2ra-2206/15 — Evacuarea din imobil, fără acordarea altui spaţiu locativ.

Dosarul nr. 2ra-2206/15 Prima instanţă: G. Bivol Instanţa de apel: N. Vascan, E. Fistican şi M. Anton Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 15 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecător: Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî, Iuliana Oprea Oleg Sternioală şi Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de Pronicev Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Pronicev Victor împotriva lui Cîrlan Andrei şi Mariei Cîrlan, cu privire la evacuarea din imobil, fără acordarea altui spaţiu locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015, prin care cererea de apel declarată de Pronicev Victor a fost respinsă, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 17 octombrie 2014. ACONSTATAT: La 16 iulie 2009, reclamantul Pronicev Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Cîrlan Andrei şi Mariei Cîrlan, cu privire la evacuarea din imobil, fără acordarea altui spaţiu locativ. În motivarea acţiunii, Pronicev Victor a invocat că este proprietarul a ½ cotă – parte din casa de locuit amplasată în mun. Chişinău, str. Soroceanu, nr. 69. Menţionează reclamantul că deţine dreptul de proprietate asupra acestui bun imobil, în baza hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 13 septembrie 2007, fiind înregistrat în registrul bunurilor imobile la 17 iunie 2009 (f.d. 4 vol. I). 1 Precizează Pronicev Victor că Cîrlan Maria, Cîrlan Andrei şi membrii familiei lor, au ocupat abuziv partea sa din imobilul în litigiu, încălcîndu-i dreptul de proprietate recunoscut prin hotărîre judecătorească irevocabilă, enunţată mai sus.

Menţionează reclamantul că adresîndu-se de nenumărate ori pîrîţilor, cu solicitarea de a elibera imobilul, aceştea refuză categoric să soluţioneze litigiul pe cale amiabilă, circumstanţe ce a determinat înaintarea acţiunii în instanţa de judecată. Solicită Pronicev Victor evacuarea forţată a lui Cîrlan Andrei, Mariei Cîrlan şi a tuturor membrilor familiei lor din ½ cotă – parte din casa de locuit amplasată în mun. Chişinău, str. Soroceanu, nr. 69, fără acordarea altui spaţiu locativ. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 20 septembrie 2010, cererea de chemare în judecată înaintată de Pronicev Victor împotriva lui Cîrlan Andrei şi Mariei Cîrlan cu privire la evacuarea din imobil, fără acordarea altui spaţiu locativ, a fost admisă.

S-a dispus evacuarea lui Cîrlan Andrei, Mariei Cîrlan şi a tuturor membrilor familiei lor din imobilul amplasat în mun. Chişinău, str. Soroceanu, nr. 69, fără acordarea altui spaţiu locativ (f.d. 68-69, vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Chşinău din 24 mai 2011, a fost respins apelul declarat de Cîrlan Andrei şi Maria Cîrlan, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 20 septembrie 2010 (f.d. 105-108, vol. I). Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21 martie 2012, a fost admis recursul declarat de Cîrlan Andrei şi Maria Cîrlan, casată decizia Curţii de Apel Chşinău din 24 mai 2011 şi hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 20 septembrie 2010, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Centru, mun.

Chişinău (f.d. 146- 150). Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 octombrie 2014, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Pronicev Victor împotriva lui Cîrlan Andrei şi Mariei Cîrlan cu privire la evacuarea din imobil, fără acordarea altui spaţiu locativ (f.d. 209, 212-214). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015, cererea de apel declarată de Pronicev Victor, a fost respinsă, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 17 octombrie 2014 (f.d.237, 238-242). La 07 iulie 2015, Pronicev Victor a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie admisă.

În motivarea recursului, recurenta a indicat că atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe, sunt neîntemeiate, deoarece au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Copia deciziei recurate a fost recepţionată de către recurent la 28 aprilie 2015 (f.d. 246, vol. I). Astfel prin prisma prevederilor art. 434 CPC, instanţa constată că recursul este declarat cu omiterea termenului de atac. 2 La 31 iulie 2015, în adresa intimaţilor Cîrlan Andrei şi Maria Cîrlan, a fost expediată copia recursului, iar la 01 septembrie 2015, în adresa Curţii Supreme de Justiţie a parvenit referinţa prin care intimaţii au solicitat respingerea recursului declarat de Pronicev Victor ca fiind tardiv.

Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de Pronicev Victor neîntemeiat şi care urmează a fi respins. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că la 16 iulie 2009, reclamantul Pronicev Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Cîrlan Andrei şi Mariei Cîrlan, prin care a solicitat evacuarea forţată a lui Cîrlan Andrei, Mariei Cîrlan şi a tuturor membrilor familiei lor din ½ cotă – parte din casa de locuit amplasată în mun.

Chişinău, str. Soroceanu, nr. 69, fără acordarea altui spaţiu locativ. Ulterior, prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 octombrie 2014, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Pronicev Victor împotriva lui Cîrlan Andrei şi Mariei Cîrlan cu privire la evacuarea din imobil, fără acordarea altui spaţiu locativ. Manifestînd dezacord faţă de hotărîrea primei instanţe, Pronicev Victor, a contestat-o cu apel, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015, cererea de apel declarată de Pronicev Victor, a fost respinsă, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 17 octombrie 2014. Invocînd ilegalitatea deciziei instanţei de apel, la 07 iulie 2015, Pronicev Victor a contestat-o, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie admisă.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră oportun de a trasa prevederile 434 CPC, care statuiază expres că recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Instanţa de recurs menţionează că din actele pricinii şi anume din cererea scrisă din numele lui Pronicev Victor, adresată Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, se constată cu certitudine că recurentul Pronicev Victor, a recepţionat copia deciziei motivate a instanţei de apel la 28 aprilie 2015 (f.d. 246, vol. I). Cu toate acestea, recursul împotriva deciziei menţionate, a fost declarat doar la data de la 07 iulie 2015, cu încălcarea termenului legal de contestare.

3 De altfel, recurentul prin înaintarea recursului la 07 iulie 2015, şi-a exercitat dreptul său cu nerespectarea termenului legal, care de natură atrage decăderea dreptului de a exercita calea de atac a recursului şi să justifice în speţă, admiterea excepţiei tardivităţii recursului şi în consecinţă, atrage respingerea recursului ca fiind depus cu omiterea termenului de atac. Instanţa de recurs reiterează că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decît într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Mai mult decît atît, Colegiul menţionează că părţile antrenate într-un proces, trebuie să se comporte cu bună credinţă faţă de drepturile procedurale conferite de legislator.

Totodată, părţile interesate în cadrul unui proces, trebuie să urmărească „pas cu pas” desfăşurarea procesului, remarcă sugerată şi de jurisprudenţa Curţii Europene. Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa constantă a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007, Pîrnău ş.a. vs Republica Moldova din 31 ianuarie 2012 şi SA „Universul” vs Republica Moldova din 10 iulie 2012 ). În hotărîrea din 03 aprilie 2008 în cauza Ponomaryov contra Ucrainei Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că instanţele urmează să decidă asupra repunerii în termenul de introducere a căii de atac, însă ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai statuat că chiar şi atunci, totuşi, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În conformitate cu art. 56 alin. (3) CPC, participanţii la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă. În conformitate cu art. 61 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de drepturi, dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Articolele 113 alin. (1) şi 10 alin. (1) CPC coroborate expres prevăd că dreptul de a efectua actul de procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa judecătorească (judecător). 4 Sancţiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. Astfel, instanţa de recurs concluzionează că, recursul declarat de Pronicev Victor la 07 iulie 2015, este unul tardiv, declarat în afara termenului legal.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că recurentul fără motive întemeiate, a depus cererea de recurs în afara termenului legal, Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat dePronicev Victor. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Pronicev Victor. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 17 octombrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Pronicev Victor împotriva lui Cîrlan Andrei şi Mariei Cîrlan, cu privire la evacuarea din imobil, fără acordarea altui spaţiu locativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Valentina Clevadî Iuliana Oprea Oleg Sternioală Dumitru Mardari 5