- Dosarul nr.
- 3ra-1319/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 7 octombrie 2015
- Părțile
- SA Floarea Carpet vs Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
3ra-1319/15 — Anularea actului administrativ
prima instanţă: L. Gafton nr. 3ra-1319/15 instanţa de apel: I. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu ÎNCHEIERE 07 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acţiuni „Floare - Carpet” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Floare - Carpet” împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Societatea pe Acţiuni „Floare - Carpet” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.
Chişinău din 15 decembrie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 07 iunie 2014, SA „Floare - Carpet” a depus cerere de chemare în judecată împotriva CNAS al RM cu privire la anularea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că la 20 noiembrie 2013, i-a fost înmânat actul de control al CTAS sect. Botanica cu nr. 57 cu privire la corectitudinea stabilirii şi plăţii indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi prescripţia cu nr. X-01/09-4620 din 20 noiembrie 2013. Afirmă că prin scrisoarea cu nr. 01/350 din 26 noiembrie 2013, adresată CNAS al RM, şi-a exprimat dezacordul cu privire la actul de control al CTAS sect.
Botanica cu nr. 57 din 20 noiembrie 2013. Menţionează că prin scrisoarea cu nr. II-03/04-11500 din 23 decembrie 2013, CNAS s-a expus, în concluzie, luând în consideraţie dezacordul depus şi unele constatări incomplete din actul de control, după efectuarea verificărilor suplimentare, în caz de necesitate, va fi întocmit un act adiţional, pentru a modifica parţial rezultatele actului de bază. 1 Relatează că la 15 ianuarie 2014, a solicitat CTAS sect. Botanica efectuarea controlului repetat în conformitate cu scrisoarea CNAS. Indică că la 26 martie 2014, a primit actul adiţional al CTAS sect. Botanica cu nr. 29 privitor la verificarea corectitudinii stabilirii şi plăţii indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, conform scrisorii CNAS cu nr. II-03/04-11500 din 23 decembrie 2013 şi interpelării SA „Floare - Carpet” cu nr. 04/06 din 15 ianuarie 2014, şi prescripţia CTAS sect.
Botanica cu nr. X-01/09-991, prescripţia cu nr. X-01/09-4620 din 20 noiembrie 2014 fiind anulată. Remarcă că la 02 aprilie 2014, a înaintat dezacordul parţial la actul adiţional al CTAS sect. Botanica cu nr. 29 din 26 martie 2014. Menţionează că prin scrisoarea cu nr. II-03/04-3415 din 30 aprilie 2014, Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM a obligat CTAS sect. Botanica de a modifica parţial rezultatele actului adiţional cu nr. 29 din 26 martie 2014, însă până la moment careva modificări nu au fost efectuate. Este parţial de acord cu actul de control al CTAS sect. Botanica cu nr. 57 din 20 noiembrie 2013, modificat prin actul adiţional cu nr. 29 din 26 martie 2014. Susţine că potrivit actului de control al CTAS sect.
Botanica, modificat prin actul adiţional, nu sunt acceptate din bugetul asigurărilor sociale de stat suma de 1275,45 lei la plata indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă în legătură cu îngrijirea bolnavilor şi suma de 41290,81 lei la plata indemnizaţiilor de maternitate şi respectiv, se calculează majorare de întârziere în sumă de 9847,91 lei. Remarcă că este de acord cu achitarea contrar prevederilor legale a sumei de 1275,45 lei cu aplicarea majorării de întârziere de 877,51 lei (1275,45 lei x 0,1% x 688 zile), dar nu recunoaşte neacceptarea sumei de 40015,36 lei cu aplicarea majorării de întârziere de 8970,40 lei (9847,91 lei - 877,51 lei).
Mai notează că potrivit actului de control modificat, referitor la indemnizaţia achitată Victoriei Ivanţoc se constată că nu se acceptă la calcularea venitului mediu realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, sumele indicate în certificatul de salariu cu nr. 152 din 01 decembrie 2011, eliberat de SRL „Elat Rentservice”, angajatului prin cumul Victoria Ivanţoc. Indică că potrivit ordinului cu nr. 51 din 01 octombrie 2011 şi contractului individual de muncă cu nr. 41 din 01 octombrie 2011, încheiat între SRL „Elat Rentservice” şi Victoria Ivanţoc, aceasta din urmă a fost angajată ca consultant pe probleme economice la SRL „Elat Rentservice” începând cu 01 octombrie 2011 până la 01 decembrie 2011 cu achitarea salariului în sumă de 12500 lei lunar (deci pe perioadă determinată).
