2ra-2502/15 — Înlaturarea obstacolelor in folosirea terenului

Dosarul nr. 2ra-2502/15 prima instanţă - T. Mereuţă, instanţa de apel –V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa, ÎNCHEIERE 07 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Macar Alexandru în interesele recurentului Olăraşu Atanasie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cotovanu Maria împotriva lui Olăraşu Atanasie privind obligarea înlăturării obstacolelor în folosirea terenului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Olăraşu Atanasie, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Hînceşti din 05 martie 2015, c o n s t a t ă ; La 14 august 2014 Cotovanu Maria s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Olăraşu Atanasie în care a solicitat obligarea ultimului la înlăturarea obstacolele în folosirea de tutorele Maria Cotovanu, reprezentantul persoanei cu dezabilitate severă Andrei Hantea, a terenurilor agricole cu suprafaţa de 0,6505 ha, cu nr. cadastral 5345310306 şi lotul cu suprafaţa de 0,6504 ha cu nr. cadastral 5345310307, în intravilanul Primăriei Mingir r-nul Hînceşti, deţinute de către Andrei Hantea, drept moştenire, după moartea părinţilor săi Domnica şi Petru Hantea, cu drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie, drept de proprietate privată,

înregistrate la Oficiul Cadastral Teritorial Hînceşti şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, după decesul lui Petru Hantea şi Domnica Hantea, produse în anul 2009 care erau părinţii lui Andrei Hantea, ultimul a rămas la întreţinerea şi ocrotirea familiei Maria şi Ion Cotovanu. Ulterior prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 17 februarie 2014 a fost admisă cererea procurorului în interesele lui Hantea Andrei privind declararea incapacităţii persoanei, fiind recunoscut incapabil în legătură cu tulburarea psihică, ce î-1 lipseşte de capacitatea de a conştientiza şi dirija acţiunile sale. În baza dispoziţiei nr.02 C.H din 05 iunie 2014 cu privire la instituirea tutelei-curatelei a Primăriei comunei Mingir, la cererea Maria Cotovanu, Comisia 1 pentru Protecţia Dreptului Persoanelor cu Dezabilităţi, a admis cererea, fiind numită Maria Cotovanu, tutore pentru Hantea Andrei, care suferă de dezabilitate severă.

Susţine că, după moartea părinţilor lui Andrei Hantea, acesta a devenit moştenitorul casei de locuit, care e avariată, cu teren aferent, cît şi a terenului agricol (cotele echivalente) care au aparţinut părinţilor, cu suprafaţa totală de 2.8672 ha. Potrivit datelor Primăriei comunei Mingir, începînd cu perioada anului 2008-2013, locuitorul comunei Mingir, Olăraşu Atanasie, administrează o parte din cota de teren cu suprafaţa de 1.30 ha, folosindu-se mod în ilegal şi fără un temei juridic de roadele şi posesia acestui teren, fără a repartiza cota-parte din roadă lui Andrei Hantea. Consideră reclamanta că, acţiunile lui Olăraşu Atanasie sunt abuzive, încalcă prin uzurpare dreptul de proprietate privată a lui Hantea Andrei.

Prin hotărîrea judecătoriei Hînceşti din 05 martie 2015 acţiunea înaintată de Cotovanu Maria s-a admis parţial. S-a obligat Olăraşu Atanasie a nu crea obstacole Mariei Cotovanu în exercitarea dreptului de posesiune, folosinţă şi dispoziţie asupra terenurilor agricole cu nr. cadastrale 5345310306 cu suprafaţa de 0,6506ha şi 53453110307 cu suprafaţa de 0,6504 ha, situate în intravelanul satului Mingir r-nul Hînceşti. În rest cererea s-a respins ca neîntemeiată. S-a încasat din contul lui Olăraşu Atanasie în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 100 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015, s-a respins apelul declarat de către Olăraşu Atanasie şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Hînceşti din 05 martie 2015. La 07 august 2015, avocatul Macar Alexandru în interesele recurentului Olăraşu Atanasie a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd casarea acestora şi emiterea unei noi decizii de respingere a pretenţiilor înaintate de către Cotovanu Maria. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia instanţei de apel, o consideră nefondată şi pasibilă de casare. Susţine că acţiunea neîntemeiat a fost înaintată de către Cotovanu Maria deoarece, ultima nu deţine cu drept de proprietate terenurile din litigiu şi la caz nici nu poate avea calitate procesuală.

Totodată instanţele investite cu judecarea fondului urmau să aplice prevederile art.34 alin.2 lit.b) din Legea Cadastrului bunurilor imobile, care statuează că Cotovanu Maria urma să indice tutela în Registrul Bunurilor Imobile. Consideră că instanţele ierarhic inferioare nu au constatat şi examinat obiectiv circumstanţele de fapt şi de drept a cauzei. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii 2 recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.94), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 29 iunie 2015, însă nu există dovada de recepţionare motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 07 august 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de avocatul Macar Alexandru în interesele recurentului Olăraşu Atanasie în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către de avocatul Macar Alexandru în interesele recurentului Olăraşu Atanasie, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4