2ra-1633/15 — Constatrea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cazei penale şi recuperarea prejudiciului moral

prima instanță: G. Moscalciuc, dosarul nr. 2ra-1633/15 instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, A. Doga, D E CI Z I E 21 octombrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Manvelov Valerian împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei penale și repararea prejudiciului moral şi repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Procuratura Generală al Republicii Moldova și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 05 noiembrie 2014, c o n s t a t ă: La 03 iunie 2014, Manvelov Valerian a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei penale și repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la data de 14 aprilie 2006, de către Procuratura raionului Criuleni, a fost începută urmărirea penală pe faptul înstrăinării ilegale a patrimoniului de stat în perioada de privatizare a CAPC „Hruşeveanca” în anii 1998- 2000 şi transmiterea acestuia către SRL „Hruşagroindcom”.

Iar ulterior dînsul a fost învinuit de faptul că pe parcursul anilor 1998-200, fiind preşedinte al comisiei de privatizare a patrimoniului fostului sovhoz „Hruşevschii” şi concomitent preşedinte al CAPC „Hruşeveanca”, restructurată în rezultatul reorganizării sovhozului „Hruşevschii”, urmărind scopul însuşirii obiectelor de menire socială, care constituie patrimoniul statului, contrar prevederilor art. 15 lit. a) al Legii restructurarea întreprinderilor agricole în procesul de privatizare nr. 392-XIV din 13 mai 1999, a inclus în fondul de privatizare a bunurilor CAPC „Hruşeveanca” gazoductul în valoare de 4016968 lei, staţia de purificare cu agregate în valoare de 65915 lei, cazangeria în valoare de 5924 lei şi linia de telefonizare în valoare de 11490 lei, care constituie obiecte de menire socială şi urmau a fi predate în proprietatea autorităţii publice locale.

Menţionează că a mai fost învinuit şi pentru faptul că, în aceiaşi perioadă, deţinînd concomitent funcţia de preşedinte al CAPC „Hruşeveanca” şi preşedinte al SRL „Hruşagromdcom”, al cărei fondator este, invocînd o datorie ideală a CAPC „Hruşoveanca” faţă de SRL „Hruşagromdcom”, a transferat obiectele de menire socială în proprietatea SRL „Hruşagromdcom” însuşindu-le, prin care fapt a cauzat statului o daună materială în proporţii deosebit de mari în sumă totală de 4100297 lei. Susține că prin sentința Judecătoriei Criuleni din 22 iunie 2007, a fost achitat de sub învinuirea prevăzută de art. 195 alin. (2) Cod penal, pe motiv că nu a fost constatată existenţa faptei infracțiunii, fiind respinsă şi acțiunea civilă înaintată de reprezentantul părții civile - Primăria Hruşova.

Remarcă că sentința menționată a fost contestată cu apel de către procurorul S. Vasiliu, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei şi pronunțarea unei noi sentinţe de condamnare, însă prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 03 decembrie 2007, apelul declarat de către procurorul S. Vasiliu a fost respins si menținuta în vigoare sentința primei instanțe. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Procurorul Vasiliu a declarat recurs ordinar, prin care a solicitat casarea deciziei instanţei de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță în alt complet de judecată, iar prin decizia Curții Supreme de Justiție din 24 iunie 2008, a fost admis recursul ordinar, casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2010, apelul procurorului Vasiliu a fost din nou respins ca neîntemeiat și menținuta sentința primei instanţe, după care, ultimul ne fiind de acord cu soluţia instanței de apel, a declarat recurs ordinar, prin care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în alt complet de judecata. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 18 ianuarie 2011, a fost admis recursul ordinar, casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2012, a fost respins apelul declarat de către procurorul Vasiliu ca neîntemeiat si menținută sentința primei instanței, însă, ulterior procurorul Vasile Bolduratu, ne fiind de acord cu decizia instanței de apel, a declarat recurs ordinar, prin care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță în alt complet de judecată,. Verificînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție prin decizie din 05 martie 2013, a ajuns la concluzia respingerii recursului declarat de către procurorul Vasile Bolduratu ca fiind inadmisibil și menținerii hotărîrii contestate. Solicită constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei penale şi încasarea din contul Ministerului Justiției al RM în beneficiul său a sumei de 500 000 şei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 07 octombrie 2014, a fost atrasă în proces Procuratura Generală al RM în calitatea de intervenient accesoriu. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 05 noiembrie 2014, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului de Finanțe al RM în beneficiul lui Manvelov Valerian prejudiciul moral în sumă de 35 000 lei, în partea constatării încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei penale acţiunea a fost respinsă ca depusă tardiv. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2015, au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Justiției al RM și Procuratura Generală al RM şi menținută hotărârea primei instanțe.

La 18 mai 2015, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârilor judecătorești în sensul diminuării prejudiciului acordat. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei contrar prevederilor art. 239, art. 373 alin.(1) CPC, nu a verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanțe şi eronat a interpretat dreptul material care reglementează aprecierea prejudiciului moral.

Afirmă că suma acordată cu titlul de prejudiciu moral în mărime de 35 000 lei este exagerată, or, potrivit prevederilor pct. 25 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiţie nr. 09 din 09 octombrie 2006 cu privire la aplicarea de către instanțele de judecată a legislației ce reglementează repararea prejudiciului moral, instanțele judecătorești la determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul mora, trebuie neapărat să ia în considerare atât aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării inețelor psihice sau fizice părții vătămate, cât și datele obiective care certifică acest fapt.

La fel, indică că potrivit prevederilor pct.10.3 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție din 07 iulie 2008 cu privire la aplicarea legislației procesuale civile la întocmirea hotărârii şi încheierii judecătorești, motivarea este o parte a hotărârii în care instanța judecătorească își expune concluziile, iar această parte a hotărârii se referă nemijlocit şi la cerințele față de temeinicia şi legalitatea hotărârii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 17 februarie 2015 a fost expediată în adresa recurentului la 09 martie 2015, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 112 vol. II), însă date ar confirma şi recepţionarea acesteia la materialele cauzei lipsesc.

În aceste condiţii, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 18 mai 2015 în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Din sensul prevederilor art. 432 alin. (5) CPC rezultă că încălcarea esenţială a normelor de drept procedural se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art. 389 alin. (1) CPC după încheierea dezbaterilor şi susţinerilor orale, completul de judecată se retrage în camera de deliberare pentru adoptarea deciziei. Iar alin. (2) al aceluiaşi articol stipulează că în urma deliberării, completul de judecată pronunţă dispozitivul deciziei. Dispozitivul deciziei trebuie semnat de toţi judecătorii completului de judecată şi anexat la dosar.

La caz, se stabileşte că contrar prevederilor enunţate, dispozitivul deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015 nu a fost semnat de toţi judecătorii care au participat la deliberare, acesta fiind semnat doar de 2 judecători ai completului şi anume de preşedintele şedinţei - Maria Guzun şi Ala Nogai, pe când de către judecătorul – Anatolie Doga dispozitivul nu a fost semnat (f. d. 100 vol. II). Astfel fiind, în speţă se constată o încălcare evidentă a normelor de drept procedural la judecarea cauzei în instanţa de apel, fapt ce impune admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanţei de apel cu remiterea pricinii spre judecare în instanţa de apel. În conformitate cu art. 389, art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Manvelov Valerian împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei penale și repararea prejudiciului moral şi repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari I on Druţă Tamara Chişca-Doneva