Menţionează că certificatul medical seria 1 cu nr. 197588 din 20 decembrie 2011 este eliberat Victoriei Ivanţoc pe perioada de 20 decembrie 2011 – 23 aprilie 2012, după expirarea termenului contractului şi la 2 momentul survenirii riscului nu pierde venit (art. 7 alin. (3) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, prestaţiile de asigurări sociale reprezintă venit de înlocuire pentru pierderea totală sau parţială a veniturilor). Nu se acceptă din BASS suma de 28830,66 lei.
Remarcă că nu este de acord cu neacceptarea la calculul venitului mediu lunar realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat (indemnizaţiei de maternitate) a sumelor indicate în certificatul de salariu cu nr. 152 din 01 decembrie 2011, eliberat de SRL „Elat Rentservice” Victoriei Ivanţoc, din considerentul că la momentul survenirii riscului, la 20 decembrie 2011, nu pierde venit, contractul fiind expirat şi contravine prevederilor pct. 3 alin. (2) şi pct. 17 lit. (e) Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale.
Afirmă că şi prevederile art. 16 alin. (1), (4), art. 23, art. 7 alin. (l), (2) Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, stabilesc că asiguratele, soţiile aflate la întreţinerea soţilor salariaţi şi şomerele care au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal şi concediul postnatal, beneficiază de indemnizaţie de maternitate.
Cuantumul lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 100 % din baza de calcul stabilită conform art. 7. Pentru persoana care desfăşoară activităţi în mai multe unităţi, în fiecare fiind asigurată conform legislaţiei, indemnizaţiile de asigurări sociale se calculează în funcţie de venitul total asigurat, calculat în conformitate cu art. 7. Baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale o constituie venitul mediu lunar realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate contribuţiile individuale de asigurări sociale. Baza de calcul nu poate depăşi suma a 5 salarii medii lunare pe economie prognozate pe anul respectiv.
În cazul în care lunile luate în calcul, conform art. 7 alin. (l) sunt lucrate incomplet din motive întemeiate, la determinarea bazei de calcul se ia în considerare venitul asigurat din lunile calendaristice lucrate complet în perioada respectivă. Invocă şi prevederile art. 3 lit. (b) Legea privind sistemul public de asigurări sociale care stabileşte principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public - contribuabili şi beneficiari - un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege. Susţine că pentru confirmarea contribuţiilor calculate de asigurare individuale şi a angajatorului pentru asigurata Victoria Ivanţoc se prezintă copia extrasului din cont 1/2011-/ pentru codul CPAS 93110502236 a Victoriei Ivanţoc, care a fost anexată şi la dezacordul înaintat CNAS.
Remarcă că SA „Floare - Carpet” nu este în drept de a efectua verificarea legalităţii documentelor eliberate asiguraţilor de către patronii instituţiilor, la care activează prin cumul, acest drept revenindu-le doar organelor de control şi celor de drept.
3 Mai notează că potrivit actului de control modificat, referitor la indemnizaţia achitată Anei Plăcintă se constată că nu se acceptă la calcularea venitului mediu realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, sumele indicate în certificatul de salariu din 05 ianuarie 2011, eliberat de Comitetul Sindical al SA „Floare - Carpet” Anei Plăcintă, deoarece pe perioada certificatului medical seria 1 cu nr. 074765 din 03 ianuarie 2011 (maternitate), Ana Plăcintă, fiind contabilă şef a primit salariu, fiind încălcat art. 7 alin. (3) Legea privind sistemul public de asigurări sociale, care stabileşte că prestaţiile de asigurări sociale reprezintă venit de înlocuire pentru pierderea totală sau parţială a veniturilor.
Totodată, a fost greşit efectuat calculul indemnizaţiei de maternitate, diferenţa constituie 11184,70 lei. Susţine că nu este de acord nici cu acest argument expus în actul de control, deoarece la calcularea indemnizaţiei de maternitate Anei Plăcintă în luna ianuarie anul 2011, în baza certificatului medical seria 1 cu nr. 074765 din 03 ianuarie 2011 s-a ţinut cont de prevederile art. 16 alin. (1), (4), art. 23, art. 7 alin. (l), (2) Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, care expres stabilesc că asiguratele, soţiile aflate la întreţinerea soţilor salariaţi şi şomerele care au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal şi concediul postnatal, beneficiază de indemnizaţie de maternitate.
Cuantumul lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 100 % din baza de calcul stabilită conform art. 7. Pentru persoana care desfăşoară activităţi în mai multe unităţi, în fiecare fiind asigurată conform legislaţiei, indemnizaţiile de asigurări sociale se calculează în funcţie de venitul total asigurat, calculat în conformitate cu art. 7. Baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale o constituie venitul mediu lunar realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate contribuţiile individuale de asigurări sociale. Baza de calcul nu poate depăşi suma a 5 salarii medii lunare pe economie prognozate pe anul respectiv.
În cazul în care lunile luate în calcul, conform art. 7 alin. (l), sunt lucrate incomplet din motive întemeiate, la determinarea bazei de calcul se ia în considerare venitul asigurat din lunile calendaristice lucrate complet în perioada respectivă. Menţionează şi pct. 23 alin. (7) şi (8), pct. 17 lit. (e) Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale, care stipulează că în cazul în care persoana desfăşoară activităţi în mai multe entităţi şi în fiecare este asigurată, conform legislaţiei, indemnizaţia se calculează în funcţie de venitul total asigurat. Venitul asigurat se va confirma prin certificate eliberate de fiecare din entităţi în care îşi desfăşoară activitatea salariatul.
Venitul asigurat, achitat pentru o perioadă de activitate mai mare de o lună calendaristică, se va include în părţi egale pentru fiecare din lunile pentru care a fost calculată. Afirmă că indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă în legătură cu sarcina se acordă pe durata concediului medical fără restricţii, inclusiv şomerilor şi reieşind din faptul că indemnizaţia de maternitate se plăteşte o singură dată pentru 4 întreaga perioadă a concediului de maternitate, susţine că nu este în drept de a verifica dacă Anei Plăcintă i-a fost calculat salariu sau nu pe perioada concediului de maternitate la locurile de muncă prin cumul şi a recalcula astfel indemnizaţia de maternitate.
Mai notează că prin Legea cu nr. 332 din 23 decembrie 2013, art. 2 al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale a fost completat cu alineatul (41) cu următorul cuprins: dreptul persoanei asigurate la indemnizaţiile prevăzute la art. 5 alin. (l) lit. a), b), d) şi g) şi art. 15 alin. (l) lit. a) se stabileşte dacă aceasta confirmă, prin declaraţie pe propria răspundere, pierderea, la toate unităţile în care desfăşoară activităţi, a venitului asigurat pentru întreaga perioadă a concediului medical.
Susţine că această cerinţă nu era prevăzută de Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005 şi urmează a fi aplicată de la 01 aprilie 2014. Astfel, neacceptarea la calcularea venitului mediu realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, a sumelor indicate în certificatul de salariu din 05 ianuarie 2011, eliberat de Comitetul Sindical al SA „Floare - Carpet” Anei Plăcintă din pretextul că pe perioada certificatului medical seria 1 cu nr. 074765 din 03 ianuarie 2011, Ana Plăcintă, fiind contabilă şef, a primit salariu, este nefondată.
Indică că la calcularea indemnizaţiilor pentru creşterea copiilor până la împlinirea vârstei de 3 ani şi indemnizaţiilor de maternitate ale Victoriei Ivanţoc şi Anei Plăcintă a fost luată în consideraţie aceeași bază de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale. Prin urmare, reieşind din argumentele CNAS, indemnizaţiile pentru creşterea copiilor până la împlinirea vârstei de 3 ani urmau a fi şi ele recalculate, însă acest recalcul nu a fost efectuat.
Afirmă că prin prisma art. 7 alin. (3) Legea privind sistemul public de asigurări sociale, prestaţiile de asigurări sociale reprezintă venit de înlocuire pentru pierderea totală sau parţială a veniturilor ca urmare a riscurilor asigurate şi neluând în consideraţie prevederile Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale şi Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale, urmează a nu fi achitate indemnizaţia de maternitate soţiei aflate la întreţinerea soţului, deoarece nici ea, nici soţul nu au o pierdere totală sau parţială a veniturilor (în contradicţie cu pct. 21 din Regulament), indemnizaţiile la care riscul asigurat a parvenit la data concedierii, deoarece din ziua imediat următoare concedierii urma să nu aibă salariu şi respectiv, nu avea venituri de pierdut (în contradicţie cu pct. 3 din Regulament), indemnizaţia de maternitate în cazul acordării concediului pentru sarcină şi lăuzie în perioada concediului pentru îngrijirea copilului până la 3 ani şi 5 beneficiază de ambele indemnizaţii (de maternitate şi de îngrijire a copilului până la vârsta de 3 ani), deoarece persoana nu are nici o pierdere totală sau parţială a veniturilor (în contradicţie cu pct. 21 din Regulament).
Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ şi art. 166, 167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, recunoaşterea ilegalităţii refuzului CNAS al RM de a efectua modificări suplimentare la actul de control cu nr. 57 din 20 noiembrie 2013 şi actul adiţional cu nr. 29 din 26 martie 2014, întocmite în privinţa SA „Floare - Carpet” de către CTAS sect. Botanica, prin acceptarea sumelor achitate din contul bugetului asigurărilor sociale Victoriei Ivanţoc şi Anei Plăcintă în mărime de 40015,36 lei (28830,66+11184,70) şi anularea majorării de întârziere în mărime de 8970,40 lei, modificarea prescripţiei cu nr. X-01/09-991 din 26 martie 2013, prin excluderea punctului 2 şi înlocuirea în punctul 3 a sintagmei „9847,91” cu sintagma - „87.7,51”, recunoaşterea nulităţii actului de control al CTAS sect.
Botanica cu nr. 57 din 20 noiembrie 2013, modificat prin actul adiţional al CTAS sect. Botanica cu nr. 29 din 26 martie 2013 şi prescripţia CTAS sect. Botanica cu nr. X-01/09-991 din 26 martie 2014 în partea neacceptării sumelor achitate din contul bugetului asigurărilor sociale Victoriei Ivanţoc şi Anei Plăcintă în mărime de 40015,36 lei (28830,66+11184,70) şi anulării majorării de întârziere în mărime de 8970,40 lei, recunoaşterea nulităţii punctului 2 din prescripţia cu nr. X-01/09-991 din 26 martie 2014, precum şi substituirea în punctul 3 a prescripţiei nominalizate a sintagmei „9847,91” cu sintagma - „877,51”. Prin cererea de concretizare a cerinţelor, SA „Floare - Carpet” a solicitat recunoaşterea ilegalităţii refuzului Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM de a efectua modificări suplimentare la actul de control cu nr. 57 din 20 noiembrie 2013 şi actul adiţional cu nr. 29 din 26 martie 2014 întocmite în privinţa SA „Floare – Carpet” de către CTAS sect.
Botanica, prin acceptarea sumelor achitate din contul bugetului asigurărilor sociale Victoriei Ivanţoc şi Anei Plăcintă în mărime de 40015,36 lei (28830,66+11184,70), recunoaşterea nulităţii actului de control al CTAS sect. Botanica cu nr. 57 din 20 noiembrie 2013, modificat prin actul adiţional al CTAS sect. Botanica cu nr. 29 din 26 martie 2013 şi prescripţia CTAS sect. Botanica cu nr. X-01/09-991 din 26 martie 2014 în partea neacceptării sumelor achitate din contul bugetului asigurărilor sociale Victoriei Ivanţoc şi Anei Plăcintă în mărime de 40015,36 lei (28830,66+11184,70). Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 15 decembrie 2014 a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2015 a fost respins apelul declarat de SA „Floare - Carpet” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 21 iulie 2015, SA „Floare - Carpet” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu adoptarea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii sau remitere a cauzei la rejudecare. 6 În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că contrar prevederilor art. 432 alin. (2) şi (3) CPC, instanţa de apel şi cea de fond au încălcat şi aplicat eronat normele de drept material, deoarece nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, dar au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, au interpretat în mod eronat legea şi au soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost antrenate în proces.
Reieșind din faptul că concediul de maternitate al Victoriei Ivanţoc a început la 20 decembrie 2011, indemnizaţia de maternitate urma a-i fi calculată şi achitată conform prevederilor Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 cu nr. 54 din 31 martie 2011. Invocă prevederile art. 13 alin. (2) Legea menţionată, care statuează că indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente nelegate de muncă, indemnizaţiile de maternitate pentru persoanele angajate prin contract individual de muncă şi indemnizaţiile de maternitate pentru soţiile aliate la întreţinerea soţilor salariaţi se calculează şi se plătesc la locul de muncă de bază, conform prevederilor Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale.
Menţionează că în scopul realizării prevederilor Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, Guvernul prin Hotărârea nr. 108 din 03 februarie 2005 a aprobat Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi a dispus Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei şi Ministerul Sănătăţii de a aduce actele sale normative în concordanţă cu prevederile prezentei hotărâri. Afirmă că Regulamentul nominalizat, la momentul survenirii riscului asigurat pentru Victoria Ivanţoc şi anume, la 20 decembrie 2011, prevedea expres în punctul 3 că persoanele asigurate, în condiţiile legii, au dreptul la indemnizaţii şi în cazurile în care riscul asigurat a parvenit în perioada de probă sau la data concedierii.
În cazul persoanelor angajate în baza contractului individual de muncă pe o durată determinată, dreptul la indemnizaţie încetează la data expirării termenului contractului, cu excepţia dreptului la indemnizaţie de maternitate, prevedere care a fost modificată ulterior momentului survenirii riscului asigurat, la aprobarea Regulamentului în altă redacţie prin Hotărârea Guvernului nr. 544 din 08 iulie 2014, în vigoare din 18 iulie 2014. Afirmă că la momentul survenirii riscului asigurat pentru Victoria Ivanţoc la 20 decembrie 2011, dreptul la indemnizaţia de maternitate nu expirase la data expirării termenului contractului cu SRL „Elat Rentservice”, la 01 decembrie 2011. Consideră că atât instanţa de apel, cât şi cea de fond au aplicat greşit prevederile Legii privind sistemul public de asigurări sociale.
Reieşind din faptul că prevederile Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale şi 7 Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă sunt în contradicţie cu prevederile Legii privind sistemul public de asigurări sociale (art. 7), privitor la calcularea şi plata indemnizaţiilor de maternitate pentru persoanele angajate prin contract individual de muncă, prin prisma prevederilor Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 cu nr. 54 din 31 martie 2011, afirmă că este necesar de a ţine cont de prevederile Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale şi Regulamentului aprobat în scopul executării ei.
Consideră că în aceeaşi ordine de idei, urma a se proceda şi în cazul angajatei Ana Plăcintă, urmând ca prin prisma prevederilor Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 cu nr. 54 din 31 martie 2011, să fie aplicate prevederile Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale din 22 iulie 2004 şi Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă. Invocă conţinutul pct. 21 Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, indemnizaţia de maternitate se acordă, începând cu săptămâna a 30-a de sarcină, pe o perioadă de 126 zile calendaristice, iar în cazul naşterilor complicate ori al naşterii a doi sau mai mulţi copii - de 140 zile calendaristice.
Afirmă că potrivit certificatului medical seria 1 cu nr. 0747 din 03 ianuarie 2011, în luna ianuarie i-a fost calculată şi achitată indemnizaţia de maternitate, informaţia despre care a fost prezentată la CNAS prin formularul REV 5 pentru trimestrul 1 anul 2011. Susţine că pe perioada riscului asigurat de 126 zile nu a avut obligaţiunea stabilită de careva prevedere legală sau de un careva act normativ de a verifica şi documenta privitor la activitatea salariatului la alt loc de muncă. Mai mult ca atât, Comitetul sindical al SA „Floare – Carpet” este o entitate de sine stătătoare cu alt cod fiscal şi evidenţă contabilă separată, care la rândul lor au prezentat CNAS prin REV 5 informaţia cu privire la salariul calculat Anei Plăcintă pe perioada riscului asigurat.
Indică că la sfârșitul lunii aprilie anul 2011, CNAS al RM deţinea informaţia privitor la veniturile obţinute de Ana Plăcintă pe perioada concediului de maternitate, însă nu i-au informat şi nici nu au verificat activitatea de muncă a Anei Plăcintă în cadrul comitetului sindical. Face referire recurentul la conţinutul pct. 31 Regulamentul menţionat, care prevede că indemnizaţia de maternitate se plăteşte o singură dată pentru întreaga perioadă de concediu de maternitate, la sfârșitul perioadei riscului asigurat nu ar fi fost în drept de a efectua recalculul indemnizaţiei de maternitate.
Invocă dezacordul cu argumentul instanţei de apel privitor la faptul că vina în neindicarea Victoriei Ivanţoc şi Anei Plăcintă în proces în calitate de intervenienţi accesorii aparţine doar reclamantului, deoarece potrivit prevederilor 8 art. 388 alin. (1) lit. d) CPC, hotărârea primei instanţe urmează a fi casată, independent de argumentele cererii de apel, dacă instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane neantrenate în proces. Consideră că instanţele ierarhic inferioare au soluţionat problema drepturilor persoanelor neantrenate în proces şi anume, Victoria Ivanţoc şi Ana Plăcintă, care au fost lipsite de posibilitatea de a participa la examinarea litigiului şi de a prezenta probe în apărarea poziţiei.
Or, instanţa de fond era în drept din oficiu de a atrage în proces Victoria Ivanţoc şi Ana Plăcintă, deoarece actele contestate se referă anume la drepturile acestor persoane. Remarcă că neatragerea în proces a Victoriei Ivanţoc şi Anei Plăcintă va avea drept consecinţă imposibilitatea încasării de către SA „Floare-Carpet”, în mod de regres, a sumei în mărime de 40015,36 lei de la acestea, în cazul când hotărârile adoptate vor fi menţinute, prin ce va fi prejudiciat interesul statului, cota parte a căruia este în mărime de 60 % din acţiunile societăţii. Susţine că nu este de acord nici cu argumentele instanţei de apel şi de fond prin care s-a respins cerinţa înaintată cu privire la micşorarea penalităţii în conformitate cu actul adiţional cu nr. 98 din 30 iunie 2014 şi prescripţia cu nr. X-01/09-3800 din 30 iunie 2014, aceasta fiind micşorată de la 9341,13 lei la 506,78 lei.
Menţionează că deşi, instanţa de fond nu a luată în consideraţie cererea de concretizare a cerinţelor înaintată la 21 iulie 2014, cât şi cerinţele expuse în susţinerile verbale, iar de către instanţa de apel nu au fost luate în calcul argumentele expuse în această privinţă în apelul motivat, instanţa de apel a concluzionat că hotărârea instanţei de fond este una legală şi potrivit art. 386 alin. (2) CPC, o hotărâre legală în fond nu poate fi casată numai din motive formale, deşi instanţa de apel era în drept de a modifica hotărârea instanţei de fond în această parte.
De asemenea, nu est de acord recurentul nici cu argumentul instanţei de apel în sensul că prima instanţă a elucidat pe deplin toate circumstanţele pricinii, a apreciat obiectiv probele administrate la dosar, deoarece în apelul motivat a argumentat că instanţa de fond nu a dat o apreciere amplă tuturor circumstanţelor cauzei şi nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea de chemare în judecată, care au fost susţinute şi explicate în cadrul cercetării judecătoreşti de către reprezentanţi. La 08 septembrie 2015, CNAS al RM a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând respingerea acestuia ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 21 mai 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 139), careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsesc. 9 Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SA „Floare - Carpet”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SA „Floare - Carpet”, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SA „Floare - Carpet” ca inadmisibil. 10 În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Floare - Carpet” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă 11