2rac-393/15 — Încasarea datoriei şi a penalitatilor

Dosarul nr. 2rac-393/15 prima instanţă - N. Simciuc, instanţa de apel –D. Manole, S. Arnaut, E. Fistican, ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „Temp”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Temp” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Neogaz” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Temp”, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 28 mai 2014 şi emisă o nouă hotărâre de respingere a pretenţiilor, c o n s t a t ă ; La 07 noiembrie 2011, societatea cu răspundere limitată „Temp” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Neogaz” în care a solicitat încasarea datoriei în sumă de 420712,43 lei, şi a penalităţii în sumă de 151456,47 lei. În motivarea acţiunii a reiterat că în baza contractului nr.3/09 din 22 iunie 2009, societatea cu răspundere limitată „Temp” în calitate de subantreprenor, şi-a asumat obligaţia să efectueze lucrările de gazificare a caselor de locuit din localitatea Găieşti, r-nul Străşeni, iar societatea cu răspundere limitată „Neogaz” în calitate de antreprenor general şi-a asumat obligaţia de achitare a lucrărilor efectuate, în baza actelor de predare-primire a lucrărilor, costul prealabil al cărora a fost stabilit în pct.5 al contractului, în mărime de 1 078 327,94 lei.

Indică că întru a contabiliza aceste fapte economice şi întru a fi achitat costul serviciilor prestate pe parcursul efectuării lucrărilor s-au întocmit un şir de procese-verbale privind recepţionarea lucrărilor, cu indicarea volumului executat, semnate de părţile contractante, iar ultimul proces-verbal atestînd executarea integrală a volumului de lucru în luna decembrie 2010, în volum total de 990 723 lei. Totodată conform pct. 19 al Regulamentului de organizare şi 1 executare a lucrărilor de proiectare, montare şi recepţie a sistemelor de aprovizionare cu gaze, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.1226 din 19 septembrie 2002, lucrările de montaj se îndeplinesc în baza contractului încheiat între beneficiar şi antreprenor, în conformitate cu documentaţia de proiect şi deviz, cu respectarea cerinţelor SNIP 3.05.02-88 „Gazosnabjenie”, regulilor de securitate în ramura gazificării şi legislaţiei în vigoare.

Menţionează că toate lucrările de gazificare au fost executate de către societatea cu răspundere limitată „Temp” beneficiarul societatea cu răspundere limitată „Ialoveni-gaz” a achitat pentru lucrări suma de 990 723 lei antreprenorului general societatea cu răspundere limitată „Neogaz” în baza notelor informative, în care prestator al lucrărilor era indicat exclusiv societatea cu răspundere limitată „Neogaz”, rubrica subantreprenorul rămînînd necompletată, iar baza juridică pentru achitare s-a indicat contractul între aceste întreprinderi sub nr. 24 din 02 septembrie 2009. Mai menţionează că societatea cu răspundere limitată „Neogaz” a transferat către societatea cu răspundere limitată „Temp” doar suma de 318 010 lei, în rest plata serviciilor prestate a rămas neachitată, chiar dacă lucrările de gazificare au fost efectuate în totalitate de societatea cu răspundere limitată „Temp”.

Afirmă că părţile au convenit că societatea cu răspundere limitată „Neogaz” va beneficia pentru serviciile de intermediere de 20% din suma de 990 723 lei, ce constituie 198 145 lei, însă ultima a transferat pentru lucrările efectuate doar suma de 318 010 lei, datoria restantă fiind de 420 712, 43 lei. Totodată, potrivit pct.7 din contractul nr. 3/09 din 22 iunie 2009, pentru încălcarea termenului de achitare societatea cu răspundere limitată „Neogaz” s-a obligat să achite o penalitate în mărime de 0,2% din suma restantă, în limitele termenului de prescripţie de 6 luni, ce constituie în cazul dat 151 456, 47 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 28 mai 2014, s-a admis parţial acţiunea înaintată de societatea cu răspundere limitată „Temp”.

S-a încasat din contul societăţii cu răspundere limitată „Neogaz” în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Temp” datoria ce rezultă din contractul nr.3/09 din 22 iunie 2009 în sumă de 331019 lei, penalitatea contractuală în sumă de 119167 lei şi taxa de stat în sumă de 13505 lei, în total 463691 lei. În rest pretenţiile s-au respins. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2015 a fost admis apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Neogaz” casată parţial hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin a fost respinse pretenţiile admise. În rest în partea respingerii acţiunii, hotărîrea s-a menţinut. La 22 august 2015, societatea cu răspundere limitată „Temp” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel din 30 iunie 2015, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 28 mai 2014. În motivarea cererii de recurs a invocat că nu este de acord cu soluţia instanţei de apel, consideră că la examinarea cererii de apel s-au încălcat normele de drept material, la judecarea fondului instanţa urma să aplice corect prevederile legale. Consideră că soluţia instanţei de apel este una greşită, iar soluţia primei instanţe este legală şi întemeiată. 2 Totodată, a mai invocat recurentul că nu s-au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare cauzei. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.141), nu este indicată data expedierii decizia motivate în adresa participanţilor la proces, şi nici nu există dovada legală de recepţionare motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 22 august 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de societatea cu răspundere limitată „Temp” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către de societatea cu răspundere limitată „Temp”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4