2ra-1903/15 — Încasarea sumei şi compensarea cheltuielilor de judecată

prima instanță: A. Miron, dosarul nr. 2ra-1903/15 instanța de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Petrov Vitalie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pavlov Alexandr împotriva lui Vitalie Petrov cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Pavlov Alexandr, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chișinău din 20 iunie 2013 şi emisă o nouă hotărârea prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 22 noiembrie 2012, Pavlov Alexandr, reprezentat de avocatul Eşanu Mihail a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vitalie Petrov cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii a indicat că la data de 02 octombrie 2011, i-a transmis lui Petrov Vitalie actele în original pentru apartamentul nr. 31 cu două odăi şi mansardă situat în mun. Chișinău, str. Ceucari nr. 5/7 şi ordinele de plată în sumă de 470 148 lei pentru înregistrarea dreptului de proprietate pe numele fiicei acestuia, Mamei Catarina în schimbul sumei de 30 000 euro.

Susține că la de 02 octombrie 2011, a primit de la Petrov Vitalie pentru apartamentul litigios suma de 5 000 euro, iar restul sumei acesta s-a obligat să o achite în termen de 7 luni, totodată, a fost întocmită o altă recipisă în care s-a indicat că în termen de 7 luni, adică până la 30 aprilie 2012, Petrov Vitalie urmează să-i achite pentru apartament suma de 25 000 euro și de comun acord au anulat recipisa din 09 martie 2007. Menționează că în luna mai 2012, Petrov Vitalie i-a restituit suma de 19 000 euro, astfel, ultimul are obligația pecuniară în sumă de 6 000 euro formată în urma neachitării în termen a datoriei. În vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă afirmă că a expediat în adresa pârâtului o somație privind achitarea sumei, însă, ultimul s-a eschivat de la onorarea obligațiilor asumate.

Solicită încasarea de la Petrov Vitalie în beneficiul său a sumei de 6 000 euro ce constituie obligația pecuniară şi cheltuielile de judecată formate din taxa de stat în sumă de 2 804 lei și cheltuieli pentru asistența juridică în mărime de 3 750 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 20 iunie 2013, acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Pavlov Alexandr și menținută hotărârea primei instanțe. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 02 iulie 2014, a fost admis recursul declarat de către Pavlov Alexandr, casată decizia instanței de apel și remisă pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2014, a fost admis apelul declarat de către Pavlov Alexandr, casată integral hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă, fiind încasat de la Petrov Vitalie în beneficiul lui Pavlov Alexandr suma datorată de 6 000 lei, convertiți în moneda națională a Republicii Moldova conform cursului BNM, la data executării hotărârii. Totodată, a fost încasat de la Petrov Vitalie în beneficiul lui Pavlov Alexandr cheltuielile suportate pentru taxa de stat la înaintarea acţiunii în sumă de 2 804 lei, la depunerea cererii de apel în sumă de 2 155 lei, cheltuielile pentru asistența juridică în sumă de 3 750 lei, în total cheltuielile de judecată în sumă de 8 709 lei.

În motivară deciziei instanța de apel a invocat prevederile art. 514, art. 572 alin.(1), art.602 alin.(1) din Cod Civil, care reglementează temeiurile naşterii obligaţiilor, condiţiile generale de executare a obligaţiilor şi răspunderea pentru neexecutarea obligaţiei, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligației nu-i este imputabilă. Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța reținut că suma datoriei lui Petrov Vitalie față de Pavlov Alexandr constituie suma de 6 000 lei, obligația care rezultă din neachitarea prețului apartamentului convenit de către părți, iar pe parcursul examinării pricinii Petrov Vitalie a confirmat înregistrarea apartamentului nr. 31 cu două odăi și mansardă, situat în mun.

Chișinău, str. Ceucari nr. 5/7 pe numele fiicei sale, cât și faptul că pentru acest apartament s-a obligat să-i achite lui Pavlov Alexandr suma de 30 000 euro. La 20 ianuarie 2015, Petrov Vitalie a declarat recurs împotriva decizie instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârea primei instanțe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei a omis să aplice prevederile art. 867 alin. (1) din Codul civil, ignorând faptul că în perioada anilor 2007 - 2009, i-a acordat intimatului împrumutul bănesc în sumă totală de 54 000 lei, 8 100 dolari SUA și 7 600 euro, cu scopul investirii în construcția apartamentului 31, situat în mun.

Chișinău, str. Ceucari, 5/7 (CCL-312), iar acest împrumut nu a fost restituit până în prezent. La fel, indică că instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 556 alin. (1) din Codul civil, cu toate că în referințe a indicat că prin recipisele din 02 octombrie 2011, se confirmă faptul încheierii între părți a contractului cesiunii de creanță, în baza căruia soții Pavlov i-au transmis familiei sale drepturilor și obligațiile sale pe contractul privind investiția în construcție a apartamentului litigios în schimbul stingerii datoriei indicate în recipisa din 09 martie 2007. Invocă că instanța de apel la emiterea deciziei a ignorat faptul că în schimbul transmiterii pachetului de documente pe apartament, prin recipisa sa din 02 octombrie 2011, a fost anulată recipisă debitoriala a lui Pavlov Alexandr din 09 martie 2007, pe împrumutul bănesc în sumă de 54 000 lei, 7 700 dolari SUA şi 1 300 euro, cu dobânda anuală în mărime de 20%.

Menționează că instanța de apel a ignorat faptul că recipisele debitoriale a lui Pavlov Alexandr din 17 februarie 2009 şi din 01 iunie 2009, nu au fost anulate de el prin recipisa din 02 octombrie 2011, în legătură cu ce intimatul Pavlov Alexandr este dator să-i restituie suma de 6 300 euro și 400 dolari SUA. Afirmă că instanța de apel a ignorat şi faptul că la momentul întocmirii recipisei din 02 octombrie 201,1 apartamentului 31, situat în mun. Chişinău, str. Ceucari 5/7, nu a fost finisat şi nu a fost dat în exploatare, cât şi că la momentul întocmirii recipisei din 02 octombrie 2011, intimatul a investit în construcția apartamentului doar suma de 280 647 lei, iar dânsul suma de 177 250 lei, care, de fapt sunt mijloacele bănești împrumutate familiei intimatului.

De asemenea, indică că instanța de apel a ignorat acel fapt, că obligațiile între părţi au fost născute din trei contracte legate între sine, şi anume contractul privind investiția în construcția apartamentului litigios, contractul de împrumut bănesc, confirmat prin recipisele din 09 martie 2007, din 17 februarie 2009 și respectiv din 01 iunie 2009, contractul cesiunii de creanță, confirmat prin recipisele din 02 octombrie 2011, iar recipisa din 02 octombrie 2011, prin care au fost transmise drepturile şi obligațiile pe contractul de investiție în construcții, a fost întocmită pe motiv că intimatul a fost în imposibilitate financiară să-i restituie împrumutul bănesc, care a fost acordat cu scopul investirii în construcția apartamentului, astfel, insistă că motivul, care a servit temei pentru întocmirea recipiselor din 02 octombrie 2011, este imposibilitatea executării de către Pavlov Alexandr a obligațiunilor sale contractuale pe contractul de împrumut bănesc din 09 martie 2007. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Petrov Vitalie este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Petrov Vitalie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Petrov Vitalie asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Petrov Vitalie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Petrov Vitalie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea