3ra-1403/15 — Anularea actului administrativ

prima instanţă: G. Mîţu nr. 3ra-1403/15 instanţa de apel: I. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu ÎNCHEIERE 15 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Alicomex” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Alicomex” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la anularea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2015 prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „Alicomex” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 23 decembrie 2014, prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 28 septembrie 2012, SRL „Alicomex” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău privind anularea deciziei nr. 2060/49 din 13 iulie 2012. Ulterior, la 01 iulie 2014, SRL „Alicomex” a depus cerere de concretizare a cerinţelor. În motivarea cererii a indicat că în baza actelor de control nr. 3-79599 şi 3-479793 privind efectuarea controlului la SRL „Alicomex” de către Inspectoratul Fiscal de Stat, mun.

Chişinău la 13 iulie 2012 a fost emisă decizia nr. 2060/4a prin care s-a dispus încasarea la buget a sumei de 126307 lei - taxa pe valoare adăugata diminuată în perioada lunii iulie 2009 – 75542 lei şi în perioada lunii septembrie 2011 suma de 50765 lei, încasarea la buget a sumei de 33916 lei - calculată în baza art. 228 Cod fiscal, în calitate de întârziere pentru achitarea sumelor nominalizate, încasarea la buget suma de 37892 lei - amendă 30 % din suma TVA diminuată, încasarea la buget suma de 2000 lei - pentru întocmirea neadecvată a declaraţiilor privind TVA, în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod fiscal - 9 cazuri aferente perioadelor lunii iulie 2009, lunii august 2009, lunii decembrie 2009, lunii februarie 2010, lunii martie 2010, lunii aprilie 2010, lunii mai 2010, lunii 1 decembrie 2010, lunii septembrie 2011 şi a declaraţiei pe venit pentru perioada fiscală a anului 2011, încasarea la buget a sumei de 32203 lei - amenda în mărime de 15 % din mărimea venitului impozabil diminuat în perioada fiscală a anului 2011, conform prevederilor art. 260 alin. (5) Cod fiscal, s-a propus de a achita la buget TVA în mărime de 46528 lei pentru perioada fiscală a lunii mai 2012. Invocă că nu este de acord cu decizia nominalizată,

deoarece suma de 126307 lei este constituită din pretinse diminuări de către IFS în perioada lunii iulie 2009 în mărime de 75 542 lei şi în perioada lunii septembrie 2011 - 50765 lei. Mai susţine că în anul 2009 a fost efectuat un control fiscal, în rezultatul căruia nu au fost recunoscute de organul fiscal unele tranzacţii şi ca urmare întoarcerea TVA la contul contribuabilului în mărime de aproximativ 118000 lei, actele şi deciziile date ale organului fiscal au fost contestate în ordinea contenciosului administrativ fiind solicitat instanţei suspendarea executării actului administrativ, cerinţă care a fost admisă. Relatează că în asemenea situaţie, includerea în decizia contestată şi a sumei TVA în mărime de 75542 lei, calculată în baza altui act, acţiunea căruia este suspendată şi care la moment se află în stare de examinare în judecată, este ilegală.

În asemenea situaţie IFS solicită achitarea uneia şi aceleaşi plăţii TVA de două ori, şi anume în baza deciziei din anul 2009 şi în baza deciziei contestate. În privinţa sumei de 50765 lei pentru perioada lunii septembrie 2011, indică că suma dată s-a format în baza actelor de control nr. 3-79599 şi 3-479793, prin care a fost verificată existenţa bunurilor SRL „Alicomex”, aflate la păstrare la alţi agenţi economici, inclusiv la SA „Frunza” în valoare de 247030,50 lei (TVA 49406 lei) şi SRL „Progres” 77132, 83 lei (TVA 15427 lei). Astfel, în cadrul controlului nu s-a adeverit existenţa bunurilor în valoarea nominalizată la agenţii economici numiţi şi IFS considerând că aceste bunuri au fost realizate de SRL „Alicomex”, a calculat TVA din aceste sume, cu excluderea sumelor aflate pe contul TVA a contribuabilului.

În rezultat s-a format suma de 50765 lei. Susţine că IFS efectuând controlul existenţei bunurilor la SA „Frunza”, a făcut interpelare la organul fiscal din localitate - sediului agentului economic, unde a primit răspuns că agentul economic este lichidat. Alte acţiuni IFS nu a întreprins, deşi, într-adevăr SA „Frunza” a fost dizolvată ca urmare a derulării procesului de insolvabilitate, însă există succesor în drepturi a întreprinderii lichidate SRL „Belvilcom”, unde sunt depozitate bunurile sale, iar în cazul ieşirii la faţa locului, colaboratorii organului fiscal puteau să constate existenţa lor, însă aceştia s-au limitat la o simplă interpelare.

Totodată, invocă că aceste bunuri au fost procurate de la SA „Frunza” în proces de insolvabilitate, iar în baza prevederilor art. 103 alin. (8) Cod fiscal, chiar şi în cazul realizării bunurilor nu trebuia să plătească TVA însă, aceste bunuri există în natura şi în baza contractelor de depozit, se află la SRL „Belvilcom”, care a devenit proprietarul depozitelor SA „Frunză”, preluând executarea contractelor de depozit. 2 Mai relatează că la 30 iulie 2013 o parte din bunurile aflate la păstrare la SRL „Belvilcom” au fost vândute în Federaţia Rusă, fapt probat prin cerere, contracte, facturi fiscale şi documente vamale, anexate la dosar, fapt care indiscutabil dovedeşte existenţa bunurilor şi netemeinicia deciziei contestate în această parte.

În ceea ce priveşte bunurile aflate la SRL „ProgressCo”, indică că potrivit răspunsului din 01 decembrie 2012 a administratorului SRL „ProgressCo” s-a confirmat că bunurile transmise spre păstrare se află sub responsabilitate, cu excepţia părţii care a fost exportată în Ucraina, conform contractului nr. 16/06 din 16 iunie 2011. Consideră că bunurile depozitate la SRL „ProgressCo” este o marfă specifică - „Габионы”, care la noi în ţara nu se foloseşte de nici un producător, toate aceste bunuri sunt preconizate pentru export în Ucraina, iar în legătura cu situaţia tensionată din Ucraina până la momentul de faţă restul bunurilor nu au fost realizate. Astfel, consideră că decizia nr. 2060/4a din 13 iulie 2012 în partea constatării diminuări TVA este neîntemeiată şi ilegală.

Susţine că reieşind din faptul că se contestă însuşi existenţa sumei TVA diminuată, referitor la consecinţele acesteia au aceeaşi poziţie - dacă lipseşte obligaţia plăţii TVA, lipsesc şi careva dobânzi de întârziere legate de neachitarea la timp a acesteia sau amenzi. Nu este de acord cu dispunerea încasării la buget a sumei de 2000 lei pentru întocmirea neadecvată a declaraţiilor privind TVA şi a declaraţiilor pe venit, deoarece pretinsele încălcări depistate de IFS la întocmirea declaraţiilor s-au produs din greşeala organului fiscal. Astfel, în cadrul controlului din anul 2009 organul fiscal nu a recunoscut unele tranzacţii şi nu a recunoscut întoarcerea pe aceste tranzacţii TVA. Indică că decizia dată a fost contestată ulterior aceasta fiind suspendată.

Reieşind, din aceste circumstanţe contabilii întreprinderii au întocmit declaraţii pe venit şi TVA având în vedere suspendarea actului organului fiscal, însă, IFS a considerat că totuşi aceasta trebuie să fie executată şi au inclus în decizia nr. 2060/4a din 13 iulie 2012, iarăşi suma pretinsei restanţe de 75452 lei pentru anul 2009, considerând că toate declaraţiile consecutive date de SRL „Alicomex” sunt îndeplinite neadecvate. Încasarea la buget a sumei de 32203 lei - amenda în mărime de 15% pentru diminuarea impozitului pe venit în anul 2011, o consideră neîntemeiată şi ilegală, deoarece la întocmirea declaraţiei iniţiale contabilul a admis o omisiune şi nu a inclus în capitolul „venit” diferenţa dintre preţul normativ şi preţul contractual la vânzarea unui bun imobil persoanei afiliate SRL „Alicomex”, dar până la primirea actului de control nr. 3-479599, în aceeaşi zi de 21 mai 2012 contabilul a prezentat declaraţia corectată, cu lichidarea omisiunii depistate.

Indică că în cazul în care dacă ar apărea îndoieli privind faptul dacă declaraţia corectată a fost depusă înainte sau după primirea actului de control 3 nominalizat, potrivit art. 11 alin. (1) Cod fiscal, toate îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului. Susţine că în conformitate cu art. 492 alin. (2) Cod fiscal, în anul 2011 impozitul pe venit pentru persoanele juridice, care reinvestesc venitul obţinut, în dezvoltarea producţiei, a fost cotat la 0%. Astfel, chiar şi în cazul unei diminuării neintenţionate a impozitului pe venit statul nicidecum nu putea fi prejudiciat. Astfel, organul fiscal în situaţia creată, a aplicat sancţiune pentru impozit, care în conformitate cu legislaţia în vigoare nici nu trebuia să fie achitată.

Consideră că putea fi sancţionată în baza art. 257 alin. (1) Cod fiscal pentru întocmirea neadecvată a declaraţiei pe venit, însă acest aliniat a fost exclus prin Legea nr. 178. Referitor, la recomandarea IFS privind achitare benevolă a TVA în mărime de 528 lei, pentru perioada lunii mai 2012, menţionează că această sumă s-a format din motiv că IFS în cadrul controlului nu a găsit bunurile, aflate la păstrare la SRL „Dalcom-Prod” şi SRL „Torondor”. Pe marginea modului de efectuare a controlului şi bunei-credinţe a efectuării acestuia nu se vor repeta, dat fiind faptul că s-au expus deja, însă iniţial la SRL „Torondor”, IFS nu a găsit bunuri în valoare totală de 549466,67 lei şi numai după nenumărate solicitări şi plângeri din parte SRL „Alicomex”, IFS a ieşit la faţa locului la depozitele SRL „Torondor” şi a constatat existenţa bunurilor, însă iarăşi nu a luat în calcul unele utilaje deteriorate în procesul de păstrare, în suma de 28042 lei.

Indică că pe cazul deteriorării bunurilor aflate la păstrare la SRL „Torondor”, care este în proces de insolvabilitate, a înaintat cerere de validare a creanţei cu includerea şi a acestei sume, deoarece aceste bunuri nu au fost realizate de SRL „Alicomex”, până la momentul restituirii contravalorii lor de către SRL „Torondor”, iar calcularea TVA pentru realizarea acestor bunuri de către SRL „Alicomex”, este neîntemeiată. Solicită anularea deciziei IFS nr. 2060/4a din 13 iulie 2012 ca fiind neîntemeiată şi ilegală. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 23 decembrie 2014 a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea înaintată de SRL „Alicomex”. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2015 a fost respinsă cererea de apel declarată de SRL „Alicomex” şi menţinută hotărârea primei instanţe de judecată.

La 26 iunie 2015, SRL „Alicomex” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând repunerea în termen de declarare a recursului, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat aceleaşi motive de fapt şi de drept indicate în cererea de concretizare anexată la materialele dosarului. Totodată, a indicat că a făcut cunoştinţă cu decizia recurată pe situl oficial al Curţii de Apel Chişinău la 29 iunie 2015. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 4 Instanţa de recurs constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 26 iunie 2015 împotriva deciziei instanţei de apel din 11 iunie 2015, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Alicomex”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Alicomex”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a 5 considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Alicomex” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Alicomex” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 6