3ra-1454/15 — Cu privire la contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1454/15 prima instanţă – E.Palanciuc instanţa de apel –D. Manole, S. Arnaut, E.Fistican ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către Mițcul Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Miţcul Alexandru împotriva Primăriei mun. Chişinău cu privire la constatarea acţiunilor ilicite, obligarea examinări cererii nr. M-28/302014 din 18 iulie 2014 și repararea prejudiciului moral în mărime de 25000 de lei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iunie 2015, prin care a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chișinău din 19 martie 2015 c o n s t a t ă: La data de 11 august 2014 Miţcul Alexandru s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun.

Chişinău, solicitînd obligarea Primăriei mun. Chişinău să examineze cererea nr. M-28/302014 din 18 iulie 2014 şi repararea prejudiciului moral în mărime de 25000 de lei. În motivarea acţiunii a indicat că, Agenţia pentru Protecţia Consumatorului, a remis pentru examinare Primăriei mun.Chişinău petiţia sa, prin care a solicitat apărarea drepturilor sale şi a sute de mii de călători din mun. Chişinău, încălcate de către agenţii economici, care administrează rutele de maxi-taxi din mun.Chişinău. Avînd în vedere că, în termenul prevăzut de legislaţie nu a primit nici un răspuns, la data de 18 iulie 2014 a înregistrat la Primăria mun.Chişinău sub numărul M-28/302014 o cerere prealabilă, care prin răspunsul nr.M-28/302014 din 01 august 2014 a fost respinsă.

Nu este de acord cu răspunsurile primite de la autorități, fapt care l-a determinat să înainteze o cerere de chemare în judecată, în vederea respectării drepturilor încălcate. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 19 martie 2015 acţiunea a fost respinsă ca nefondată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2015 a fost respins apelul declarat de Mițcul Alexandru, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chișinău din 19 martie 2015. Adoptînd o soluție de respingere, instanța de apel a concluzionat că, atît Direcția Generală transport public și căi de comunicații prin răspunul nr. M- 05/15/14 din 10 iulie 2014, cît și Primăria mun. Chișinău prin răspunsul nr. M- 28/30/14 din 01 august 2014 au răspuns la petiția reclamantului din 20 iunie 2014 sub nr. M-28/302014 și cererea nr.M-28/302014 din 18 iulie 2014, în termenii prevăzuți de lege, iar acțiunea depusă de Miţcul Alexandru împotriva Primăriei mun.

Chişinău cu privire la constatarea acţiunilor ilicite, obligarea examinări cererii nr. M-28/302014 din 18 iulie 2014 și repararea prejudiciului moral în mărime de 25000 de lei, este neîntemeiată și corect a fost respinsă de prima instanță. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 09 septembrie 2015 Mițcul Alexandru a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului declarat, casarea integrală a deciziei instanţei de apel, cu trimiterea pricinii la rejudecare, la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători. În motivarea recursului Mițcul Alexandru a indicat că, concluziile expuse de instanța de apel sunt nefondate și ilegale, contradictorii cu circumstanțele cauzei și probele administrate, sunt unilaterale, iar la adoptarea lor instanța a aplicat o lege care nu trebuia aplicată.

În conformitate cu art. 439 alin (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Conform scrisorii de înștiințare anexată la materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 09 iunie 2015, a fost expediată participanților la proces la data de 25 iunie 2015 (f.d.68), însă nu există dovadă de recepţionare legală, motiv pentru care instanța de recurs consideră că recurentul, declarînd recursul la data de 09 septembrie 2015, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de Mițcul Alexandru poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Mițcul Alexandru în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Mițcul Alexandru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari