2ra-2578/15 — Constatarea încalcarii art.6 CEDO, încasarea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-2578/15 prima instanţă - O. Cernei, instanţa de apel –N. Budăi, I. Muruianu, M. Guzun, ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mocreac Constantin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mocreac Constantin împotriva Guvernului Republicii Moldova privind constatarea încălcării art.6 & 1 CEDO şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Mocreac Constantin şi menţinută hotărîrea judecătoriei Buiucani din 14 mai 2015, c o n s t a t ă ; La 27 noiembrie 2014, Mocreac Constantin s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Guvernul Republicii Moldova în care a solicitat constatarea încălcării art.6 § 1 din CEDO şi repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000 unităţi convenţionale.

În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, s-a adresat în instanţa de judecată cu o acţiune civilă în procedura contenciosului administrativ prin care a solicitat repunerea în termenul de adresare şi de a recunoaşte ca neîntemeiat refuzul notarului privind restituirea sumei de 2000,64 lei, pretinsă că a fi încasat nelegitim pentru eliberarea certificatului de moştenitor testamentar nr.18527 şi încasarea prejudiciului moral. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 23 mai 2012 acţiunea înaintată de către Mocreac Constantin a fost respinsă ca fiind depusă tardiv. Ulterior prin hotărîrea suplimentară a judecătoria Buiucani mun.

Chişinău din 25 iunie 2012, a fost respins capătul de cerere cu privire la repunerea în termen a cererii pe marginea acţiunii în instanţa de contencios administrativ depusă de Mocreac Constantin către notarul public Semionova Rodica referitoare la recunoaşterea refuzului neîntemeiat încasarea diferenţei de plată pentru serviciul notarial şi a prejudiciului moral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2012, apelul declarat 1 de Mocreac Constantin a fost respins ca neîntemeiat, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 23 mai 2012 şi hotărârii suplimentare din 25 iunie 2012. La 25 februarie 2013 reclamantul a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 23 mai 2012 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2012, cu emiterea unei noi hotărîri privind repunerea în termen şi admiterea integrală a acţiunii, atragerea la răspundere a notarului Semionova Rodica pentru sumele încasate cu încălcarea prevederilor legii. Prin încheierea Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2013, recursul lui Mocreac Constantin s-a declarat inadmisibil. Menţionează că, se plânge în temeiul articolului 6 din Convenţie, în cazul respingerii a acţiunii civile înaintate de Mocreac Constantin către notarul public Semionova Rodica, nefiind respectată obligaţia de a proceda la o examinare corespunzătoare a pledoariilor, argumentelor şi probelor.

Susţine că hotărîrile instanţelor de judecată nu sunt suficient de motivate şi nu conţin răspuns la toate pretenţiile înaintate, astfel fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 § 1 CEDO, şi dreptul la o hotărîre suficient de motivată. Instanţele judecătoreşti nu au analizat toate argumentele invocate şi respectiv, nu a beneficiat de un proces echitabil, astfel, cauza fiind examinată în mod corespunzător de către instanţa judecătorească naţională, contrar prevederilor art. 6§1 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Mai susţine că urmează a fi încasat şi prejudiciu moral în mărime de 50 000 unităţi convenţionale, fapt ce a fost cauzat ca urmare a omisiunii instanţelor judecătoreşti de a oferi motive întemeiate pentru respingerea acţiunii înaintate.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 27 noiembrie 2014, nu s-a dat curs cererii de chemare în judecată depusă de Mocreac Constantin împotriva Guvernului Republicii Moldova privind constatarea încălcării art. 6§1 din Convenţie şi repararea prejudiciului moral. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 12 decembrie 2014, a fost restituită cererea de chemare în judecată depusă de Mocreac Constantin. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 ianuarie 2015, încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 27 noiembrie 2014 şi 12 decembrie 2014 au fost casate, cu restituirea pricinii spre judecare.

Pricina fiind restituită spre judecare instanţei de fond, reclamantul Mocreac Constantin prin cererea de majorare a pretenţiilor a solicitat şi constatarea încălcării prevederilor articolului 1 din Protocolul nr.1 al Convenţie, ca urmare a omisiunii instanţelor judecătoreşti de a investiga circumstanţele lipsirii reclamantului de proprietatea sa, prin încasarea din contul Guvernului Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova a 50 000 unităţi convenţionale cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea articolului 1 din Protocolul nr.l al Convenţie. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 14 mai 2015 acţiunea înaintată de Mocreac Constantin, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2015, s-a respins apelul 2 declarat de Mocreac Constantin şi s-a menţinut fără modificări hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 14 mai 2015. La 18 august 2015, Mocreac Constantin a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd casarea acestora, şi emiterea unei decizii de admitere integrală a pretenţiilor înaintate. În motivarea recursului recurentul a indicat că la examinarea cauzei în fond instanţa nu a aplicat legea care trebuia aplicată. Concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Relatează că, soluţia instanţelor ierarhic inferioare este emisă cu încălcarea normelor de drept material şi procedural, nefiind respectate prevederile art. 43 Cod de Procedură Civilă deoarece pricina urma a fi strămutată la o instanţă egală în grad din motivul bănuielii că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită de circumstanţele pricinii şi de calitatea participanţilor la proces. Mai susţine că dreptul intern nu-i oferă nici un recurs în ceea ce priveşte pretenţiile formulate în temeiul art. 6& 1 al Convenţie şi art. 1 din Protocolul 1 СEDO, pretenţiile înaintate nefiind examinate în modul corespunzător circumstanţelor cazului. Consideră că recursul examinat nu a fost unul efectiv în ceea ce priveşte pretenţiile formulate în temeiul art. 6 § 1 CEDO şi art.1 din Protocolul nr.1 şi prin urmare a avut loc violarea art. 13 CEDO.

Recurentul şi-a întemeiat de drept pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (4), lit. a) Cod de Procedură Civilă, adică săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.110), decizia instanţei de apel a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 20 iulie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 18 august 2015 este depus în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă 3 încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri , însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar 4 argumentele invocate de Mocreac Constantin în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Mocreac Constantin, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 5