2ra-1934/15 — Anularea deciziei, încasarea compensaţiei pentru bunurile imobile şi mobile confiscate în timpul represiunilor politice

prima instanţă: M. Buşuleac dosarul nr. 2ra-1934/15 instanţa de apel: G. Vavrin T. Dimitriadi, I. Dănăilă ÎNCHEIERE 15 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Finanţelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Racoviţă Feodosia împotriva Consiliului raional Cahul, Comisia specială de examinare a cererilor de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora persoanelor supuse represiunilor politice şi reabilitate, intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 02 aprilie 2015 c o n s t a t ă La data de 28 mai 2012 Racoviţă Feodosia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Cahul, Comisia specială de examinare a cererilor de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora persoanelor supuse represiunilor politice şi reabilitate, intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului.

În motivarea acţiunii a menţionat că, prin decizia Comisiei speciale de examinare a cererilor de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora persoanelor supuse represiunilor politice şi reabilitate nr. 14 din 21 decembrie 2011 s-a decis suspendarea examinării demersurilor sale cu privire la achitarea compensaţiei pentru bunurile imobile şi mobile confiscate în timpul represiunilor politice a tatălui ei – Racoviţă Grigore. Totodată, comisia nominalizată a decis că vor fi înaintate interpelări la organele competente în vederea verificării procesului de executare a actului din 25 octombrie 1995. Menţionează că, prin cererea prealabilă din 07 martie 2012 înaintată Comisiei 1 specializate a solicitat anularea deciziei nr. 14 din 21 decembrie 2011 ca fiind ilegală şi neîntemeiată.

Ulterior, prin decizia Comisiei specializate din 21 ianuarie 2013 s-a decis anularea din proprie iniţiativă a deciziei nr. 14 din 21 decembrie 2011 şi s-a dispus încasarea din bugetul de stat a compensaţiei în sumă de 62828 lei pe o perioadă de pînă la 3 ani în rate, pe parcursul a 3 ani, a cîte 33,3% anual pentru bunurile confiscate, conform procesului-verbal din 20 decembrie 1941 şi s-au respins capetele de cerere privind încasarea costului terenurilor, bunurilor imobile şi mobile. Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 18 iulie 2012 s-a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu de partea pîrîtului – Ministerul Finanţelor.

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 19 februarie 2013 s-a strămutat de la instanţa de contencios administrativ la instanţa de drept comun a Judecătoriei Cahul pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Racoviţă Feodosia împotriva Comisiei Speciale a Consiliului raional Cahul de examinare a cererilor de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora persoanelor supuse represiunilor politice şi reabilitate cu privire la repararea prejudiciilor cauzate în rezultatul represiunilor politice.

La data de 14 decembrie 2013 Racoviţă Feodosia a depus cerere de modificare a pretenţiilor solicitînd atragerea în calitate de copîrît - Ministerul Finanţelor, anularea deciziei din 21 ianuarie 2013 a Comisiei speciale a Consiliului raional Cahul de examinare a cererilor de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora persoanelor supuse represiunilor politice şi reabilitate, încasarea în beneficiul său din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a compensaţiei pentru bunurile imobile şi mobile confiscate în timpul represiunilor politice a tatălui său Racoviţă Grigore în sumă totală de 904662 lei şi compensaţia pentru terenul aferent casei de locuit din or.

Cahul fosta str. Regele Mihai 1 nr. 25, în prezent str. Alexei Mateevici 49 cu suprafaţa de 0,0998 ha şi a compensaţiei pentru terenul aferent casei de locuit din s. Andruşul de Sus raionul Cahul cu suprafaţa de 0,8390 ha, admiterea refuzului de pe capătul de cerere privind încasarea compensaţiei pentru casele de locuit din or. Cahul şi satul Andruşul de Sus raionul Cahul deoarece acest capăt de cerere a fost soluţionat de către Comisia Specială a Consiliului raional Cahul.

Prin hotărîrea judecătoriei Cahul din 22 iulie 2014 s-a admis parţial acţiunea, s-a recunoscut nulitatea deciziei Comisiei Speciale a Consiliului raional Cahul de examinare a cererilor de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora persoanelor supuse represiunilor politice şi reabilitate în partea privind încasarea din bugetul de stat a compensaţiei în sumă de 62828 lei pe o perioadă de pînă la 3 ani în rate proporţional, pe parcursul a trei ani, a cîte 33,3 % anual în beneficiul succesorului persoanei supuse represiunilor politice fiicei Racoviţă Feodosia pentru bunurile confiscate conform procesului-verbal din 20 decembrie 1941, s-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor RM către bugetul Consiliului raional Cahul în beneficiul Feodosiei Racoviţă.

Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Cahul din 28 august 2014 s-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor RM către bugetul Consiliului raional Cahul în beneficiul lui Racoviţă Feodosia prejudiciul cauzat în urma represiunilor politice şi anume valoarea averii scoase în alt mod din posesie pentru 5400 Kg de porumb în sumă de 13500 lei. În motivarea soluţiei prima instanţă a stabilit că, poate fi recuperat doar prejudiciul 2 pentru bunurile care au fost incluse în lista bunurilor întocmită de primar la momentul deportării la data de 20 noiembrie 1941 şi potrivit certificatului de la arhivă nr. 24-12/3907 din 22.11.2004 eliberat de la Arhiva Naţională a Republicii Moldova pentru stabilirea bunurilor valoarea cărora urmează a fi recuperată ca fiind scoasă în alt mod din posesia familiei Racoviţă.

Instanţa a considerat parţial întemeiată pretenţia de încasare a prejudiciului material respingînd cerinţele cu privire la încasarea valorii terenurilor care de jure nu sunt susceptibile restituirii potrivit art. 12 din Legea nr. 1225 din 08 decembrie 1992 cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice precum şi a valorii bunurilor mobile în privinţa cărora nu au fost prezentate probe concludente a existenţei acestora în patrimoniul lui Racoviţă Grigore la momentul deportării. La data de 18 august 2014 Racoviţă Feodosia a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii şi pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. La data de 21 august 2014 Ministerul Finanţelor a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe solicitînd admiterea apelului cu casarea hotărîrii ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 02 aprilie 2015 s-a respins apelul declarat de Racoviţă Feodosia, s-a admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor şi s-a modificat hotărîrea Judecătoriei Cahul din 22 iulie 2014 şi hotărîrea suplimentară din 28 august 2014 în pricina civilă la acţiunea formulată de Racoviţă Feodosia împotriva Consiliului raional Cahul, Comisia specială de examinare a cererii de restituire a bunurilor sau de recuperarea valorii acestora persoanelor supuse represiunilor politice şi reabilitate, intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor cu privire la recuperarea prejudiciului în partea încasării cu titlu de compensare a valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice prin încasarea valorii bunurilor confiscate în sumă de 67178 lei şi în sumă de 13500 lei din bugetul Consiliului raional Cahul.

Instanţa de apel a remarcat faptul că, valoarea bunurilor confiscate în sumă de 67178 şi respectiv 13500 urmează a fi încasate din bugetul Consiliului raional Cahul deoarece prin decizia Comisiei pentru realizarea Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice din 25 octombrie 1995 s-a dispus încasarea sumei de 200 lei ca compensaţie pentru pagubele pricinuite lui Racoviţă Grigore din contul bugetului local. La data de 08 iunie 2015 Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 02 aprilie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată şi tardivă.

În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel urma să respingă acţiunea înaintată de Racoviţă Feodosia ca fiind tardivă şi neîntemeiată deoarece ultimul a depus cererea de chemare în judecată cu omiterea termenului de prescripţie de 3 ani. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; 3 b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul constată că, recursul declarat de Ministerul Finanţelor a fost depus în termen or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit momentul comunicării deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului legal de exercitare a căii de atac. Argumentele invocate în recurs precum că, acţiunea urma a fi respinsă ca tardivă şi neîntemeiată nu pot fi reţinute or, potrivit art. 271 din Codul civil, respingerea acţiunii pe temeiul expirării termenului de prescripţie operează numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia.

Completul reiterează că, Comisia specială abilitată să examineze cererea Feodisiei Racoviţă cu privire la restituirea valorii bunurilor confiscate nu a respins-o pe motivul tardivităţii, dar a examinat-o în fond. Mai mult ca atît, prin referinţele depuse de Ministerul Finanţelor şi Consiliul raional Cahul nu s-a obiectat în privinţa expirării prescripţiei ci doar în privinţa fondului acţiunii. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge 4 recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursuri nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Finanţelor ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Ministerul Finanţelor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 5