2ra-2631/15 — Încasarea pensiei alimentare de întretinere

Dosarul nr. 2ra-2631/15 prima instanţă - Z. Aramă instanţa de apel – A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna, ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Puica Valeriu în interesele recurentei Iftodi Elena, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Iftodi Gheorghe împotriva Elenei Iftodi cu privire la încasarea pensie de întreţinere a copiilor comuni minori, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Iftodi Elena, casată hotărîrea judecătoriei Cimişlia din 26 martie 2014 şi pronunţată o nouă hotărîre, c o n s t a t ă ; La 07 februarie 2014 Iftodi Gheorghe s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Iftodi în care a solicitat încasarea pensiei de întreţinere pentru copiii minori, Iftodi Valeriu născut la 28 aprilie 2003, Iftodi Natalia născută la 30 august 2004 şi Iftodi Victor născut la 21 iunie 2007 în sumă bănească fixă în mărime de 862,10 lei, lunar şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 1000 lei.

În motivarea pretenţiilor formulate a menţionat că, se află în relaţii de căsătorie cu Iftodi Elena din 08 marte 2003. În timpul conviețuirii împreună s-au născut copii comuni Iftodi Valeriu, Iftodi Natalia şi Iftodi Victor. După o perioadă de timp în relațiile familiale s-a creat o atmosferă de neînţelegere. Incompatibilitatea caracterelor şi viziunilor contrare asupra modului şi principiilor de conviețuire au dus la imposibilitatea păstrării familiei. Susţine că viaţa în comun a eşuat, soţii nu mai duc o gospodărie comună, iar după plecarea soţiei peste hotarele ţării copii au rămas la întreţinerea tatălui Iftodi Gheorghe, mama neacordînd ajutor material pentru educarea şi întreţinerea acestora.

Mai menţionează că Iftodi Elena munceşte peste hotarele şi veniturile acesteia sunt fluctuabile. Potrivit statisticii Biroului Naţională de Statistică, unde se indică că pentru 1 copii cu vîrsta cuprinsă între 7-16 ani minimul de existenţă constituie suma de 1724,20 lei, solicită încasarea pensiei de întreţinere în mărime fixă de 862,10 lei. Prin hotărârea judecătoriei Cimişlia din 26 martie 2014, acţiunea înaintată de Iftodi Gheorghe s-a admis. S-a încasat de la Iftodi Elena în beneficiul lui Iftodi Gheorghe pensiei pentru întreţinerea copiilor minori Iftodi Valeriu născut la 28 aprilie 2003, Iftodi Natalia născută la 30 august 2004 şi Iftodi Victor născut la 21 iunie 2007 în mărime fixă de 862 (opt sute şaizeci şi doi lei), începînd cu 07 februarie 2014 şi pînă la atingerea majoratului de către copii.

S-a încasat de la Iftodi Elena în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 931(nouă sute treizeci şi unu lei). S-a încasat de la Iftodi Elena în beneficiul lui Iftodi Gheorghe cheltuieli de judecată în mărime de 1000 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond Iftodi Elena la 13 octombrie 2014 a depus cerere de apel împotriva hotărîrii judecătoriei Cimişlia din 26 martie 2014. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015, s-a admis apelul declarat de Iftodi Elena, s-a casat hotărîrea judecătoriei Cimişlia din 26 martie 2014 şi s-a pronunţat o hotărîre nouă prin care s-a încasat Iftodi Elena în beneficiul lui Iftodi Gheorghe pensiei pentru întreţinerea copiilor minori Iftodi Valeriu născut la 28 aprilie 2003, Iftodi Natalia născută la 30 august 2004 şi Iftodi Victor născut la 21 iunie 2007 în mărime fixă de 862 (opt sute şaizeci şi doi lei), începînd cu 07 februarie 2014 şi pînă la 08 octombrie 2014, în rest pretenţiile lui Iftodi Gheorghe s-au respins ca neîntemeiate.

S-a încasat de la Iftodi Elena în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 620,64 lei. La 20 august 2015, avocatul Puica Valeriu în interesele recurentului Iftodi Elena a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii instanţei de fond, cerînd casarea acestora şi pronunţarea unei noi decizii de respingere a pretenţiilor înaintate de către Iftofi Gheorghe. În motivarea recursului s-a menţionat că, nu este de acord cu soluţia instanţei de apel, fiind dată o apreciere arbitrară probelor din dosar şi a circumstanţelor relevante speţei. Totodată consideră că instanţa de apel nu a luat în consideraţie prevederile art.74 Cod Familie, care statuează obligaţia ambilor părinţi pentru întreţinerea copiilor.

Tatăl copiilor nu are nici o sursă de venit nu este angajat în cîmpul muncii, iar familia era întreţinută exclusiv de către mijloacele financiare virate de către ea din Israel. Consideră că instanţa de apel nu a ţinut cont de înscrisurile confirmatoare de transferurile băneşti, efectuate de către Iftodi Elena lui Iftodi Gheorghe pe perioada încasării pensiei, şi de împrejurările invocate în cererea de apel pe care intimatul nu le-a negat. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

2 Prin referinţa depusă la 16 octombrie 2015 Iftodi Gheorghe a indicat că recursul declarat nu arată interpretarea eronată a legii sau legea care urma a fi aplicată. Probele anexate la materialele dosarului fiind concludente şi pertinente în baza cărora instanţele investite cu judecarea fondului le-a dat o apreciere corectă. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.103), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 31 iulie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 20 august 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile 3 trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de avocatul Puica Valeriu în interesele recurentului Iftodi Elena în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către avocatul Puica Valeriu în interesele recurentului Iftodi Elena, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4