2ra-2452/15 — Recunoasterea nulă a ordinelor, constatarea încheierii contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată, restabilirea în functie, obligarea încheierii contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată si încasarea salariului pentru lipsa fortată de la lucru

prima instanţă: S.Iorgov Dosarul nr.2ra-2452/15 instanţa de apel: N.Budăi, M.Moraru și I.Muruianu ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun.Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul: Sveatoslav Moldovan Judecătorii: Galina Stratulat şi Iurie Bejenaru examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Mereuță Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mereuță Ion împotriva Serviciului Vamal cu privire la recunoașterea nulă a ordinelor, constatarea încheierii contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată, restabilirea în funcție, obligarea încheierii contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată și încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Mereuță Ion și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 30 octombrie 2014 c o n s t a t ă: La 03 ianuarie 2013 Mereuță Ion a depus la Judecătoria Hîncești cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal cu privire la obligarea încheierii contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată și încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu.

În motivarea cererii de chemare în judecată Mereuță Ion a indicat că din anul 1978 pînă în anul 2011 a activat în cadrul Serviciului Vamal, în diferite funcții. Prin ordinul Serviciului Vamal nr.277-c din 26 martie 2002 a fost numit în funcția de șef al Biroului Vamal Aeroport. Prin ordinul Serviciului Vamal nr.513-p din 17 mai 2007 a fost transferat în funcția de șef al Biroului Vamal Cahul. La 04 martie 2008 a expirat termenul contractului individual de muncă nr.1- AP, însă nici una din părți nu a cerut încetarea lui conform art.83 alin.(4) Codul muncii și a fost considerat prelungit. Prin ordinul Serviciului vamal nr.119-p din 23 februarie 2010 a fost transferat în funcția de șef adjunct al Biroului Vamal Cahul începînd cu 19 februarie 2010 conform contractului individual de muncă nr.51 pe termen de un an.

În legătură cu expirarea termenului contractului individual de muncă nr.51 din 19 februarie 2010, Serviciul Vamal la 07 februarie 2011 a emis ordinul nr.82 de 1 preavizare, care nu i-a fost adus la cunoștință, iar prin ordinul nr.799-p din 16 mai 2011 a fost eliberat din serviciu. În perioada de la 10 ianuarie 2011 pînă la 15 mai 2011 s-a aflat în concediu medical.

În baza certificatelor medicale nr.113496 și nr.126981 în luna martie 2011 i- au fost achitate indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă pentru perioada de la 10 ianuarie 2011 pînă la 01 martie 2011, fiind în raporturi de muncă cu Serviciul Vamal și după 19 februarie 2011. La cerere de a i se achita indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă pentru perioada de la 02 martie 2011 pînă la 15 mai 2011 în baza certificatelor nr.127799 și nr.128285, Biroul Vamal Cahul a refuzat pe motiv că raporturile de muncă au încetat la 18 februarie 2011 odată cu expirarea contractului individual de muncă nr.51 din 19 februarie 2010. La 16 mai 2011 s-a prezentat la serviciu și a îndeplinit atribuțiile de serviciu, însă Biroul Vamal Cahul nu i-a achitat salariul, refuzînd să recunoască admiterea sa la serviciu după încetarea contractului individual de muncă pe durată determinată.

În cadrul unui proces de judecată Serviciul Vamal a recunoscut că la 16 mai 2011 a fost admis la serviciu, iar la 04 octombrie 2012 i-a fost achitat salariul pentru această zi, fapt confirmat prin certificatul Biroului Vamal Cahul nr.1440-7 din 14 noiembrie 2011, care a fost prezentat în ședința de judecată. Consideră că achitîndu-i-se salariul la 04 octombrie 2012 pentru ziua lucrată la 16 mai 2011 a fost admis la muncă și angajatorul era obligat să perfecteze contractul individual de muncă în formă scrisă pe durată nedeterminată începînd cu 16 mai 2011. Neperfectarea contractului individual de muncă constituie încălcarea dreptului la muncă. Cere Mereuță Ion obligarea Serviciului Vamal Chișinău să perfecteze contractul individual de muncă în formă scrisă pe durată nedeterminată în funcția de șef adjunct al Biroului Vamal Cahul începînd cu 16 mai 2011 și încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu.

La 15 februarie 2013 Serviciul Vamal a depus demers prin care a solicitat strămutarea pricinii pentru examinare conform competenței jurisdicționale la Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău (f.d.28-29 vol.I). Prin încheierea Judecătoriei Hîncești din 05 martie 2013 s-a admis demersul Serviciului Vamal și s-a strămutat pricina civilă la Judecătoria Rîșcani mun.Chișinău (f.d.43-44 vol.I). La 10 decembrie 2013 Mereuță Ion a depus cerere de completare a cererii de chemare în judecată solicitînd recunoașterea faptului încheierii contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu Serviciul Vamal începînd cu 16 mai 2011, restabilirea în funcția de șef adjunct al Biroului Vamal Cahul în baza contractului individual de muncă din 16 mai 2011 (f.d.79 vol.I).

La 16 decembrie 2013 și 23 aprilie 2014 Mereuță Ion a depus cereri suplimentare la cererea de chemare în judecată (f.d.82-86, 162-167 vol.I). 2 În motivarea cererilor suplimentare Mereuță Ion a indicat că la 19 februarie 2010 a încheiat cu Serviciul Vamal contractul individual de muncă nr.51 pe perioadă de un an. Serviciul Vamal prin ordinul nr.82-p din 07 februarie 2011 l-a înștiințat despre expirarea termenului contractului din 19 februarie 2010, cu 9 zile înainte de expirarea termenului indicat în contact încălcînd prevederile art.83 alin.(1) Codul muncii. Consideră că ordinul Serviciului Vamal nr.82-p din 07 februarie 2011 este nul și încetează din data emiterii ca fiind emis contrar normelor imperative ale legii.

În perioada de la 10 ianuarie 2011 pînă la 15 mai 2011 s-a aflat în concediu medical. Conform art.15 alin.(3) lit.d) Legea serviciului în organele vamale nr.1150- XIV din 20 iulie 2000, executare a atribuțiilor de serviciu este recunoscută și aflarea în concediul medical al colaboratorului vamal. Serviciul Vamal ilegal a emis ordinul nr.799-p din 16 mai 2011, prin care a fost concediat, deoarece părțile nu au cerut încetarea contractului individual de muncă pe durată determinată și raporturile de muncă au continuat, iar începînd cu 20 februarie 2011 termenul contractului era pe perioadă nedeterminată.

Cere Mereuță Ion declararea nulă a ordinelor Serviciului Vamal nr.82-p din 07 februarie 2011, nr.799-p din 16 mai 2011, recunoașterea prelungirii contractului individual de muncă pe durată nedeterminată nr.51 încheiat la 19 februarie 2010, restabilirea în funcția de șef adjunct al Biroului Vamal Cahul începînd cu 16 mai 2011, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu. La 30 mai 2014 Mereuță Ion a depus cerere de concretizare a pretențiilor solicitînd declararea nulă a ordinelor Serviciului Vamal nr.82-p din 07 februarie 2011, nr.799-p din 16 mai 2011, constatarea faptului încheierii contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată la 16 mai 2011, restabilirea în funcția de șef adjunct al Biroului Vamal Cahul începînd cu 16 mai 2011 și încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu (f.d.199-205 vol.I, f.d.39-45 vol.II).

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău din 30 octombrie 2014 acțiunea a fost respinsă. La 28 noiembrie 2014 Mereuță Ion a depus apel nemotivat, iar la 13 martie 2015 apel motivat împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău din 30 octombrie 2014. Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 11 iunie 2015 a respins apelul declarat de Mereuță Ion și a menținut hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău din 30 octombrie 2014. Prima instanță și instanța de apel au motivat soluțiile că prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 02 august 2011 s-a anulat ordinul nr.799-p din 16 mai 2011 cu privire la eliberarea din serviciu lui Mereuță Ion, acesta fiind restabilit în funcția de șef-adjunct al Biroului Vamal Cahul cu încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu de la 17 mai 2011 pînă la 02 august 2011 în mărime de 17932 lei.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 01 februarie 2012 a fost admis recursul declarat de Serviciul Vamal, casată hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 02 3 august 2011 și emisă o nouă hotărîre, prin care acțiunea lui Mereuță Ion a fost respinsă. Pe parcursul perioadei de soluționare a litigiilor Mereuță Ion a cunoscut despre existența ordinelor contestate, inclusiv și ordinul nr.82-p din 07 februarie 2011. Ordinul Serviciului Vamal nr.799-p din 16 mai 2011 a constituit obiect de examinare la Curtea Supremă de Justiție fiind stabilit că ordinul este legal și întemeiat, iar Mereuță Ion a fost legal eliberat din serviciu. Certificatul nr.1440-7 din 14 noiembrie 2012 eliberat de Biroul Vamal Cahul a constituit temei de examinare a cererii de revizuire a deciziei Curții Supreme de Justiție din 01 februarie 2012 care a fost respinsă.

Faptele stabilite prin decizia irevocabilă a Curții Supreme de Justiție din 01 februarie 2012 au puterea lucrului judecat și nu se cer a fi dovedite din nou, acestea fiind obligatorii pentru instanța ce judecă litigiul în cauză. La 06 august 2015 și 04 septembrie 2015 Mereuță Ion a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2015, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri, prin care să fie admisă acțiunea. În motivarea recursului Mereuță Ion a invocat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra nulității absolute a ordinului de preavizare nr.82-p emis de Serviciul Vamal la 07 februarie 2011. Între dispozitiv și motivarea hotărîrii primei instanțe nu există concordanță.

Prima instanță în motivarea hotărîrii a indicat că cererea cu privire la declararea nulă a ordinului Serviciului Vamal nr.82-p din 07 februarie 2011 este depusă tardiv, însă respinge acțiunea ca neîntemeiată. În conformitate cu art.373 alin.(2) Codul de procedură civilă, instanța de apel urma să stabilească în ce raporturi se afla cu angajatorul la 16 mai 2011. Instanțele judecătorești au aplicat eronat prevederile art.17 alin.(1) lit.c) Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2002. La examinarea capetelor de cereri cu privire la declararea nulă a ordinelor Serviciului Vamal nr.82-p din 07 februarie 2011 și nr.799-p din 16 mai 2011 prima instanță și instanța de apel nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și anume: prevederile art.8 Legea serviciului în organele vamale nr.1150-XIV din 20 iulie 2000, art.12 Codul muncii, art.12, 216, 217, 219 alin.(1) și art.220 Codul civil.

Instanțele judecătorești eronat au interpretat art.123 Codul de procedură civilă, deoarece pretențiile din prezentul proces nu au constituit obiectul altor litigii și nu a fost pronunțată o soluție, în caz contrar urma să fie încetat procesul în conformitate cu art.265 lit.b) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

4 La 29 septembrie 2015 Serviciul Vamal a prezentat referință la recursul declarat de Mereuță Ion solicitînd respingerea acestuia ca fiind inadmisibil și nefondat. În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Verificând încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate de Mereuță Ion în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar și a referinței, audiind raportul verbal al judecătorului raportor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acesta este inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Mereuță Ion în cererea de recurs temeiuri prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă nu a invocat. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”.

(cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Afirmațiile recurentului Mereuță Ion că instanțele judecătorești au aplicat eronat prevederile art.17 alin.(1) lit.c) Legea contenciosului administrativ nr.793- XIV din 10 februarie 2002 nu pot fi reținute. Conform art. 1 alin.(2) Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 cu modificările și completările ulterioare, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a 5 obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Articolul 3 alin.(1) aceiași Lege prevede că obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi, subdiviziunile autorităţilor publice, funcţionarii din structurile specificate la lit.a) şi b). Mereuță Ion prin prezenta cerere de chemare în judecată contestă ordinele Serviciului Vamal nr.82-p din 07 februarie 2011 și ordinul nr.799-p din 16 mai 2011. Prin urmare, prima instanță și instanța de apel corect au soluționat litigiul ca instanță de contencios administrativ.

Astfel, din motivele menţionate şi având în vedere că prima instanță și instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate au emis hotărîri legale, iar argumentele invocate de Mereuță Ion în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Mereuță Ion se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul: Sveatoslav Moldovan Judecătorii: Galina Stratulat Iurie Bejenaru 6