2ra-1912/15 — Repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale procuraturii

Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău Dosarul nr.2ra-1912/15 Judecător: M. Muruianu Curtea de Apel Chişinău Judecători: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 07 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea, Judecătorii: Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Sturza Victoria, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Sturza Victoria către Ministerul Justiţiei, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi de ancheta preliminară, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015 prin care cererea de apel depusă de către Sturza Victoria a fost respinsă iar hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 20 ianuarie 2015 a fost menţinută, CONSTATĂ : La data de 27 octombrie 2014, Sturza Victoria s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Ministerul Justiţiei, cu privire la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi de ancheta preliminară, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, în baza Legii nr.l545-XIII din 25.02.1998. În motivarea pricinii aceasta a indicat că, conform Ordonanţei din 22 martie 2006 a fost recunoscută în calitate de parte vătămată pe cauza penală cu nr.2006200110 pornită în privinţa cet. Popa Petru în baza prevederilor art.171 alin.(l) şi art. I alin.(l) Cod Penal, în care i-a fost atribuită calitatea de parte vătămată.

Reclamanta consideră că, atât procurorul pe parcursul anchetei penale cît şi ceilalţi procurori au avut o atitudine subiectivă pe cauza dată, deoarece nu s-a expus asupra faptului care sunt probele ce au determinat acuzatorul de stat să solicite respingerea acţiunii civile şi să-i fie aplicat minimul pedepsei inculpatului, iar prin sentinţa Judecătoriei Hînceşti din 03.04.2013, Popa Petru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 16-alin.(l) şi art.171 alin.(l) CP, cu numirea pedepsei: în baza art. 16-alin.(l) CP - 3 ani închisoare, in baza art.171 alin.(l) CP - 2 ani închisoare, 1 în conformitate cu prevederile art.84 alin.(l) CP pentru concurs de infracţiuni fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani şi 3 luni, cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar acţiunea civilă a fost admisă parţial în valoare de 50 000 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 4000 lei.

Reclamanta a mai relatat faptul că, despre acţiunile procurorilor a luat cunoştinţă deja în instanţa de judecată la faza dezbaterilor judiciare în aprilie 2013, menţionînd că din cauza tergiversării de către organul de urmărire penală din anul 2005 pînă în 2013 a suferit ruşine, umilinţă din partea sătenilor, rudelor inculpatului, un martor a decedat, alţii au plecat peste hotarele RM, ceea ce consideră că a dus la aplicarea faţă de învinuit a unei sentinţe minimale prevăzute de legislaţia penală, astfel solicită încasarea din contul Ministerului Justiţiei a prejudiciului moral în sumă de 800 000 lei, conform legii nr.l545-XIII din 25.02.1998. Ulterior, în cadrul examinării cauzei în fond, reclamanta a depus o cerere prin care şi-a majorat cerinţele sale, solicitînd să fie recunoscută încălcarea de către Republica Moldova în persoana organului de urmărire penală (Procuratura r-lui Hînceşti procurori: Valentina Rotaru.

Aurel Burlacu) a dreptului său la un proces într-un termen rezonabil – art. 6 § I CEDO, precum şi încasarea din contul Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a prejudiciului moral in suma de 700 000 lei. Întru argumentarea cerinţelor sale, reclamanta a invocat faptul că, tergiversarea examinării cauzei într-un termen rezonabil a fost generată de conduita organului de urmărire penală în persoana procurorilor r-lui Hînceşti Valentina Rotaru şi Aurel Burlacu care nu au întreprins măsurile necesare, nu au organizat o investigare profesională pentru a cerceta sub toate aspectele circumstanţele invocate în sesizare, fiind admis un şir de grave erori, care au contribuit la tergiversarea etapei preliminare a investigaţiilor, ce au continuat şi la etapa pornirii de către Procuratura Hînceşti a urmăririi penale împotriva lui Popa Petru.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din data de 20 ianuarie 2015, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. În motivarea soluţiei sale, instanţa de fond a menţionat că Sturza Victoria, avînd calitatea de parte vătămată pe dosar nu este în drept să pretindă încasarea prejudiciilor prin prisma Legii 1545 din 25.09.1998, or acest drept apare doar în cazurile expres specificate în art. 3, al. (1), din lege. Instanţa atestă, că reclamanta, aşa cum rezultă din esenţa acţiunii, nu a fost în calitate de persoană care a fost urmărită penal, dimpotrivă ea a fost recunoscută partea vătămată a unei infracţiuni.

Potrivit art. 1 al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, scopul legii este crearea în Republica Moldova a unui remediu intern eficient de apărare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, iar aplicarea şi interpretarea termenilor din prezenta lege se fac prin prisma legislaţiei naţionale, a prevederilor Convenţiei europene pentru apărarea 2 drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului face referinţă la faptul că în materia pretinselor violări a duratei procedurilor penale, victimele, persoanele care au înaintat o sesizare, martorii, alte persoane participante în proces în afară de acuzat (bănuit, învinuit, inculpat) nu pot pretinde încălcarea dreptului la durata nerezonabilă a procedurilor penale. Cu alte cuvinte articolul 6 § 1 din Convenţie, sub aspectul său penal, poate fi invocat numai de persoana căreia i s-a înaintat o acuzaţie.

În această ordine de idei, Convenţia nu oferă nici un drept, astfel cum solicită deseori pretinsele victime ale infracţiunii sau părţile vătămate/civile (inclusiv reprezentanţii lor), la „răzbunare privată" sau la un „actio popularis". Atunci când reclamanţii nu au fost niciodată puşi sub acuzare, ei neîntrunind calitatea de „persoană acuzată", în sensul art. 6 din Convenţie, ci dimpotrivă au pretins calitatea de victimă a infracţiunii sau au fost recunoscuţi în calitate de parte vătămată/civilă în cadrul cauzelor penale, acestea nu vor putea cere aplicabilitatea art. 6 § 1 din Convenţie sub aspectul tergiversării examinării procedurilor.

Prin urmare, cererile de chemare în judecată, iniţiate de această categorie de reclamanţi, sunt incompatibile ratione materie cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 (A se vedea în acest sens Hotărîrile CtEDO : Golder vs. Regatul Unit, hotărârea din 21 februarie 1975, seria A nr. 18, p.13 § 27 ; Hehners, p. 14 § 27 şi Tolstoz Miloslavskz vs. Regatul Unit, hotărârea din 13 iulie 1995, Seria A, nr.316-B, p.78 §58). La 03 februarie 2015, Sturza Victoria a depus apel prin care a solicitat, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. Ulterior la 03 martie 2015, Sturza Victoria a depus cerere de apel motivată, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 25 martie 2015, apelul depus de către Sturza Victoria a fost respins, hotătrîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din data de 20 ianuarie 2015 a fost menţinută. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciere obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural iar în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 04 iunie 2015, Sturza Victoria a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii înaintate. 3 În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Sturza Victoria asemenea aspecte nu se regăsesc. 4 Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Sturza Victoria ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Sturza Victoria, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Sturza Victoria către Ministerul Justiţiei, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi de ancheta preliminară, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul /semnat/ Iuliana Oprea Judecătorii /semnat/ Iurie Bejenaru /semnat/ Oleg Sternioală Copia corespunde originalului Iuliana Oprea 5