționale, aprobată prin ordinul Ministrului Apărării al RM nr. 263 din 26 decembrie 2007, cărora li s-au alocat surse financiare pentru procurarea spațiului locativ,

conform Hotărîrii Guvernului nr. 1428 din 18 decembrie 2007 şi din ce dată militarii memţionaţi se aflau la evidență pentru a fi asigurați cu spațiu locativ din contul Ministerului Apărării. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 mai 2015 a fost respins apelul declarat de către Ministerul Apărării al RM şi menținută hotărârea primei instanțe.

În motivarea deciziei instanța de apel a invocat prevederile art. 11 alin.(1), art. 7 alin.(3) art. 8 din Legea nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație și art. 5 alin.(5) din Legea nr. 133 din 08 iulie 2011, privind protecția datelor cu caracter personal care reglementează obligațiile furnizorului de informații, informațiile oficiale cu accesibilitate limitată, accesul la informația cu caracter personal și prelucrarea datelor cu caracter personal şi care indică că prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează cu consimțământul subiectului datelor cu caracter personal nu este cerută în cazurile în care realizarea unui interes legitim al operatorului sau al terțului căruia îi sânt dezvăluite datele cu caracter personal, cu condiția ca acest interes să nu prejudicieze interesele sau drepturile şi libertățile fundamentale ale subiectului datelor cu caracter personal.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel a reținut că reclamanții au solicitat de la Ministerul Apărării al RM unele date ce vizează modalitatea de repartizare a spațiilor locative, care pentru ei este absolut necesară pentru a verifica corectitudinea repartizării spațiilor locative militarilor și pentru a se convinge dacă la acest capitol nu au fost admise abuzuri, fapt care nu poate fi demonstrat altfel decât prin obținerea datelor care se referă la alți militari, asigurați sau neasigurați încă cu spațiu locativ, printre care sunt și dînşii, concluzionînd, astfel că reclamanții urmăresc realizarea unui interes legitim, respectiv, Ministerul Apărării care are obligația de a asigura liberul acces la informație, a procedat contrar normelor legale menționate, refuzând neîntemeiat furnizarea informației solicitată.

La 30 iulie 2015, Ministerul Apărării al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a cerințelor. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi neaplicare legii care trebuia aplicată.

Susține că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că este neîntemeiat argumentul Ministerului referitor la faptul că informațiile solicitate de intimați și admise de prima instanță ar constitui informații cu caracter personal, invocând precum că acestea nu cad sub incidența Legii nr.133 din 08 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal, or, de fapt intimații au solicitat date precum numele şi prenumele militarilor, adresele de domiciliu, date despre membrii familiilor, iar accesul, la care potrivit art. 8 alin. (2) al Legii privind accesul la informație, se realizează în conformitate cu prevederile legislației privind protecția datelor cu caracter personal.

Cu referire la prevederile art. 8 al Legii privind accesul la informație nr.982 din 11 mai 2000 și pct. 13 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție al RM nr.1 din 02 aprilie 2007 cu privire la examinarea cauzelor privind accesul la informațiile oficiale, indică că, în speță se întrunesc toate aceste condiții, și anume informația se referă la o persoană privată, persoana privată este identificabilă și prin dezvăluire se poate aduce atingere vieții particulare și de familie a persoanei fizice, deoarece nu se cunoaște câte persoane, ce persoane pot avea accesul la aceste informații, precum și în ce scopuri vor fi folosite ulterior datele cu caracter personal.

Prin urmare, consideră că instanța de apel la emiterea deciziei nu a dat o apreciere corectă tuturor situațiilor de fapt și de drept ale cauzei și în mod vădit nu a aplicat prevederile Legii nr.133 din 08 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal, cât și prevederile Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție al RM nr.1 din 02 aprilie 2007 cu privire la examinarea cauzelor privind accesul la informațiile oficiale.

Menționează că instanțele inferioare la emiterea hotărârilor au apreciat în mod arbitrar probele anexate la materialele pricinii și anume, nu au luat în considerare avizul Centrului National Pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, care este organ împuternicit cu funcții de control al prelucrărilor datelor cu caracter personal, ce la demersul Ministerului a comunicat că solicitarea a fost făcută fără specificarea expresă a categoriilor de date cu caracter personal necesare, ceea ce reprezintă un volum mare și incert de date cu caracter personal, nu au fost formulate careva argumente de rigoare privind necesitatea acestui volum de date cu caracter personal respectiv și a interesului legitim, nu este clar scopul concret pentru care sunt solicitate aceste date cu caracter personal, fapt ce ar contravine principiului de prelucrare a datelor cu caracter personal, expus la art.4 alin.(1) lit. a) a Legii privind protecția datelor cu caracter personal, astfel încît, Centrul consideră inadmisibilă dezvăluirea datelor cu caracter personal privind toți militarii Ministerului Apărării cărora li s-a acordat spațiu locativ, în volumul, scopul și temeiul declarat de solicitanți în cererile din 23 iulie 2014. La fel, indică că instanțele inferioare la emiterea hotărârii s-au expus asupra drepturilor unei persoane care nu a fost implicată în proces și anume în speță,

se impune implicarea în proces a Centrului Naţional Pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, care a emis un aviz negativ în eliberarea informației solicitate de intimați, iar conform prevederilor art. 19-20 a Legii privind protecția datelor cu caracter personal, Centrul Național Pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal este organul specializat care exercită controlul în protecția datelor cu caracter personal, astfel, în speță acesta urma să fie atras în proces în calitate de intervenient accesoriu, anume reieșind din statul juridic ce rezultă din dispozițiile legale menționate.

Afirmă că informațiile solicitate constituie în bună măsură date care se atribuie la secretul de stat în sensul art. 7 alin.(1) lit. a) din Legea Republicii Moldova cu privire la secretul de stat, care indică că, conținutul planurilor strategice și operative, al documentelor ce țin de conducerea operaţiunilor de luptă privind pregătirea și derularea operaţiunilor, desfășurarea strategică, operativă și de mobilizare a trupelor, alți indicatori importanți ce caracterizează organizarea, efectivul, dislocarea, pregătirea de luptă și de mobilizare, armamentul și asigurarea tehnico-materială a Forțelor Armate ale Republicii Moldova, respectiv, lista și numărul militarilor solicitați de intimați intră în conținutul noțiunii de „efectiv” a Forțelor Armate, care nu poate fi divulgat fie direct sau indirect.

La 18 septembrie 2015, Corciun Petru, Miron Dumitru, Dragan Serghei şi Nofit Vasile au depus referință la recursul declarat, prin care au invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și au solicitata respingerea lui ca fiind inadmisibil. Indică că Curtea de Apel Chișinău în decizia din 13 mai 2014, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe când argumentele recurentului sunt declarative. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ministerul Apărării al RM este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Apărării al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Ministerul Apărării al RM asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Apărării al RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Ministerul Apărării al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva