2rac-279/15 — Încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere, penalităţii şi a cheltuielilor de judecată

prima instanță: S. Pilipenco dosarul nr. 2rac-279/15 instanța de apel: A. Curdov, E. Dimina, A. Bostan ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Macinatorul”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspunderea Limitată „Big Baghira” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Macinatorul” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 24 martie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Big Baghira”, casată hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 08 mai 2014, în partea respingerii cerinţelor cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere, penalității şi cheltuielilor de judecată şi emisă în această parte o nouă hotărâre de admitere a cerințelor, c o n s t a t ă: La 03 aprilie 2013, SRL „Big Baghira” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Macinatorul” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a indicat că la data de 06 august 2012, a încheiat cu SRL „Macinatorul” contractul de pretestare a serviciilor de vămuire nr. 050. Susține că în perioada 06 august 2012 – 24 decembrie 2012 i-a acordat SRL „Macinatorul” servicii în suma totală 19 250 lei, fapt confirmat prin actele juridice de prestare a serviciilor, facturile fiscale și documentele de vămuire. Menționează că în conformitate cu pct. 5.3.6, pct.7.2 și pct. 7.3, din contractul nr.050 din 06 august 2012 SRL „Măcinătorul” în calitate de beneficiar este obligat de a achita serviciile acordate prealabil sau în momentul de vămuire, dar nu mai târziu de 3 zile bancare din momentul semnării actului de prestare a serviciilor, însă, pârâtul contrar condițiilor contractuale indicate, a admis întârzierea executării obligației, în rezultatul căreia s-a format o datorie în sumă de 19 250 lei.

Cu referire la prevederile art. 572 alin.(2), art.602 alin.(2), art.602 alin.(3) din Cod Civil, şi luând în considerație că SRL „Macinatorul”, fiind o persoană care n-a executat în modul corespunzător obligația contractuală, insistă că ultimul este obligat să achite datoria formată în sumă de 19 250 lei, de a recupera prejudiciul material format din cheltuielile de judecată suportate suplimentar, dobânda de întârziere și penalitatea. Afirmă că măsurile întreprinse în vederea soluționării litigiului pe cale extrajudiciară au fost au fost ignorate de către pârât.

Solicită încasarea din contul SRL „Macinatorul” în beneficiul SRL „Big-Baghira” a datoriei în sumă de 19 250 lei, penalitatea în sumă de 3 465 lei, dobândă pentru întârziere executării obligației în sumă de 3 360 lei, și cheltuielile de judecată, formate din taxe de stat în sumă de 782 lei, cheltuielile pentru asistența juridică în sumă de 4000 lei, căt şi cheltuielile sale în sumă de 672 lei, iar în total 22 402,55 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 08 mai 2014, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat din contul SRL „Macinatorul” în beneficiul SRL „Big-Baghira” datoria în sumă de 2 960 lei, taxa de stat achitată la depunerea acţiunii în sumă de 270 lei și cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 400 lei, în rest cerințele au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 24 martie 2015, a fost admis apelul declarat de către SRL „Big-Baghira”, casată hotărârea primei instanțe în partea respingerii cerinţelor cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere, penalității şi cheltuielilor de judecată şi emisă în această parte o nouă hotărâre prin care cerinţele au fost admise şi încasat de la SRL „Macinatorul” în beneficiul SRL „Big-Baghira” datoria în sumă de 16 290 lei, penalitatea în sumă de 3 465 lei şi dobânda de întârziere în sumă de 3 360 lei. Totodată, s-a încasat din contul SRL „Big-Baghira” taxa de stat în sumă de 782 lei pentru depunerea acţiunii și 514 lei taxa de stat pentru depunerea apelului, cât și suma de 3 600 lei ce constituie cheltuieli pentru asistența juridică.

În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută. În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 514, , art. 666, art. 679, art. 572 alin.(2), care reglementează temeiurile naşterii obligaţiilor, dispoziţii generale cu privire la contract, acordul asupra clauzelor esenţiale ale contractului şi condițiile generale de executare a obligațiilor, care indică că obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel a reținut că prima instanță ilegal a admis doar cerințele din acţiunea în partea încasării datoriei în baza contractului de prestări servicii şi a refuzată încasarea datoriei conform dobânzii de întârziere a executării obligației, deoarece, aceste circumstanțe și-au găsit confirmare în actele dosarului.

Totodată, instanța a indicat că în contractul nr. 050 din 06 august 2012, încheiat între părți, nu este specificat și nu este prevăzut faptul că atât anexa nr. 1, cât și actele întocmite ale lucrătorilor urmează a fi semnate în mod obligatoriu de către părțile contractante, deoarece, pentru executarea clauzelor contractului a fost perfectată şi inclusă în calitate de parte componentă a contractului Anexa nr. 1, în care au fost stabilite clauzele şi modul stabilirii al prețului serviciilor prestate. La 22 mai 2015, SRL „Macinatorul” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a pus drept bază a concluziilor sale contractul din 06 august 2012, încheiat între părți privind prestarea serviciilor de perfectare vamală a mărfii, deoarece, atât contractul menționat, cât şi în anexă nr.1 la acesta nu au fost semnate de către reprezentantul întreprinderii. Menționează că conform pct.7.1. al contractului nr.50 din 06 august 2012, costul serviciilor prestate este stipulat în anexă nr.1, care, de fapt, este partea integrantă al contractului sau în actul lucrărilor efectuate, ce se întocmește în obligatoriu pentru fiecare operațiune efectuată în domeniul controlului vamal, astfel, din dispoziția contractului rezultă, că prețul serviciilor prestate se determină sau prin anexă nr.1, sau prin actele lucrărilor efectuate.

La fel, indică că din materialele dosarului rezultă cu certitudine că părţile au semnat numai patru acte şi anume din 30 august 2012 în sumă de 500 lei, actul din 20 august 2012 în sumă de 500 lei, actul din 08 octombrie 2012 în sumă de 1 440 lei şi actul din 24 octombrie 2012 în sumă 520 lei. La 22 iunie 2015, SRL „Macinatorul” a depus recurs suplimentar împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi menținerea hotărârea primei instanțe. Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionând precum că contractul de prestări servicii nr. 050 din 06 august 2012 şi anexa nr.1 a acestuia a fost încheiat între părți în mod valid, prin urmare, aplicând greșit prevederile art. 8, art. 514, art. 2, art. 666, art. 679, art. 932, art. 624-630, art. 619 din Codul civil, deoarece, normele citate nu sunt aplicabile speței.

Insistă că instanța de apel la examinarea contractului de prestări servicii nr. 050 din 06 august 2012 și anexei nr. 1 la acest contract, urma să aprecieze dacă la încheierea acestuia au fost sau nu respectate dispozițiile legale referitoare la condițiile de validitate a actului juridic, or, în cazul în care la încheierea actului juridic civil, nu au fost respectate dispozițiile legale referitoare la condițiile de validitate a actului juridic, acesta se consideră nul.

Invocă că aplicarea de către instanța de apel a prevederilor art. 932 alin.(1) din Cod civil, care prevede că retribuția se consideră convenită în mod tacit dacă, în raport cu împrejurările, asemenea lucrări sau prestații se fac numai în schimbul unor retribuții, insistă că această prevedere legală a fost aplicată greșit circumstanțelor pricinii, deoarece, în speță nu a existat nici o înțelegere între părți privind prestarea unor servicii de broker, iar norma citată se aplică în cazul în care nici una din pârți nu pretinde că a existat o înțelegere scrisă referitoare la preț şi doar în cazul în care ambele părți pretind că nu a existat o convenție scrisă între ele, însă, la caz, intimatul pretinde că a existat un contract scris încheiat valabil între părți şi insistă şi asupra valabilității anexei nr. 1 la contractul de prestări servicii nr. 050 din 6 august 2012. Prin, urmare, consideră că în speță urma a fi aplicate normele juridice ce țin de reglementarea actelor juridice scrise și nu cele care reglementează practicile comerciale sau acordurile tacite şi uzanțele comerciale.

La 21 august 2015, SRL „Big-Baghira” a depus referință la recursul declarat, prin care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil. Indică intimatul că Curtea de Apel Comrat în decizia din 24 martie 2015, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe când argumentele recurentului sunt declarative. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Macinatorul” este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Macinatorul” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „Macinatorul” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Macinatorul” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Societatea de Răspundere Limitată „Macinatorul” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva