2ra-1486/15 — Declararea valabilităţii contractului de vînzare-cumpărare, evacuare fără acordare altui spaţiu locativ

prima instanță: I. Chiroşca dosarul nr.2ra-1486/15 instanța de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna DECIZIE 15 octombrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Galina Stratulat Ion Druţă Tamara Chișca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Speranţa-T.G.” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Speranţa-T.G.” împotriva lui Victor Pleșca, Cotelea Elena, Cotelea Dilnoza, Rusu Nina și Dorofeeva Serafima şi Asociației de Producere „Orizontul” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la declararea valabilităţi contractului de vînzare- cumpărare şi evacuarea din imobil fără acordarea altui spaţiu locativ şi la cererea reconvențională a lui Pleșca Victor, Cotelea Elena, Cotelea Dilnoza, Dorofeev Serafima, Malciuc Ana și Malciuc Gheorghe împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Speranţa-T.G.”, intervenienţi accesorii Asociația de Producere „Orizontul” Societate cu Răspundere Limitată, Primăria oraşului Străşeni, Consiliul orăşenesc Străşeni, Oficiul Cadastral Teritorial Străşeni cu privire la recunoașterea nulității parțiale a contractului de vânzare-cumpărare, constatarea faptului posesiunii şi recunoașterea dreptului de proprietate asupra încăperilor din imobil, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2015,

prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Speranţa-TG” şi menținută hotărârea Judecătoriei Strășeni din 27 ianuarie 2014, prin care acțiunea inițială a fost respinsă, iar acțiunea reconvențională a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 14 ianuarie 2010, SRL „Speranţa-T.G.” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Cotelea, Veaceslav Berbec, Olgăi Caraman, Eudochiei Caraman, Adrianei Stavila, Veaceslav Stavila, Victor Pleşca, Eleonora Pleşca, Ana Malciuc Gheorghe Malciuc, Victor Malciuc, Maria Malciuc, Elena Pleşca, Pavel Pleşca, Fiodor Daneţa, Nina Rusu, Mihai Lupaşcu, Dilnoza Cotelea, Ion Cotelea, Eugen Paraschiv, Serafima Dorofeev, Liviu Dorofeev, Gheorghe Harcot şi Maria Ignat cu privire la evacuare din imobil fără acordarea altui spaţiu locativ.

În motivarea acțiunii a invocat că în baza contractului de vînzare-cumpărare din 05 martie 1996 dispune de dreptul de proprietatea asupra bunurilor imobile amplasate în or. Străşeni, str. Traian 20, şi anume imobilul nr. 2A - clădire de producere cu anexe; nr. 2B - clădire nefinisată, iar conform contractului de vânzare-cumpărare din 11 martie 2009, este şi proprietar al terenului aferent imobilelor respective. Menționează că în anul 2010, intenționînd să efectueze unele lucrări de reconstrucție și reparație capital a clădirilor a depistat că majoritatea încăperilor din clădirea 2A, sunt ocupate abuziv de către pîrîţi.

Susține că clădirea 2A, conform contractului de vânzare-cumpărare şi dosarului tehnic perfectat de Organul Cadastral Teritorial este destinată pentru producere și nu pentru locuinţă, deoarece nu corespunde cerinţelor legislaţiei în vigoare cu statut de locuinţă, or, clădirea nu este conectată la reţelele de apă, canalizare, energie electrică, gaze, nu este dotată cu sisteme de încălzire şi lipsesc încăperi pentru grupuri sanitare. Menţionează că încăperea respectivă este conectată ilegal la sursa de energie electrică, iar din motiv că lipseşte sistemul de încălzire, pîrîţii folosesc diferite instalaţii improvizate de încălzire, fapt ce a provocat de mai multe ori incendii. Mai invocă reclamantul că pîrîţii locuind în clădirea respectivă creează obstacole în efectuarea lucrărilor de reconstrucţie a acesteia, iar la nenumăratele adresări de a elibera încăperile ocupate abuziv, refuză să elibereze benevol încăperile.

Solicită SRL „Speranţa-T.G.” evacuarea pârâţilor Cotelea Elena, Berbec Veaceslav, Harcot Gheorghe, Ignat Măria, Malciuc Ana, Malciuc Gheorghe, Malciuc Victor, Malciuc Măria, Dorofeev Serafima, Jereghi Taisia, Pleşca Victor, Pleşca Eleonora, Pleşca Elena, Pleşca Pavel, Daneţa Fiodor, Rusu Nina, Lupaşcu Mihai, Cotelea Dilnoza, Paraschiv Eugen, Caraman Olga din imobilul situat în oraşul Străşeni, strada Traian 20, fără acordarea altui spațiu locativ.

La 24 martie 2010, Pleşca Victor, Cocioban (Pleşca) Eleonora, Cotelea Elena, Cotelea Dilnoza, Dorofeev Serafima, Malciuc Ana, Malciuc Gheorghe și Harcot Gheorghe au depus cerere reconvențională împotriva SRL „Speranţa-TG”, intervenienţi accesorii AP „Orizontul” SRL, Primăria oraşului Străşeni, Consiliul orăşenesc Străşeni, Oficiul Cadastral Teritorial Străşeni cu privire la recunoaşterea nulităţii parţiale a contractului de vînzare-cumpărare și a actului de primire-predare și recunoașterea dreptului de proprietate asupra încăperilor ocupate. În motivarea cererii au invocat că clădirea căminului din str. Traian 20, or. Strășeni în care locuiesc, a fost construit de către organizația de construcții SU-62 în anii 1960, iar din anul 1984, căminul a rămas fără gestionar, deoarece organizația care l-a construit a fost desființată.

Menționează că în acest cămin permanent au locuit atît angajați ai SU-62, cît și alți locatari, cu permisiunea autoritățile publice locale. Remarcă că prin hotărîrea Comitetului executiv raional Strășeni adoptată în sesiunea din 14-30 august 1991, căminul respectiv a fost transmis în administrare economică Asociației de Producere AP „Orizontul” SRL cu condiția că aceasta din urmă să efectueze lucrări de reparație, instalare a sistemelor de canalizare, apă și căldură. Astfel, AP „Orizontul” SRL a efectuat unele lucrări, însă, în cea mai mare parte, lucrările au fost efectuate de către locatari. Cît privește încăperile în care locuiesc dînşii, invocă că reparaţia acestora a fost efectuată exclusiv de către ei, posedând cu bună-credinţă ca nişte proprietari aceste încăperi, în mod deschis, continuu şi netulburat.

Au mai indicat reclamanții, că locuiesc în căminul de pe str. Traian, 20 or. Străşeni, și anume: Pleşca Victor, împreună cu mama sa Pleşca (Cocioban) Eleonora, în încăperile 4, 16 şi 17, conform dosarului tehnic: 51, 76, 77, din anul 1987. În anul 1987, Pleşca Eleonora era angajată a întreprinderii „Holodmaş” și deoarece avea copil în vîrstă de 2 ani – Pleșca Victor, s-a adresat administraţiei şi comitetului sindical şi neexistînd alte posibilităţi de atribuire a locuinţei le-a fost permis să locuiască în căminul de pe str. Traian 20, unde locuiesc până în prezent. Cotelea Elena a lucrat la SU-62, de unde i-au fost repartizate în anul 1980 camerele 8 şi 9, conform dosarului tehnic: 59, 60, 61, 62. În anul 1988 s-a născut fiica Elenei Cotelea - Cotelea Dilnoza, care locuieşte cu mama sa până în prezent.

La rîndul său Cotelea Dilnoza are doi copii - fiul Cotelea Ion născut în anul 2005 şi fiica Cotelea Eugenia născută în anul 2010. Dorofeev Serafima locuieşte de la naştere, din anul 1983, până în prezent, în camera 3, conform dosarului tehnic 49. Mama sa, Jereghi Taisia a lucrat la SU-62, de unde şi i-a fost repartizată încăperea de locuit. Dorofeev Serafima are un copil - Dorofeev Liviu născut în anul 2008. Malciuc Ana şi Malciuc Gheorghe locuiesc în încăperile 6 şi 7 (conform dosarului tehnic: 55, 56, 80), din anul 1990. După ce în anul 1989 le-a ars casa, autorităţile publice locale, le-au permis să locuiască în cămin, unde locuiesc pînă în prezent. Iar, Harcot Gheorghe locuieşte în camera 1, conform dosarului tehnic 42, 43, 45, din anul 1991. Deoarece nu avea unde locui şi avea la întreţinere un copil minor invalid, autorităţile publice locale i-au permis să locuiască în cămin.

Totodată, invocă că toţi se folosesc de încăperile 81, 86, 83, care sînt amenajate cu destinaţia de veceu. Susţin, că contractul din 05 martie 1996, încheiat între AP „Orizontul” SRL în calitate de vânzător şi SRL „Speranţa-T.G.” în calitate de cumpărător, prin care vânzătorul i-a vândut cumpărătorului blocul 2-A (denumirea căminului conform documentaţiei tehnice) cu suprafaţa de 1233,9 m.p., situat pe str. Traian 20, or. Străşeni, precum şi actul de primire-predare, anexă la acest contract, este nule în partea ce se referă la blocul 2-A, întrucât AP „Orizontul” SRL nu a avut calitatea de proprietar al căminului. Or, conform Hotărârii nr. 8 adoptată în sesiunea din 14-30.08.1991 Comitetul Executiv raional Străşeni, a transmis căminul doar în administrare economică.

Mai mult decît atît, Comitetul Executiv raional Strășeni nici nu putea să transmită dreptul de proprietate asupra căminului, deoarece nu era proprietar al căminului. Afirmă că în conformitate cu art. 13 din Legea cu privire la privatizare nr. 627 din 04 iulie 1991, transmiterea gratuită în proprietate privată se efectuează doar în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare. Cu referire la prevederile art. art.50, 89 şi 238 Cod civil (în redacția anului 1964), insistă că contactul de vînzare-cumpărare din 05 martie 1996 este nul, deoarece blocul 2-A a avut şi are destinaţia de cămin, iar AP „Orizontul” SRL nu a avut dreptul să-1 înstrăineze.

Astfel, invocînd prevederile art. 5 alin.(2) din Legea privatizării fondului de locuinţe nr. 1324 din 10 martie 1993, susțin că căminele nu pot fi vândute sau transmise cu titlu gratuit în proprietate privată, iar cu referire la art. 35 alin.(3) din Legea cu privire la programul de stat de privatizare pentru anii 1995-1996, nr. 390 din 15 martie 1995, menționează că obiectele de menire social-culturală a căror valoare nu a fost inclusă în capitalul social al întreprinderilor şi care au fost transmise lor cu drept de administrare economică nu pot fi înstrăinate de acestea, iar în cazul în care întreprinderile respective nu sînt în stare să întreţină aceste obiecte, le transmit la bilanţul autorităţilor administraţiei publice locale.

În acest context, afirmă că contractul din 05 martie 1996, nu a fost autentificat notarial și a fost înregistrat la OCT Strășeni la 02 aprilie 2003, iar conform art. 240 alin. (2) Cod civil (în redacția anului 1964), contractul de înstrăinare a imobilului trebuie să fie autentificat pe cale notarială şi înregistrat în decurs de trei luni la biroul teritorial de inventariere tehnică, or, reieșind din prevederile art. 49 Cod civil (în redacția anului 1964), nerespectarea formei notariale atrage nulitatea convenţiei. Solicită Pleşca Victor, Cocioban (Pleşca Eleonora), Cotelea Elena, Cotelea Dilnoza, Dorofeev Serafima, Malciuc Ana, Malciuc Gheorghe și Harcot Gheorghe recunoașterea nulității parțiale a contractului de vînzare-cumpărare din 05 martie 1996 încheiat între AP „Orizontul” SRL și SRL „Speranța-T.G.” și a actului de predare- primire, anexă la contract în partea ce se referă la blocul 2-A cu suprafața de 1233,9 m.p.

situat pe str. Traian 20, or. Strășeni, constatarea faptului posesiunii încăperilor din blocul 2-A cu suprafața de 1233,9 m.p. din str. Traian 20, or. Strășeni și anume de către Eleonora Cocioban (Pleșca) și Pleșca Victor asupra începerilor 51, 76, 77, de către Elena Cotelea și Dilnoza Cotelea asupra începerilor 59, 60, 61, 62, de Serafima Dorofeev asupra încăperii 49, de către Malciuc Gheorghe și Malciuc Ana asupra încăperii 55, 56, 80, de către Harcot Gheorghe asupra încăperilor 42, 43, 45 și de către toți împreună asupra încăperilor 81, 83, 86, recunoașterea dreptului de proprietate asupra încăperilor situate în blocul 2-A cu suprafața de 1233,9 m.p. situat pe str. Traian 20, or.

Strășeni și anume recunoașterea dreptului de proprietate a Eleonorei Cocioban (Pleșca) și Pleșca Victor asupra încăperilor 51, 76, 77, al Elenei Cotelea și Dilnozei Cotelea asupra încăperilor 59-62, al Serafimei Dorofeev asupra încăperii 49, a lui Malciuc Gheorghe și Malciuc Ana asupra încăperilor 55, 56 și 80, a lui Harcot Gheorghe asupra încăperilor 42, 43, 45 și al tuturor asupra încăperilor 81, 83, 86. La fel, au solicitat radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a SRL „Speranța-T.G.” asupra blocului 2-A cu suprafața de 1233,9 m.p. situat pe str. Traian 20, or. Strășeni și înscrierea dreptului lor de proprietate conform cerințelor înaintate și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.

21-24 Vol. I). La 03 februarie 2011, SRL „Speranţa-T.G.” a depus cerere de chemare în judecată suplimentară împotriva AP „Orizontul” SRL, intervenienți accesorii Victor Pleşca, Cocioban (Pleşca) Eleonora, Cotelea Elena, Cotelea Dilnoza, Dorofeev Serafima, Malciuc Ana, Malciuc Gheorghe și Harcot Gheorghe cu privire la declararea valabilităţi contractului de vînzare-cumpărare. În motivarea acțiunii a invocat că în baza contractului de vînzare-cumpărare din 05 martie 1996, care este înregistrat la OCT Strășeni a cumpărat de la AP „Orizontul” SRL imobilul situat în or. Strășeni, str. Traian 20 cu suprafața de 23357 m.p, devenind astfel proprietarul acestuia, iar după încheierea contractului de vînzare-cumpărare a fost întocmit și semnat de către părți Actul de predare-primire a obiectivului vîndut.

Menționează că părțile au executat integral actul juridic de vînzare-cumpărare a imobilului din str. Traian 20, or. Strășeni, iar prin prisma art. 213 Cod civil, instanța de judecată este în drept să declare valabil contractul de vînzare-cumpărare încheiat la 05 martie 1996 între AP „Orizontul” SRL și SRL „Speranța-T.G.”. Solicită declararea valabilității contractului de vînzare-cumpărare a încăperilor de producere din str. Traian 20, or. Strășeni încheiat la 05 martie 1996 între AP „Orizontul” SRL și SRL „Speranța-T.G.”. Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 04 aprilie 2011, acțiunea inițială a fost admisă, fiind recunoscut valabil contractul de vînzare-cumpărare a construcţiei, încheiat la 05 martie 1996 între SRL „Speranţa-T.G.” şi AP „Orizontul” SRL şi evacuaţi fără acordarea altui spațiu locativ din clădirea situată în or.

Străşeni, str. Traian 20, blocul 2A - Olga Caraman cu toți membrii familiei din încăperea nr. 14, Dilnoza Cotelea şi Eugen Paraschiv cu toți membrii familiei din încăperea nr. 8 și 9, Nina Rusu şi Mihail Lupaşcu cu toţi membrii familiei din încăperea nr. 10, Elena Pleşca şi Mihail Pleşca cu toți membrii familiei din încăperea nr. 2, Victor Pleşca şi Eleonora Pleşca cu toţi membrii familiei din încăperea nr. 4, Serafima Dorofeev, Taisia Jereghi şi Ana Jereghi cu toţi membrii familiei din încăperea nr. 3, Ana Malciuc, Gheorghe Malciuc şi Victor Malciuc cu toţi membrii familiei din încăperile nr. 6 şi 7, Gheorghe Harcot şi Maria Ignat cu toţi membrii familiei din încăperea nr. 1, Veaceslav Berbec cu toţi membrii familiei din încăperea nr. 15, Elena Cotelea cu toţi membrii familiei din încăperea nr. 5, iar acțiunea reconvențională a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2011, a fost respins apelul declarat de Cotelea Elena, Dorofeev Serafina, Malciuc Ana şi Harcot Gheorghe şi menținută hotărârea primei instanțe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 mai 2012, a fost admis recursul declarat de către Eleonora Pleşca, Elena Cotelea, Serafima Dorofeev, Ana Malciuc, Gheorghe Harcot şi Taisia Jereghi, casată decizia instanței de apel şi hotărârea primei instanțe și restituită pricina spre rejudecare în prima instanță. La 25 decembrie 2012 în cadrul dezbaterilor judiciare SRL „Speranţa-T.G.” a depus o cerere de concretizare a cerințelor, prin care, în legătură cu faptul că o parte din pîrîți au părăsit benevol încăperile în litigiu, a solicitat evacuarea din clădirea situată în or.

Strășeni, str. Traian 20 fără acordarea altui spațiu locativ doar a Elenei Cotelea, Dilnozei Cotelea, Ninei Rusu, Serafimei Dorofeeva și a lui Pleșca Victor, fiecare cu membrii familiilor lor (f.d. 106 Vol. II). Prin încheierea Judecătoriei Străşeni din 25 aprilie 2013, a fost scoasă de pe rol cererea reconvențională depusă de Eleonora Cocioban (Pleşca), Gheorghe Harcot şi Taisia Jereghi (f.d. 125-125 Vol. II). Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 27 ianuarie 2014, acțiunea iniţială a fost respinsă, iar acțiunea reconvențională a fost admisă parţial, fiind recunoscută nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 05 martie 1996 și a actului de primire-predare încheiate între SRL „Speranţa-T.G.” şi AP „Orizontul” SRL, în partea ce se referă la blocul 2A din str. Traian 20, orașul Strășeni, în rest acțiunea reconvențională a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de SRL „Speranţa-T.G.” şi menținută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 08 octombrie 2014, a fost admis recursul declarat de către SRL „Speranţa-TG”, casată integral decizia instanței de apel, și restituită pricina spre rejudecare în instanța de apel. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2015, a fost respins apelul declarat de către SRL „Speranţa-T.G.” şi menținută hotărârea primei instanțe. La 22 aprilie 2015, SRL „Speranţa-T.G.” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii iniţiale şi respingerea acţiunii reconvenţionale.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel eronat a reținut corectitudinea concluziilor primei instanțe referitor la faptul că căminul din str. Traian 20, or. Strășeni la momentul emiterii Dispoziţiei Comitetului Executiv raional Străşeni din 30 august 1991 avea statut de „bun fără stăpîn”, iar Comitetul nu a fost în drept să transmită bunul respectiv în proprietate către AP „Orizontul” SRL, deoarece pentru a avea această abilitate el însuşi trebuia să devină proprietar. Menționează că sunt neîntemeiate şi concluziile instanței de apel precum, că Comitetul Executiv raional Strășeni nu a devenit prin prisma art. 140 Cod civil (red. 1964) proprietarul acestei clădiri cu statut de „bun fără stăpîn”, deoarece clădirea în litigiu, indiferent în a cui gestiune se afla, nici odată nu a avut statutul de bun fără stăpîn, proprietarul/stăpînul fiind statul în persoana UAT Străşeni.

Susține că atît Organizaţia de construcţii SU-62, cît şi Uzina de frigidere „Holodmaş”, la balanţa căruia s-a aflat imobilul în litigiu, pînă ca acesta să fie transmis de Comitetul Executiv raional Străşeni către AP „Orizontul” SRL, erau întreprinderi de stat a cărui bunuri respective aparţineau statului. Mai mult decît atît, insistă că în cazul în care se pretinde că imobilul în litigiu avea statut de cămin, conform art. 5 şi 6 Codului cu privire la locuinţe acesta putea să facă parte numai din fondul de locuinţe de stat, care la rîndul său se află în administrarea Sovietelor locale de deputaţi ai norodului (fondul de locuinţe al Sovietelor locale). Indică că conform hotărârii fostului Comitet Executiv Raional Străşeni nr. 8/9.1 din 30 august 1991, dispoziţiei nr.8.9 din 30 august 1991, actului de verificare a stării deplorabile din căminul de pe str. Sportivă (actualmente Traian) 20, or.

Strășeni, scrisorii medicului şef al Centrului Sanitar din 04 ianuarie 1991, Organul administraţiei publice locale de atunci, în persoana Comitetului Executiv Raional Strășeni, a transmis gratuit clădirea în litigiu şi terenul aferent cu suprafaţa de 0,77 ha AP „Orizontul” SRL. Susține că acest act juridic nu contravine prevederilor art. 93 alin.(2), 257 Cod civil (în redacţie anului 1964) și art. 9, 32 alin. (3) a Legii cu privire la proprietate nr.459-XII din 22 ianuarie 1991 în vigoare la acel moment, clădirea fiind transmisă şi primită la balanța AP „Orizontul” SRL, care o exploata ca pe un bun privat. Prin urmare, AP „Orizontul” SRL și-a exercitat dreptul de posesiune folosinţă şi dispoziţie asupra acestei clădiri în limitele determinate de legea de atunci, iar prin prisma art. 89, 132, 133 Cod civil (în redacția anului 1964), AP „Orizontul” SRL a devenit proprietarul clădirii de pe str. Sportivă (Traian) 20, or.

Strășeni. Mai afirmă că instanța de apel cu referire la prevederile Legii cu privire la privatizare neîntemeiat a reţinut și faptul că Comitetul Executiv raional Strășeni nu avea dreptul să transmită bunul cu titlu gratuit, deoarece Legea cu privire la privatizare a întrat în vigoare în 1993, însă bunul imobil în litigiu a fost transmis la 30 august 1991, respectiv, cu mult timp înaintea întării în vigoare a Legii cu privire la privatizare. Astfel, prin contractul de vînzare-cumpărare din 05 martie 1996, încheiat între AP „Orizontul” SRL şi SRL „Speranța-T.G.” şi a actului de primire-predare, anexa la acest contract, se confirma, că AP „Orizontul” SRL a vândut, iar SRL „Speranta-T.G.” a cumpărat clădirea situata pe str. Traian 20, or.

Strășeni cu toate anexele şi acareturile, iar la 11 septembrie 1996 contractul, inclusiv dreptul de proprietate al SRL „Speranța- T.G” a fost înregistrat la BIT Strășeni sub nr. 528. În context consideră că tranzacţia a avut loc şi care nu contravine prevederilor art.43, 44, 46, 49, 50, 238, 240 alin.(2) Cod civil (în redacţia anului 1964). Totodată, indică că sunt neîntemeiate argumentele intimaţilor precum că contractul de vînzare-cumpărare este nul în temeiul art.49 Cod civil (în redacţia anului 1964), deoarece nu a fost respectată forma autentică a contractului, or, art.240/2 Cod civil (în redacția anului 1964) a fost adoptat la 16 octombrie 1996 şi a intrat în vigoare la 21 noiembrie 1996 şi nu are putere asupra actelor întocmite la 05 martie 1996 şi 11 septembrie 1996. Menționează că la 11 aprilie 2003 imobilul în litigiul a fost înregistrat in Registru bunurilor imobile cu nr. cadastral 8001106.01 de către OCT Străşeni ca clădire cu destinaţie de producere, iar instanța stabilind destinația de cămin a clădirii în cauză nu a ţinut cont de faptul că lipseşte un ordin de repartiţie eliberat de către Comitetul Executiv raional Străşeni în privinţa imobilului în litigiu în conformitate cu art. 111 Cod cu privire la locuinţe, ce ar confirma destinaţia de cămin a clădirii 2A din str. Traian 20, or.

Străşeni. Or, prin prisma art. 111 din Codul cu privire la locuințe trebuie sa existe un document prin care să fie stabilit statutul bunului imobil ca spaţiu de locuit cu destinaţia de cămin. Însă un astfel de document nu a fost prezentat instanței, iar conform pct. 2 din Regulamentul căminelor, instalarea locatarilor în căminele noi sau reamenajarea în acest scop a unor case de locuit se efectuează în conformitate cu o hotărîre a comitetului executiv al Sovietului raional, orăşenesc, raional din oraş de deputaţi ai norodului, care eliberează întreprinderii, instituţiei, organizaţiei un ordin de repartiţie, ce prevede dreptul locativ, numărul de camere etc. În concluzie invocă că în cadrul examinării cauzei atît prima instanță cît și instanța de apel, au interpretat eronat legea, nu au aplicat legea care urma să fie aplicată și au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 11 februarie 2015 a fost expediată în adresa recurentului la 23 februarie 2015, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire (f. d. 108 vol. III). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 22 aprilie 2015 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea parţială a acţiunii iniţiale şi respingerea acţiunii reconvenţinale din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Îaintînd acţiunea în judecată împotriva Elenei Cotelea, Veaceslav Berbec, Olgăi Caraman, Eudochiei Caraman, Adrianei Stavila, Veaceslav Stavila, Victor Pleşca, Eleonora Pleşca, Ana Malciuc Gheorghe Malciuc, Victor Malciuc, Maria Malciuc, Elena Pleşca, Pavel Pleşca, Fiodor Daneţa, Nina Rusu, Mihai Lupaşcu, Dilnoza Cotelea, Ion Cotelea, Eugen Paraschiv, Serafima Dorofeev, Liviu Dorofeev, Gheorghe Harcot şi Maria Ignat şi SRL „Orizontul, SRL „Speranţa-T.G.”, concretizîndu-şi cerinţele, a solicitat declararea valabilităţii contractului de vînzare-cumpărare a încăperilor de producere din str. Tighina 20, or.

Străşeni, încheiat la 05 martie 1996 între AP „Orizontul” SRL, în calitate de vînzător, şi SRL „Speranţa-T.G.”, în calitate de cumpărător, şi evacuarea Elenei Cotelea, Donozei Cotelea, Ninei Rusu, Serafimei Dorofeeva şi a lui Pleşca Victor împreună cu membrii familiei acestora din încăperile situate în or. Străşeni, str. Traian 20, fără acordarea altui spaţiu locativ. La rîndul său Pleşca Victor, Cocioban (Pleşca Eleonora), Cotelea Elena, Cotelea Dilnoza, Dorofeev Serafima, Malciuc Ana şi Harcot Gheorghe au depus cerere reconvenţională împotriva SRL „Speranţa-T.G”, intervenienţi accesorii Primăria oraşului Străşeni, Consiliul orăşenesc Străşeni, SRL „Orizontul” şi OCT Străşeni, prin care au solicitat recunoașterea nulității parțiale a contractului de vînzare-cumpărare din 05 martie 1996 încheiat între AP „Orizontul” SRL și SRL „Speranța-T.G.” și a actului de predare-primire, anexă la contract, în partea ce se referă la blocul 2A cu suprafața de 1233,9 m.p.

situat pe str. Traian 20, or. Strășeni, constatarea faptului posesiunii încăperilor din blocul 2-A cu suprafața de 1233,9 m.p. din str. Traian 20, or. Strășeni și anume de către Eleonora Cocioban (Pleșca) și Pleșca Victor asupra începerilor 51, 76, 77, de către Elena Cotelea și Dilnoza Cotelea asupra începerilor 59, 60, 61, 62, de Serafima Dorofeev asupra încăperii 49, de către Malciuc Gheorghe și Malciuc Ana asupra încăperii 55, 56, 80, de către Harcot Gheorghe asupra încăperilor 42, 43, 45 și de către toți împreună asupra încăperilor 81, 83, 86, recunoașterea dreptului de proprietate asupra încăperilor situate în blocul 2A cu suprafața de 1233,9 m.p. situat pe str. Traian 20, or.

Strășeni și anume recunoașterea dreptului de proprietate a Eleonorei Cocioban (Pleșca) și Pleșca Victor asupra încăperilor 51, 76, 77, al Elenei Cotelea și Dilnozei Cotelea asupra încăperilor 59-62, al Serafimei Dorofeev asupra încăperii 49, a lui Malciuc Gheorghe și Malciuc Ana asupra încăperilor 55, 56 și 80, a lui Harcot Gheorghe asupra încăperilor 42, 43, 45 și al tuturor asupra încăperilor 81, 83, 86. La fel, au solicitat radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a SRL „Speranța-T.G.” asupra blocului 2A cu suprafața de 1233,9 m.p. situat pe str. Traian 20, or. Strășeni și înscrierea dreptului lor de proprietate conform cerințelor înaintate și încasarea cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cază prima instanţă a ajuns la concluzia admiterii parţiale a acţiunii reconvenţionale, declarînd nulitatea absolută a contractului de vînzare-cumpărare din 05 martie 1996 şi a actului de predare-primire încheiate între SRL „Speranţa-T.G.” şi SRL „Orizontul” în partea ce se referă la blocul 2A din str. Traian 20, or. Străşeni, iar în rest, respingând acţiunea reconvenţională. Totodată, fiind respinsă şi acţiunea iniţială ca fiind neîntemeiată, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel. Instanţa de recurs constată, însă, că fiind, la soluţionarea pricinii, stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţelor de judecată şi soluţia dată în sensul admiterii parţiale a acţiunii reconvenţionale şi respingerii acţiunii iniţiale sunt incorecte, fapt ce rezultă din interpretarea greşită a prevederilor legale, în coroborare cu materialul probator prezentat de părţi.

Astfel, materialele cauzei denotă că construcţia din str. Sportivă (în prezent Traian) 20, or. Străşeni, aflat în litigiu a aparţinut iniţial Organizaţiei de construcţie SU-62, a cărei destinaţie a fost construcţia Uzinei de frigorifere „Holodmaş” din or. Străşeni. Din cauza desfiinţării a Organizaţiei de construcţie SU-62, începînd cu anul 1986, construcţia menţionată a fost lăsată fără supraveghere, ceea ce a dus la starea antisanitară şi deplorabilă a acesteia. Fapt care şi a aservi drept temei pentru Centrul sanitar antiepidemic al raionului Străşeni de adresare Preşedintelui Sovietului Raional de Deputaţi ai raionului Străşeni cu o propunere de a pune în discuţie întrebarea cu privire la trecerea la balanţa gospodăriei comunale ori la balanţa uzinei frigorifere căminul de pe str. Sportivului (Traian) 20, or.

Străşeni, pentru a evita înregistrarea în masă a bolilor infecţioase (f.d. 48 vol.I). Drept urmare, la şedinţa comitetului executiv din 14-30 august 1991 a fost pusă în discuţie chestiunea predării gratuite a căminului amplasat pe tr. Sportivă 20 din or. Străşeni, fapt ce se confirmă prin procesul-verbal nr. 8 al şedinţei Comitetului executiv din 14-30 august 1991 (f.d. 25-30 Vol.I). Din conţinutul aceluiaşi proces-verbal, rezultă că la şedinţa respectivă s-a decis abrogarea hotărîrii comitetului executiv raional nr. 2.7 din 20 februarie 1991 „Despre predarea gratuită a căminului fostei Organizaţii de construcţii SU-62” de pe str. Sportivă 20” şi predarea imobilului respectiv, cu titlul gratuit, Asociaţiei de Producere „Orizontul”, întărind după ultima şi lotul de pămînt cu suprafaţa de 0,77 ha.

Aşa fiind, în rezultatul examinării chestiunii predării gratuite a căminului amplasat pe str. Sportivă 20 din or. Străşeni de către Comitetul Executiv al Sovietului raional Străşeni de deputaţi ai poporului a fost emisă Dispoziţia nr. 8.9 din 30 august 1991, prin care căminul respectiv a fost predat cu titlu gratuit Asociaţiei de Producere „Orizontul”, întărind după ultima şi lotul de pămînt cu suprafaţa de 0,77 ha (f.d. 50 vol. I). Prin aceiaşi Dispoziţie Asociaţia „Orizontul” a fost obligată în termen de pînă la 01 octombrie 1991 să efectueze lucrările de reparaţie a căminului, conectînd căminul la sistemul de canalizare, apă şi căldură, aducînd în ordine tot teritoriul din preajmă instalînd şi lăzi de gunoi.

Drept recompensă, s-a dispus predarea gratuită şi a sălii sportive din acest teritoriu. În aceste împrejurări instanţa de recurs constată că începînd cu 30 august 1991 Asociaţia de Producere „Orizontul” a devenit proprietarul clădirii din str. Sportivă (Traian) 20, or. Străşeni prin prisma art. 132 şi 133 Cod civil (în redacţia anului 1964), care stabileşte că, dreptul de proprietate (dreptul de administrare operativă) se naşte la dobînditorul de bază de contract al bunurilor din momentul transmiterii obiectului, dacă legea sau contractul nu prevede altceva. Se consideră predare înmînarea lucrurilor făcută dobînditorului, precum şi depunerea lucrurilor, înstrăinate fără obligaţia de a le aduce la destinaţie, la organizaţia de transporturi, pentru a fi expediate dobînditorului, sau la poştă, pentru a fi trimise acestuia.

Predarea conosamentului sau a unui alt document de dispoziţie asupra lucrurilor este echivalentă cu predarea lucrurilor. Iar, despre faptul că căminul din str. Sportivă 20, or. Străşeni a fost transmis cu titlu gratuit Asociaţia de Producere „Orizontul” vorbeşte însuşi Dispoziţia Comitetului Executiv al Sovietului raional Străşeni de deputaţi ai poporului nr. 8.9 din 30 august 1991, care nu a fost contestată şi nici anulată, astfel, fiind în vigoare pînă în prezent. În aceste condiţii, este neîntemeiat argumentul intimaţilor, susţinut şi de instanţele ierarhic inferioare cu referire la faptul că Comitetul Executiv al Sovietului raional Străşeni de deputaţi ai poporului nu a devenit proprietarul clădirii din str. str. Sportivă 20, or.

Străşeni şi nu era în drept să-l înstrăineze, deoarece, bunul fără stăpân a trecut în proprietatea statului în persoana administraţiei publice locale, în perioada respectivă fiind – Comitetul Executiv Raional Străşeni. De altfel, nu este relevantă speţei din cauză nici referire intimaţilor la Legea cu privire la privatizare, deoarece în cauză nu a avut loc privatizarea clădirii litigioase, dar înstrăinarea ei, tranzacţie ce nu poate fi reglementată de Legea respectivă. În aceiaşi ordine de idei, nefiind incidentă raportului litigios nici ipoteza art. 140 alin.(1) şi (3) Cod civil (în redacţia anului 1964), care indică că bunurile, care nu au proprietar sau al căror proprietar nu este cunoscut (bunuri fără stăpân), trec în proprietatea statului pe baza hotărîrii instanţei judecătoreşti, pronunţate la cererea organului financiar.

Cererea se depune la trecerea unui an din ziua înregistrării acestor bunuri. Procedura de identificare şi de înregistrare a bunurilor fără stăpân se stabileşte de Ministerul finanţelor al RSS Moldoveneşti. Or, cum a fost menţionat mai sus, clădirea în litigiu, nici o dată nu a avut statutul de bun fără stăpân, mai mult că aspectul dat nici nu a fost dovedit în cadrul dezbaterilor judiciare prin probe pertinente şi admisibile. Dimpotrivă, sa stabilit că clădirea din str. Sportivă (Traian) 20, or. Străşeni, pînă a fi transmisă de către Comitetul Executiv Raional Străşeni Asociaţiei de Producere „Orizontul”, s-a aflat la bilanţul Organizaţiei de construcţii SU-62 şi a Uzinei de frigidere „Holodmaş”, care erau întreprinderi de stat şi a cărui bunuri, la fel, aparţineau statului, inclusiv şi imobilul litigios.

Astfel fiind, este evident că, clădirea din str. Sportivă 20, or. Străşeni a aparţinut statului în persoana Comitetului Executiv Raional Străşeni, care a realizat dreptul său asupra bunului prin predarea gratuită către Asociaţia de Producere „Orizontul” în temeiul unei Dispoziţii, care nu contravine prevederilor art. 93 alin.(2), 255 Cod civil (în redacţia anului 1964) şi art. 9, 32 alin.(3) a Legii nr. 459-XII din 22 ianuarie 1991, cu privire la proprietate, în vigoare la acel moment. Iar, Asociaţia de Producere „Orizontul”, la rîndul său, în conformitate cu art. 90/1 Cod civil (în redacţia anului 1964) şi-a exercitat dreptul de posesiune, folosinţă şi dispoziţie asupra acestei clădiri în limitele determinare le Legea în vigoare, ceea ce constituie în sensul art. 89 Cod civil (în redacţia anului 1964) dreptul de proprietate.

Respectiv, fiind proprietara al clădirii din str. Sportivă (Traian)20, or. Străşeni, Asociaţia de Producere „Orizont” era în plin drept de a dispune de imobil după bunul său plac, inclusiv şi de a-l înstrăina, aspect ce respinge, la caz, argumentele aduse de către intimaţii în susţinerea poziţiei date. Aşa dar, prin contractul de vînzare-cumpărare din 05 martie1996, încheiat între Asociaţia de Producţie „Orizontul” SRL şi „Speranţa-T.G.” SRL şi a actului de primire-predare, anexă la acest contract, se confirmă, că Asociaţia de Producţie „Orizontul” SRL a vândut, iar „Speranţa-T.G.” SRL a cumpărat clădirea situată pe str. Sportivă (actual Traian) 20, or. Străşeni cu toate anexele şi acareturile contra plată în sumă de 60000 lei (f.d.

4-5 Vol.I). În aceiaşi zi imobilul a fost transmis în natură cumpărătorului, iar la 11 septembrie 1996 contractul, inclusiv şi dreptul de proprietate, a fost înregistrat la BIT Străşeni sub nr.528, în acest sens fiind întocmit şi dosar de inventariere tehnică.

De altfel, la caz suntem şi în prezenţa când contractul de vînzare-cumpărare a fost realizat, bunul vîndut fiind transmis cumpărătorului, fapt, după cum a fost deja menţionat mai sus, se confirmă prin înregistrare în drept de proprietate a bunului procurat pe numele SRL „Speranţa-T.G.”, trecut la 11 septembrie 1996 în cartea de registru sub nr. 528, care la 03 aprilie 2003 a fost reînregistrat şi în Registrul Bunurilor Imobile al Oficiului Cadastral Teritorial Străşeni cu nr. 800110606601, în condiţiile Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998. În această ordine de idei este cert că SRL „Speranţa-T.G.” a devenit în mod legal proprietara clădirii situate pe str. Sportivă (actual Traian) 20, or.

Străşeni, fapt ce respinge susţinerea intimaţilor cu privire la ilegalitatea acestui contract, care, în principiu, nu contravine nici prevederilor art. 43, 44, 46, 49, 50, 238, 240/2 Cod civil (în redacţia anului 1964) . În aşa mod greşit instanţele de judecată au reţinut la caz şi incidenţa la art. 49 Cod civil ( în redacţia anului 1964), care reglementează aspecte ce ţin de obligativitatea formei notariale şi efectele nerespectării ei, şi care reclamă că autentificarea notarială a convenţiilor este obligatorie numai în cazurile prevăzute de lege. Nerespectarea în aceste cazuri a formei notariale atrage nulitatea convenţiei, cu efectele prevăzute de partea a doua a articolului 50 din prezentul Cod.

Aceasta deoarece, art. 240/2 Cod civil (în redacţia anului 1964) cu conţinutul, „contractul de înstrăinare a imobilului proprietate a persoanelor fizice sau juridice trebuie să fie autentificat pe cale notarială şi înregistrat în decurs de trei luni la biroul teritorial de inventariere tehnică”, a fost introdus în prezentul Cod prin Legea pentru modificarea şi completarea Codului civil nr. 1000-XIII din 16 octombrie 1996 şi a intrat în vigoare la 21 noiembrie 1996, respectiv, nu are putere asupra actelor încheiate la 05 martie 1996 şi 11 septembrie 1996. Dat fiind acestea constatări, rezultă că temeiuri pentru declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare din 05 martie 1996 încheiat între Asociaţia de Producţie „Orizontul” SRL şi „Speranţa-T.G.” SRL şi a actului de predare-primire, anexă la acest contract, nu sunt, mai mult că intimaţii nefiind părţi ai contractului menţionat nu au demonstrat, prin probe pertinente şi admisibili, dreptul său de a solicitat declararea nulităţii acestuia, precum şi nu au dovedit că prin încheierea contractului nominalizat i-au fost lezate drepturile lor garantate de normele legale.

Ca consecinţă, în speţă, nu au fost invocate motive justificate care ar cumula condiţiile în vederea atragerii nulităţii contractului de vînzare-cumpărare şi a actului de predare-primire din 05 martie 1996 în sensul art. 49, 50 Cod civil (în redacţia anului 1964), aspect ce generează respingerea acestor pretenţii din cererea reconvenţionale. De altfel, se constată a fi neîntemeiate şi cerinţele acţiunii reconvenţionale cu privire la declararea valabilităţii contractului de vînzare-cumpărare a încăperilor de producere din str. Tighina 20, or.

Străşeni, încheiat la 05 martie 1996 între AP „Orizontul” SRL, în calitate de vînzător, şi SRL „Speranţa-T.G.”, în calitate de cumpărător, or, valabilitatea contractului se confirmă prin înregistrarea lui la 11 septembrie 1996 în Biroul de inventariere tehnică Străşeni sub nr. 528 şi reînregistrarea la 03 aprilie 2003 în Registrul Bunurilor Imobile al Oficiului Cadastral Teritorial Străşeni cu nr. 800110606601, care s-a efectuat în condiţiile art. 26 a Legii cadastrului bunurilor imobile, ce reglementează procedura înregistrării drepturilor. În aceste condiţii, instanţa de recurs conchide că nu este necesară confirmarea, în baza unei hotărîri judecătoreşti, a valabilităţii contractului de vînzare-cumpărare asupra încăperilor de producere din str. Tighina 20, or.

Străşeni, încheiat la 05 martie 1996 între AP „Orizontul” SRL, în calitate de vînzător, şi SRL „Speranţa-T.G.”, în calitate de cumpărător, care, de fapt, s-a constatat a fi valabil de drept, împrejurare care impune respingerea acestuia capăt de cere din acţiunea iniţială. Totodată, în speţă prezintă relevanţă prevederile art. 315 alin. (1) Cod civil, care indică că proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului, precum şi dispoziţiile art. 316 alin. (1)-(2) Cod civil, care statuează că proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă. Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Exproprierea se efectuează în condiţiile legii. Cu referire la normele enunţate şi având în susţinere stipulările art. 374 alin. (1) Cod civil, care indică că proprietarul este în drept să-şi revendice bunurile aflate în posesiunea nelegitimă a altuia, instanţa de recurs constată necesitatea admiterii cerinţelor acţiunii iniţiale formulate de SRL „Speranţa-T.G.” împotriva a Elenei Cotelea, Dilnozei Cotelea, Ninei Rusu, Serafimei Dorofeeva și a lui Pleșca Victor cu privire la înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate şi evacuarea acestora împreună cu membrii faliei din încăperile ocupate în clădirea situată în or. Strășeni, str. Traian 20, fără acordarea altui spațiu locativ, or proprietarului îi aparţine din totdeauna dreptul de posesie asupra bunurilor sale, cât şi dreptul de folosinţă şi dispoziţie.

Pe când, în cazul dat SRL „Speranţa-T.G.”, în calitatea sa de proprietar a clădirii situată în or. Strășeni, str. Traian 20, nu-şi poate exercita drepturile sale, deoarece bunul se află în posesia nelegitimă a intimaţilor, fapt ce atestă temeinicia şi legalitatea pretenţiilor declarate de recurent în acest sens. În acelaşi timp, instanţa de recurs constată ca neîntemeiate pretenţiile din cererea reconvenţională cu privire la constatarea faptului posesiunii şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra încăperilor din blocul 2A cu suprafața de 1233,9 m.p. situat pe str. Traian 20, or. Strășeni, cît şi radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a SRL „Speranța-T.G.” asupra blocului 2A cu suprafața de 1233,9 m.p.

situat pe str. Traian 20, or. Strășeni. În susţinerea opiniei date se vor reţine prevederile art. 332 Cod civil, care indică că, dacă o persoană, fără să fi dobîndit dreptul de proprietate, a posedat cu bună- credinţă sub nume de proprietar un bun imobil pe parcursul a 15 ani, aceasta devine proprietarul bunului respectiv. Dacă un bun imobil şi drepturile asupra lui sînt supuse înregistrării de stat, dreptul de proprietate se dobîndeşte în temeiul alin.(1) din momentul înregistrării. Iar potrivit art. 335 alin. (1), (2) şi (6) Cod civil, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege, nu poate produce efecte juridice decît posesiunea utilă. Pînă la proba contrară, posesiunea este prezumată a fi utilă.

Nu este utilă posesiunea discontinuă, tulburată, clandestină sau precară. Posesiunea este precară cînd nu se exercită sub nume de proprietar. În raport cu normele enunţate şi ţinînd cont de constatările relatate, instanţa de recurs conchide că intimaţii, care pretind asupra uzucapiunii, nu au posedat sub nume de proprietar asupra încăperilor litigioase, deoarece o parte din ei s-au instalat arbitrar în imobil din litigiu, iar altora li s-a dat permisul la trai temporar în acest spaţiu, nefiind, astfel, permisă folosirea încăperilor sub nume de proprietari şi în baza unor acte legale.

În consecinţă, instanţei nu au fost prezentate documente prevăzute de art. 12 Codul cu privire la locuinţe, şi anume: hotărîre comună a administraţiei, comitetului sindical al întreprinderii, instituţiei, organizaţiei, respectîndu-se norma stabilită pentru cămine, sau alte probe care ar confirma legalitatea instalării intimaţilor cu traiul în imobilul litigios, aspect care în plus indică la netemeinicia acţiunii reconvenţionale. De altfel şi prin lipsa actelor care ar confirma statutul bunul imobil litigios din str. Traian 20, or. Străşeni ca spaţiu de locuit cu destinaţia de cămin se atestă netemeinicia acţiunii reconvenţionale, cu atît mai mult că bunul respectiv a fost vîndut, precum şi înregistrat în Registrul bunurilor imobile ca clădire cu destinaţie de producere.

Sub acest aspect, se stabileşte a fi neîntemeiat şi argumentul intimaţilor cu referire la faptul că au locuit în încăperile litigioase cu permisiunea autorităţii publice locale, deoarece în acest sens nu a fost prezentată nici o probă confirmativă, precum şi nu au fost prezentate careva probe care i-ar oferi dreptul de a pretinde asupra acestor încăperi. Cele relatate în ansamblu atestă temeinicia recursului declarat de către SRL „Speranţa-T.G.” şi indică la ilegalitatea hotărârilor de judecată a instanţelor ierarhic inferioare, fapt ce impune casarea acestora.

Faţă de cele ce preced şi fiind cert că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a căror-va dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi a emite o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a acţiunii iniţiale, şi respingerea acţiunii reconvenţionale.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide : Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Speranţa-T.G.” Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015 şi hotărârea Judecătoriei Străşeni din 27 ianuarie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Speranţa-T.G.” împotriva lui Victor Pleșca, Cotelea Elena, Cotelea Dilnoza, Rusu Nina și Dorofeeva Serafima şi Asociației de Producere „Orizontul” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la declararea valabilităţi contractului de vînzare-cumpărare şi evacuarea din imobil fără acordarea altui spaţiu locativ şi la cererea reconvențională a lui Pleșca Victor, Cotelea Elena, Cotelea Dilnoza, Dorofeev Serafima, Malciuc Ana și Malciuc Gheorghe împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Speranţa-T.G.”, intervenienţi accesorii Asociația de Producere „Orizontul” Societate cu Răspundere Limitată, Primăria Străşeni, Consiliul orăşenesc Străşeni, Oficiul Cadastral Teritorial Străşeni cu privire la recunoașterea nulității parțiale a contractului de vânzare-cumpărare, constatarea faptului posesiunii şi recunoașterea dreptului de proprietate asupra încăperilor din imobil şi se emite o nouă hotărâre,

prin care: Se admite parţial acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată „Speranţa-T.G.” împotriva lui Victor Pleșca, Cotelea Elena, Cotelea Dilnoza, Rusu Nina și Dorofeeva Serafima şi Asociației de Producere „Orizontul” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la declararea valabilităţi contractului de vînzare-cumpărare şi evacuarea din imobil fără acordarea altui spaţiu locativ. Se evacuează Victor Pleșca, Cotelea Elena, Cotelea Dilnoza, Rusu Nina și Dorofeeva Serafima, împreună cu membrii familiei lor, din încăperile ocupate în clădirea din str. Traian 20, or. Străşeni, fără acordarea altui spaţiu locativ. În rest acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată „Speranţa-T.G.” împotriva lui Victor Pleșca, Cotelea Elena, Cotelea Dilnoza, Rusu Nina și Dorofeeva Serafima şi Asociației de Producere „Orizontul” Societate cu Răspundere Limitată se respinge ca neîntemeiată.

Se respinge acţiunea reconvenţională a lui Pleșca Victor, Cotelea Elena, Cotelea Dilnoza, Dorofeev Serafima, Malciuc Ana și Malciuc Gheorghe împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Speranţa-T.G.”, intervenienţi accesorii Asociația de Producere „Orizontul” Societate cu Răspundere Limitată, Primăria Străşeni, Consiliul orăşenesc Străşeni, Oficiul Cadastral Teritorial Străşeni cu privire la recunoașterea nulității parțiale a contractului de vânzare-cumpărare, constatarea faptului posesiunii şi recunoașterea dreptului de proprietate. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Galina Stratulat Ion Druţă Tamara Chișca-Doneva