2ra-2370/15 — Încasarea în ordine de regres a prejudiciului material

Prima instanță: Judecătoria Slobozia Dosarul nr. 2ra-2370/15 Judecător: D. Dubcoveţchi Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: A. Panov, A. Minciuna, M. Moraru ÎNCHEIERE 07 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ion Druţă Judecători Liliana Catan, Iurie Diaconu examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Mixtă Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acţiuni împotriva Victoriei Samcova privind încasarea în ordine de regres a prejudiciului material, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 27 mai 2015, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Slobozia din 19 ianuarie 2015, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 05 decembrie 2014, ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Samcova Victoria cu privire la încasarea în ordine de regres a prejudiciului material în sumă de 1600 lei.

In motivarea acţiunii sale reclamantul a indicat că, la data de 22.01.2014 în or. Tiraspol, a avut loc un accident rutier cu participarea automobilului de marca „Mitsubishi Lancer", cu n/î С OU 980, condus de către Voitenco Eduard şi automobilul de marca „Volkswagen”, cu n/î С 111 CP, condus de către Samcova Victoria. Menţioneaza reclamantul că conform procesului-verbal cu privire la contravenţie nr. T 0617883 din 22.01.2014, pîrîta a fost recunoscută vinovată în comiterea accidentului rutier, care la data producerii accidentului rutier, nu deţinerea un contract valabil de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă.

Indică reclamantul că, în temeiul contractului de asigurare a vehiculelor terestre nr. AC 130091/RS din 29.10.2013, încheiat între reclamant şi reprezentanţa SA „Gedeon Richter” în Republica Moldova, care este proprietarul automobilului de marca „Mitsubishi Lancer”, cu n/î С OU 980, condus de către Voitenco Eduard, a fost achitată despăgubirea de asigurare în mărime de 1600 lei. La data de 26.05.2014, reclamantul a expediat în adresa pîrîtei pretenţia nr. 737/14, în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, însă pîrîta a ignorat pretenţia. Solicită reclamantul de încasat de la pîrîtă, în beneficul său, suma de 1600 lei, Prin hotărîrea Judecătoriei Slobozia din 19 ianuarie 2015, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2015, a fost respins apelul declarat de ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Slobozia din 19 ianuarie 2015. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 03 august 2015, ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii înaintate. Solicită recurentul şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît instanța de apel cît şi instanţa de fond nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, au aplicat eronat normele de drept.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 12.06.2015 (f.d. 86), cît şi faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul se consideră declarat în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Întreprinderea Mixtă Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acţiuni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Ion Druţă Judecătorii Liliana Catan Iurie Diaconu