3ra-1353/15 — Obligarea stabilirii indemnizaţiei pentru cresterea copilului, incasarea prejudiciului moral

Dosarul nr.3ra-1353/15 Instanţa de fond: Judecătoria Centru, mun. Chişinău – S. Vîşcu Instanţa de apel: CA Chişinău – N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedinte judecătorul, Svetlana Filincova, Judecătorii Dumitru Mardari, Maria Ghervas, soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Daniela Sîrbuleţ în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Danielei Sîrbuleţ împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale privind obligarea stabilirii indemnizaţiei pentru creşterea copilului, încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 mai 2015, prin care s-a admis apelul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 14 ianuarie 2015, s-a emis o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost respinsă, CONSTATĂ : La 16 iulie 2014 Daniela Sîrbuleţ s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, solicitînd obligarea pîrîtului de a stabili indemnizaţia de maternitate pentru creşterea copilului Emanuela Sîrbuleţ cu includerea în baza de calcul a venitului asigurat din cumularea funcţiei de contabil şi funcţiei de manager relaţii publice, cu emiterea unei decizii în acest sens, încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că în temeiul contractului individual de muncă nr. 22/10 din 18 octombrie 2010 a fost angajată în cadrul SRL „BERHORD” în calitate de contabil.

Prin acordul adiţional nr. 22/10-4 la contractul individual de muncă din 01 iulie 2013 Daniela Sîrbuleţ a fost angajată la lucru în calitate de contabil cu cumularea funcţiei de manager relaţii cu publicul, mărimea salariului pentru munca prestată la cumularea funcţiilor fiind de 19500 lei. La 05 aprilie 2014 s-a născut Emanuela Sîrbuleţ, iar prin ordinul nr. 10/HR din 29 aprilie 2014 i s-a acordat Danielei Sîrbuleţ concediu pentru îngrijirea copilului pentru o perioadă de trei ani. Reclamanta, acumulînd actele necesare, le-a depus în adresa subdiviziunii teritoriale a Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu solicitarea de a i se stabili 1 indemnizaţia de maternitate pentru creşterea copilului Emanuela Sîrbuleţ din salariul funcţiilor cumulate de 19 500 lei.

Fiindcă nu a primit răspuns referitor la cererea sa, la 10 iunie 2014 Daniela Sîrbuleţ s-a adresat către subdiviziunea Centru a Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu o cerere prealabilă, prin care a solicitat examinarea corespunzătoare a dosarului respectiv şi emiterea unei decizii de stabilire a drepturilor sociale care i se cuvin. La 18 iunie 2014 pîrîtul i-a expediat un răspuns, prin care cerinţele reclamantei au fost respinse ca neîntemeiate, îndemnizaţia fiind stabilită din salariul funcţiei de contabil. În opinia reclamantei refuzul pîrîtului este neîntemeiat, ilegal şi o privează de drepturile recunoscute de lege, cauzîndu-i şi suferinţe morale. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 14 ianuarie 2015 s-a admis parţial cererea de chemare în judecată. S-a obligat Casa Naţională de Asigurări Sociale de a-i stabili şi achita Danielei Sîrbuleţ indemnizaţia de maternitate pentru creşterea copilului Emanuela Sîrbuleţ cu includerea în baza de calcul a venitului asigurat din cumularea funcţiei de contabil şi funcţiei de manager relaţii cu publicul. S-a încasat de la Casa Naţională de Asigurări Sociale în beneficiul Danielei Sîrbuleţ cheltuielile de judecată în mărime de 3000 lei. In rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, (f.d. 119-127) Nefiind de acord cu soluţia primei instanţe, la 11 februarie 2015 Casa Naţională de Asigurări Sociale a contestat-o cu apel, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea reclamantei să fie respinse, (f.d.130) Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 mai 2015 s-a admis apelul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale.

S-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 ianuarie 2015 şi s-a emis o nouă hotărîre, prin care acţiunea reclamantei a fost respinsă, (f.d. 152-161) In motivarea soluţiei sale instanţa de apel a reţinut că începînd cu 18 octombrie 2010 Daniela Sîrbuleţ a fost angajată în calitate de contabil în cadrul SRL „BERHORD". Pe parcusul activităţii între angajator şi salariat au fost încheiate mai multe acorduri adiţionale la contractul individual de muncă în partea ce priveşte cuantumul salariului, ultimul fiind stabilit la 01 iulie 2013 în sumă de 9500 lei lunar. Tot la 01 iulie 2013 între reclamantă şi întreprinderea „BERHORD" SRL a fost încheiat un acord adiţional la contractul individual de muncă, prin care Daniela Sîrbuleţ a fost angajată în calitate de contabil cu cumularea funcţiei de manager relaţii cu publicul, iar retribuirea muncii pentru funcţia cumulată a fost stabilită în sumă de 10 000 lei.

La 05 aprilie 2014 reclamanta a născut copilul Emanuela Sîrbuleţ. Prin ordinul nr. 10/HRdin 29 aprilie 2014 SRL „BERHORD" i-a acordat Danielei Sîrbuleţ concediu pentru îngrijirea copilului pentru o perioadă de trei ani, începînd cu 23 iunie 2014 pînă la 05 aprilie 2017. Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru a calculat indemnizaţia de materinitate reieşind din venitul asigurat obţinut din exercitarea funcţiei de contabil. Instanţa de apel a conchis că calculul efectuat de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru este întemeiat, deoarece potrivit Statelor de personal al SRL „BERHORD" pentru anul 2013 funcţia de manager relaţiile cu publicul nu se regăseşte. În lista statelor de personal se regăseşte funcţia de 2 manager marketing, care în anul 2013 era acoperită cu salariul maxim doar de 6800 lei.

Salariul stabilit pentru funcţia cumulată în mărime de 10 000 lei este contrar statelor de personal pentru acea perioadă. Mai mult ca atît, nu poate salariatul primi pentru munca executată în cumul un salariu mai mare decît cel primit pentru munca de bază. Nefiind de acord cu soluţia instanţei de apel, la 14 iulie 2015 Daniela Sîrbuleţ a contestat-o cu recurs, solicitînd casarea acesteia cu menţinerea hotărîrii primei instanţe, (f.d. 171-183) În motivarea recursului recurenta a invocat că instanţa de apel nu a luat în consideraţie că Legea nr. 289 din 22 iulie 2007 privind îndemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nu prevede temei de refuz a achitării indemnizaţiei de maternitate în legătură cu faptul că pîrîtului nu-i este clar regimul de muncă al reclamantei sau că tabelele de pontaj nu ar fi întocmite corect.

Mai mult ca atît, instanţa de judecată nu este în drept de a se expune asupra mărimei salariului stabilit dintre părţi, achitate reclamantei şi din care au fost efectuate vărsări în contul bugetului de stat, atîta timp cît legiuitorul nu impune o restricţie. La 15 septembrie 2015 Casa Naţională de Asigurări Sociale a depus referinţă la cererea de recurs, solicitînd declararea recursului inadmisibil, (f.d. 195-198) Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 12 mai 2015 şi recepţionată de recurent la 15 mai 2015. (f.d.

152- 163, 164). Cererea de recurs depusă la 14 iulie 2015 demonstrează exercitarea de către recurent a dreptului de atac în termen. Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Daniela Sîrbuleţ nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În speţă, completul de judecată menţionează că recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost studiate şi verificate de către instanţa de apel, primind o apreciere corespunzătoare. În consecință nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea 3 eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a Il-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinând cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate. Recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Alin. (4) al aceluiaşi articol stipulează că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Prin urmare, reieşind din prevederile art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul, declarat de către Daniela Sîrbuleţ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 mai 2015, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a Danielei Sîrbuleţ împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale privind obligarea stabilirii indemnizaţiei pentru creşterea copilului, încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte judecătorul Svetlana Filincova Judecători: Dumitru Mardari Maria Ghervas 4