2ra-2290/15 — Încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi cheltuielilor de judecată

prima instanţă: D. Gherasim dosarul nr. 2ra-2290/15 instanţa de apel: E.Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz ÎNCHEIERE 07 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iuliana Oprea Judecătorii: Oleg Sternioală Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Balchivschi Ivan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Incaso” SRL împotriva lui Balchivschi Ivan cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Balchivschi Ivan şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 13 februarie 2015 c o n s t a t ă: La data de 05 noiembrie 2014 ÎM „Incaso” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Balchivschi Ivan cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, conform Deciziei Consiliului Municipal Bălţi nr. 4/4 din 19.06.2008 „Privind aprobarea tarifelor pentru evacuarea deşeurilor”, la pct. 1 a fost stabilit tariful pentru o persoană de 6,40 lei lunar pentru cei care locuiesc în fondul locativ amenajat şi 11,40 lei cei ce locuiesc în casele individuale. Prin contractul nr. 01/11 din 03.01.2011 Primăria mun. Bălţi, în calitate de gestionar, a dispus şi a investit ÎM „Gospodăria Specializată Auto”, în calitate de operator, cu sarcina de a presta serviciile de salubrizare ce constau în evacuarea deşeurilor menajere de pe teritoriul mun. Bălţi. ÎM „Gospodăria Specializată Auto” a prestat în mod continuu, cantitativ şi calitativ serviciile publice de evacuare a deşeurilor, tuturor beneficiarilor/utilizatorilor de pe teritoriul mun.

Bălţi, inclusiv şi beneficiarului Balchivschi Ivan, la adresa mun. Bălţi, str. 31 August 45/1. ÎM „Gospodăria Specializată Auto” lunar a expediat în adresa lui Balchivschi Ivan avizele de plată în care se indica tariful lunar al costului serviciilor prestate şi datoria acumulată pentru perioada anterioară, însă pîrîtul nu a achitat plata pentru serviciile prestate, acumulînd astfel o datorie în sumă de 1060,20 lei. ÎM „Gospodăria Specializată Auto”, prin contractul de cesiune din 17.02.2014, actul de predare-primire a creanţelor şi factura de expediţie, a cesionat această creanţă companiei ÎM „Incaso” SRL. La data de 24.07.2014 în adresa pîrîtului a fost expediată reclamaţia prin care ultimul a fost informat despre datoria formată, însă Balchivschi Ivan a ignorat această notificare.

Solicită reclamantul încasarea din contul pîrîtului a datoriei în sumă de 1060,20 lei, a dobînzii de întîrziere în sumă de 108,56 lei, a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 840 lei şi pentru achitarea taxei de stat – 270 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 13 februarie 2015 acţiunea a fost admisă: s-a încasat de la Balchisvschi Ivan în beneficiul ÎM „Incaso” SRL datoria şi dobînda de întîrziere în sumă de 1 168,76 lei şi cheltuieli de judecată în sumă de 1110 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la data de 05 martie 2015 Balchivschi Ivan a declarat apel.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 mai 2015 a fost respins apelul declarat de Balchivschi Ivan şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 13 februarie 2015. Instanţa de apel la emiterea deciziei a constatat ca fiind justă soluţia şi temeiurile primei instanţe privind admiterea cererii de chemare în judecată înaintată de IM „Incaso” SRL, or, reieşind din materialele anexate la dosar s-a constatat cu certitudine că apelantul Balchivschii Ivan a beneficiat de serviciile de transportare a deşeurilor pentru perioada ianuarie 2010 - ianuarie 2013, acumulînd o datoriei în mărime de 1060,20 lei, pe care nu a achitat-o şi astfel nu şi-a onorat obligaţiile pecuniare asumate faţă de IM „Gospodăria Specializată Auto”.

La fel, instanţa de apel a menţionat că corect au fost admise şi pretenţiile privind încasarea dobînzii de întîrziere, or, în conformitate cu art. 619 alin. (1) Cod civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art. 585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. De asemenea, instanţa de apel a apreciat ca fiind corectă concluzia instanţei de fond privind încasarea cheltuielilor de judecată suportate de intimatul-reclamant IM „Incaso” SRL ce constau din taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 270 lei precum şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 840 lei, or, conform art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată.

2 Colegiul a reţinut faptul că cheltuielile de judecată suportate de către ÎM „Incaso” SRL se confirmă prin ordinele de plată nr. 2350 şi 7378 din 22.10.2014, care sunt anexate în original la materialele cauzei. La data de 24 iulie 2015 Balchivschi Ivan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii. În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că Curtea de Apel a expediat în adresa recurentului copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăseşte dovada recepţionării acesteia, din care considerente recursul declarat la data de 24 iulie 2015 se consideră a fi depus în termen.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţele au încasat datoria pe o perioadă mai mare de 3 ani, adică pentru o perioadă pentru care a fost omis termenul de prescripţie prevăzut de art. 267 Cod civil. Susţine că pentru perioada indicată în cererea de chemare în judecată dînsul nu a încheiat careva contract de prestare a serviciilor cu ÎM „Gospodăria Specializată Auto”, prin urmare nu există temei de a solicita încasarea cărorva datorii. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Balchivschi Ivan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

3 Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Balchivschi Ivan ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Balchivschi Ivan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Oleg Sternioală Iurie Bejenaru 4