2ra-2175/15 — Repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi instanţelor judecătoreşti

prima instanță: O. Cojocaru, dosarul nr. 2ra-2175/15 instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 15 octombrie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ghecev Igor, în pricina civilă la cerea de chemare în judecată a lui Ghecev Ivan împotriva Ministerului Justiției al Republici Moldova cu privire la încasarea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de poliţie, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Ghecev Igor şi menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 11 martie 2015, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 19 februarie 2015, Ghecev Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la încasarea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de poliţie. În motivarea acţiunii a indicat că în privința sa a fost întocmit proces-verbal cu privire la contravenție în baza art.235 alin. (2), art. 240 alin. (1), art. 241 alin. (1) Cod Contravențional, iar automobil său a fost transmis la păstrare la parcarea specială. Susține că procesul-verbal cu privire la contravenție a fost contestat şi prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chișinău a fost anulat procesul-verbal cu privire la contravenție, astfel, fiindu-i cauzat prejudiciu material şi moral.

Solicită încasarea de la Ministerul Justiției al RM în beneficiul său prejudiciul material în sumă de 6 988,25 lei, prejudiciului moral în mărime de 2 000 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 2 565 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 11 martie 2015, acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2015, a fost respins apelul declarat de către Ghecev Igor și menținută hotărârea primi instanțe.

Pentru a decide astfel, instanţele inferioare au reţinut prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, precum şi art. 1405 Cod civil, concluzionînd în acest sens că apariţia dreptului la repararea prejudiciului în cazul atragerii la răspunderea administrativă, este condiţionată de tipul sancţiunii, care trebuie să fie sub formă de arest, arest administrativ, reţinere administrativă ilegală sau amendă administrativă aplicată ilegal de către instanţa de judecată.

În consecinţă, însă, instanţele au stabilit că Ghecev Igor nu a probat existenţa condiţiilor legale de apariţie a dreptului la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, or, anularea procesului-verbal cu privire la contravenţie, în situaţia în care nu a fost aplicată careva sancţiune, nu cade sub incidenţa Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. La 01 iulie 2015, Ghecev Igor a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe şi remiterea pricinii la rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului a invocat decacordul cu decizie instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Susține că instanțele inferioare la emiterea hotărârii au omis să aplice prevederile art. 383 alin.(3) ,art.384 alin.(2) din Cod contravențional și au interpretat în mod eronat prevederile Legii nr.1545 din 22 februarie 1998 privind repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de drept. Astfel, consideră că instanţele eronat au concluzionat precum că dreptul la repararea prejudiciului apare doar în cazul atragerii la răspundere administrativă și este condiționat de tipul sancțiunii care urma sa fie sub forma de arest.

Insistă că pretențiile sale cad sub incidența art.2 alin.(1),art.3 lit. c) si art.6 lit. b) a Legii enunțate, remarcînd în acest sens şi jurisprudența CEDO cazul Zilbelberg vs Moldovei, unde Curtea a reiterat, ca atragerea la răspundere contravenționala este egala cu cea penală, deosebirea fiind doar în latura pericolului social al faptei și ca contravenția, precum și procedura aplicată acesteia, urmează a fi tratată unei infracțiuni cu procedura ei distinctă. Invocă că instanțele inferioare contrar prevederilor art. 383 alin.(3),art. 384 alin. (2) lit.u) şi art.1 alin.(3) din Cod contravențional, au aplicat la emiterea hotărârii prevederile art. 2405 din Cod civil, prin ce au afectat grav hotărârea adoptata, iar actul judecătoresc emis nu se încadrează în noțiunea de hotărâre pronunțata în cadrul unui proces garantat de art.6 CEDO.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ghecev Igor este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ghecev Igor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or, recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Ghecev Igor asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ghecev Igor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Ghecev Igor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva