2r-764/15 — Încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată

prima instanţă: N. Arabadji dosarul nr.2r-764/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa DECIZIE 07 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druță Tamara Chișca-Doneva examinând recursul declarat de către Feodorova Ludmila, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr.17 împotriva Ludmilei Feodorova, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termocom” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2015, prin care a fost respinsă cererea Ludmilei Feodorova cu privire la amînarea ședinței de judecată și restituită Ludmilei Feodorova cererea de apel ca fiind depusă în afara termenului legal, c o n s t a t ă : La 02 ianuarie 2014, ÎMGFL nr.17 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ludmilei Feodorova, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termocom” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că în baza contului personal deschis la ÎMGFL nr.17, pe numele Ludmilei Feodorova, SA „Termocom” în procedura planului a livrat energia termică. Menționează că odată cu deschiderea contului personal Feodorova Ludmila a acceptat prestarea serviciilor de către ÎMGFL nr.17, iar faptul că a fost de acord cu calitatea serviciilor prestate se confirmă prin achitarea bonurilor de plată, inclusiv, a celor de utilizare a energiei termice, pe care pîrîta nu le-a contestat. Menționează că pîrîta nu a achitat la timp și integral serviciile prestate și astfel, a acumulat o datorie, care la data de 01 noiembrie 2013 constituie suma de 7 994,97 lei.

Învocînd prevederile art. 10, 17, 18 din Hotărîrea Plenului nr. 191 din 19 februarie 2002, susține că proprietarii, chiriașii locuințelor sunt obligați să achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv, consumul de energie termică, iar cu referire la prevederile art. 530, 533 Cod civil, care statuează că creditorul poate pretinde executarea obligației la altitudinea sa de la oarecare din debitori în parte sau în întregime, afirmă că necătînd la faptul că pîrîta a fost informată prin intermediul facturii lunare și a reclamației prin care se pune în vedere executarea obligațiilor, aceasta nu și-a executat obligația de plată a serviciilor prestate. Solicită încasarea de la Feodorova Ludmila în beneficiul ÎMGFL nr. 17 a datoriei în mărime de 7 994,97 lei și a cheltuielilor de judecată.

La 07 mai 2014, Feodorova Ludmila a depus acțiune reconvențională împotriva ÎMGFL nr.17 cu privire la obligarea întreprinderii măsurilor întru lichidarea restanțelor la plata serviciilor comunale, efectuarea controlului asupra corectitudinii efectuării calculului la plata serviciilor comunale, efectuarea transferării sumelor de la un cont la altul, lichidarea restanțelor din contul sumelor primite de la consumatori, radierea sumei datorate de 3 839,21 lei și intensificarea controlului asupra ordinelor de plată pentru serviciile real prestate. În motivarea acțiunii reconvenționale Feodorova Ludmila a invocat că datoria reală pentru neachitarea serviciilor comunale la situaţia din 01 ianuarie 2014 constituie suma de 88, 39 lei, care a fost achitată în luna martie 2014. Menţionează că în conformitate cu Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, aprobat prin Hotărîrea Guvernului mr.

191 din 19 februarie 2002, ÎMGFL nr. 17 sunt atribuite obligaţii să prezinte consumatorilor chitanţe de plată pentru serviciile comunale real prestate. Cu toate acestea, afirmă că, în rezultatul inacţiunilor din partea ÎMGFL nr. 17 chitanţele de plată au fost eliberate în mod arbitrar, fiind admise calculele ilegale la plata energiei termice, cît şi alte erori la calcularea volumului serviciilor prestate, fapt care şi a generat acumularea datoriilor pentru serviciile comunale. Remarcă că în repetate rînduri s-a adresat ÎMGFL nr. 17, SA „Termocom” şi Preturii sectorului Rîşcani mun. Chişinău cu rugămintea de a-i fi anulate datoriile ilegale calculate pentru serviciile comunale prestate, însă cerinţele sale au fost lăsate fără examinare.

Mai invocă că ÎMGFL nr. 17 timp mai bine de 16 ani nu a efectuat lucrări de deservirea tehnică şi reparaţia blocului locativ, precum şi reparaţia apartamentului său. Solicită, Feodorova Ludmila obligarea ÎMGFL nr. 17 de a întreprinde măsuri întru lichidarea restanțelor la plata serviciilor comunale, efectuarea controlului asupra corectitudinii efectuării calculului la plata serviciilor comunale, efectuarea transferării sumelor de la un cont la altul, lichidarea restanțelor din contul sumelor primite de la consumatori, radierea sumei datorate de 3 839,21 lei și intensificarea controlului asupra ordinelor de plată pentru serviciile real prestate. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 31 octombrie 2014, acțiunea inițială a fost admisă parțial fiind încasat de la Feodorova Ludmila în beneficiul ÎMGFL-17 suma de 7 994,97 lei cu titlu de datorie restantă pentru energia termică pentru perioada de pînă la 01 noiembrie 2013, și scutită Feodorova Ludmila de la plata taxei de stat, iar acțiunea reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată. La 16 decembrie 2014, Feodorova Ludmila a depus cerere de apel împotriva hotărîrii primei instanțe solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea reconvențională să fie admisă. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2015, a fost respinsă cererea Ludmilei Feodorova cu privire la amînarea ședinței de judecată și restituită Ludmilei Feodorova cererea de apel ca fiind depusă în afara termenului legal.

La 16 iulie 2015, Feodorova Ludmila a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii contestate cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel. În motivarea recursului a invocat că la data de 31 octombrie 2014, în timpul pronunțării dispozitivului hotărîrii primei instanțe i s-a făcut rău și a pierdut cunoștința, nefiind auzită soluţia instanţei emisă în cazul său și doar la data de 18 noiembrie 2014, a primit copia dispozitivului hotărîrii pronunțate, prin intermediul oficiului poștal. Astfel, insistă că recepționînd copia dispozitivului hotărîrii primei instanțe la data de 18 noiembrie 2014, a depus cererea de apel la 16 decembrie 2015, considerîndu-l depus în termenul legal de declarare a apelului, pe cînd instanța de apel neîntemeiat a restituit cererea de apel ca fiind depusă în afara termenului legal.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. La materialele pricinii lipseşte informaţia referitor la data expedierii încheierii instanţei de apel din 10 iunie 2015 în adresa recurentei Feodorova Liudmila (f.d. 115), cît şi date care ar confirma recepţionarea de către ultima a copiei încheierii recurate. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 16 iulie 2015 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este neîntemeiat şi urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. După cum rezultă din materialele cauzei, prin încheierea din 10 iunie 2015, Curtea de Apel Chişinău a respins cererea Ludmilei Feodorova cu privire la amînarea ședinței de judecată și a restituit apelantei Feodorova Ludmila cererea de apel, ca fiind depusă în afara termenului legal de declarare a apelului.

La adoptarea acestei soluţii, instanţa de apel şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Instanţa de recurs reţine că concluzia instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către Feodorova Ludmila în afara termenului legal sunt justificate. În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. După cum denotă actele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău, prin care a fost admisă parțial acțiunea ÎMGFL-17 fiind încasat de la Feodorova Ludmila suma de 7 994,97 lei cu titlu de datorie și respinsă acțiunea reconvențională a Ludmilei Feodorova, a fost emis şi pronunţat la 31 octombrie 2014. La fel, materialele cauzei atestă că Feodorova Ludmila a participat în ședința de judecată a primei instanțe din 31 octombrie 2014, și a fost prezentă la pronunțarea dispozitivului hotărîrii, fapt ce se confirmă prin procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d.

83) Cu toate acestea, cererea de apel împotriva hotărîrii primei instanțe din 31 octombrie 2014, a fost depusă de către Feodorova Ludmila doar la data de 16 decembrie 2014, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de lege, fără a solicita repunerea în termen a acesteia, în ordinea stabilită la art. 116 CPC și fără a face, prin probe întemeiate dovada imposibilității îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege, iar instanța nu a stabilit careva circumstanțe pentru repunerea apelului în termen. În acest context, instanţa de recurs respinge ca neîntemeiată susţinerea recurentei referitor la faptul că dispozitivul hotărîrii primei instanţe din 31 octombrie 2014, i-a devenit cunoscut doar la 18 noiembrie 2014, odată cu recepţionarea acestuia prin intermediul oficiului poștal, din care motive considerând că apelul nu este tardiv.

Aceasta deoarece, după cum a fost menţionat mai sus, termenul de 30 zile acordat pentru contestarea hotărârii, conform prevederilor art. 362 CPC, începe să curgă din momentul pronunţării dispozitivului hotărârii, iar alte excepţii legislaţia nu prevede. Mai mult decît atît, după cum fost menționat, Feodorova Ludmila a fost prezentă la pronunțarea dispozitivului hotărîrii primei instanțe și a avut la cunoștință despre data emiterii hotărârii, în acest fel, urma să întreprindă măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), fapt, însă, ignorat de aceasta, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului.

Pentru considerentele menţionate și având în vedere că toate criticile formulate în recurs sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Feodorova Ludmila. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr.17 împotriva Ludmilei Feodorova, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termocom” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druță Tamara Chișca-Doneva