2ra-1844/15 — Încasarea prejudiciului materioal şi moral cauzat în urma represiunilor politice

prima instanță: S. Popovici dosarul nr. 2ra-1844/15 instanța de apel: G. Vravin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Comitetului Executiv al UTA Găgăuzia, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, Plucci Elena, Zadîr Piotr şi Mihailova Nadejda, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Plucci, Zadîr Piotr şi Mihailova Nadejda împotriva Comitetului Executiv al UTA Găgăuzia şi Ministerului Finanțelor al Republici Moldova cu privire la încasarea prejudiciului material și moral cauzat în urma represiunilor politice, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 12 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Plucci Elena, Zadîr Piotr și Mihailov Nadejda, admis apelul declarat de către Ministrul Finanţelor al Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Comrat din 14 mai 2012 şi emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 04 iulie 2011, Plucci Elena, Zadîr Piotr şi Mihailova Nadejda au depus cerere de chemare în judecată împotriva Comitetului Executiv al UTA Găgăuzia şi Ministerului Finanţelor al RM cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral cauzat în urma represiunilor politice.

În motivarea acţiunii au indicat că potrivit certificatului Ministerului Afacerilor Interne al RM din 29 iulie 2007, familia lor formată din Zadîr Vasilii, născut la în anul 1886, Zadîr Varvara, născută în anul 1886, Zadîr Iliia, născut în anul 1924, Zadîr Anna, născută în anul 1924, Zadîr Elena, născută în anul 1941, Zadîr Piotr, născut în anul 1945 şi Zadîr Nadejda, născută la 06 iulie 1949 a fost supusă represiunilor politice. Susțin că în rezultatul acestui fapt, întreaga familie a fost deportată în localități speciale în Federația Rusă, regiunea Kurgan unde s-a aflat pe parcursul a mai mult de 6,5 ani, și anume din data de 06 iulie 1949 până la 30 noiembrie 1956. Indică că prin hotărârea Consiliului de Miniştri al RSSM nr. 115 din 10 aprilie 1989, familia lor a fost reabilitată.

Afirmă că în urma represiunilor politice de la familia lor au fost confiscate toate bunurile mobile și imobile ce erau la momentul represiunii situate în raionul Romanovschi, satul Cioc-Maidan. La fel, indică că la 28 august 2007, s-au adresat președintelui raionului Comrat cu cerere privind restituirea şi/sau despăgubirea costului bunurilor confiscate după prețul comercial, iar prin decizia nr. 033 din 28 iulie 2008, Comisia Comitetului Executiv al UTA Găgăuzia vizând problemele victimelor represiunilor politice s-a refuzat achitarea compensației pentru bunurile confiscate, motivând precum că prin decizia Comitetului Executiv al raionului Basarabeasca din 21 iulie 1994, s-a decis despăgubirea moștenitorilor şi anume a lui Zadîr Iliia, a costului bunurilor confiscate în sumă de 90 lei din contul mijloacelor colhozului „Zavetî Lenina”.

Consideră că prin decizia menționată comisia ilegal și neîntemeiat a refuzat să achite compensația pentru bunurile confiscate. Insistă că pîrîții sunt obligați în mod solidar să restituie toate bunurile imobile confiscate ce constituie 107 820 euro şi bunurile mobile confiscate formate din inventarul agricol, vietăți, vite de muncă, producția agricolă şi bunurile personale ce constituie suma de 1 976 460 lei.

În vederea confirmării faptului că au dispus de toate bunurile enumerate, au propus comisiei vizând problemele victimelor represiunilor politice să audieze martorii oculari în acel timp, care au fost gata să se prezinte în ședința comisiei şi să confirme faptul că toate bunurile mobile şi imobile enunțate la situația din 06 iulie 1949 în familia lor erau şi au fost confiscate de către organele administrației publice locale de stat, mai mult ca atât, la interpelările adresate întreprinderii agricole „Maidan-Grup”, fiind succesor de drepturi al colhozului „Zavetî Lenina”, Primăriei satului Cioc- Maidan şi Arhivei raionale Comrat, se atestă că familia lor nu a primit compensația în mărime de 90 lei, astfel, din motive necunoscute autoritățile din acea perioadă nu au reflectat în mod cuvenit faptul confiscării pe suport de hârtie.

Susțin că confiscarea bunurilor se atestă prin documentele primite de la Ministerul Afacerilor Interne al RM , prin Hotărârea Consiliului de Miniștri ai RSSM nr. 509 din 28 iunie 1949, prin decizia Comitetului Executiv al raionului Basarabeasca nr. 7/5 din 21 iulie 1994 şi alte documente anexate la materialele pricinii. Conform Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992, cu modificările şi completările ulterioare, intrate în vigoare la 01 ianuarie 2007, termenul maxim de examinare a cererilor cetățenilor şi adoptare a deciziilor de către Comisii este de 6 luni, însă, necătînd la această condiție, comisia raională şi comisia regională a UTA Găgăuzia vizând problemele victimelor represiunilor politice au examinat cererea aproximativ într-un an.

La fel, indică că după întoarcerea familiei lor din localitățile speciale din regiunea Kurgan, statul i-a refuzat reîntoarcerea în satul natal şi să le restituie bunurile imobile confiscate, astfel, pe parcursul unei perioade îndelungate de timp pînă la adoptarea Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992, toți membrii familiei lor permanent au suportat presiune moral- psihologică, fiindu-le create superficial obstacole la intrarea la studii şi la serviciu.

Menționează că prin scrisoarea de însoțire pentru Consiliul de Miniștri al RSSM din 08 februarie 1967 cu nr. de ieșire 8/11-10721, se confirmă că membrilor familiei lor un timp îndelungat li s-a refuzat în acordarea vizei de reședință şi locului de aflare în satul Cioc-Maidan din motiv că inițial familia Zadîr a fost eliberată în baza hotărîrii Miniştrilor RSSM din 24 noiembrie 1955 şi 12 martie 1956 fără dreptul de a locui în RSSM şi fără restituirea bunurilor confiscate.

Astfel, în așa circumstanțe, consideră că statul pe lîngă despăgubirea costului bunurilor confiscate în anii represiunilor politice este obligat să-i compenseze fiecărui din membrii a familiei prejudiciul moral din calculul salariului mediu lunar statistic pe Republica Moldova, înmulțit cu întreaga perioadă a represiunilor, la care a fost supus fiecare dintre ei până la adoptarea Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992, şi anume Elenei Plucci Elena pentru perioada de pe 6 iulie 1949 până pe 08 decembrie 1992, adică pentru 43 de ani şi 5 luni (calculul 521 de luni x 3245,8 lei = 1691062 lei); lui Zadîr Piotr pentru perioada de pe 06 iulie 1949 până pe 08 decembrie 1992, adică pentru 43 de ani și 5 luni (calculul 521 de luni x 3245,8 lei = 1691062 lei) şi Nadejdei Mihailova pentru perioada de pe 6 iulie 1949 până pe 08 decembrie 1992 pentru 43 de ani şi 5 luni (calcul 521 luni x 3245,8 lei = 1691062 lei).

De asemenea, invocă că prin acțiunile pârâților le-a fost încălcat dreptul lor constituțional, nu au fost respectate şi îndeplinite cerințele Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992, cu modificările și completările ulterioare, cerințele normelor dreptului internațional şi convenția privind drepturile omului. Solicită încasarea din contul Comitetului Executiv al UTA Găgăuzia şi Ministerului Finanțelor al RM în beneficiul Elenei Plucci, Zadîr Piotr şi Mihailova Nadejda în mod solidar suma de 107 820 euro, sau 1 976 460 lei, cu titlu de prejudiciul material cauzat în urma represiunilor politice şi prejudiciul moral a câte 1 691 062 lei în beneficiul fiecărui reclamat.

La 04 mai 2012, Plucci Elena, Zadîr Piotr şi Mihailova Nadejda au depus cerere de concretizarea cerințelor, invocând că potrivit rezultatelor raportului de expertiză nr. 03030602 din 22 decembrie 2011, certificatului nr. 234 din 27 decembrie 2011 Camerei de Comerţ şi Industrie, costul bunurilor imobile ridicate de la familia lor constituie: două case de locuit şi trei magazii, 30 ha de pământ arabil în sumă de 475000 lei, plantaţii de viţă-de-vie de soiuri hibrizi – în sumă de 6 500 lei, în total costul imobilului ridicat constituie suma de 481 500 lei.

La fel, indică că în conformitate cu certificatele Camerei de Comerț şi Industrie nr. 233 şi 234 din 27 decembrie 2011, costul bunurilor mobile ridicate de la familia lor constituie: cositoarea (1 buc.) – 3 500 lei, teascul de struguri (1 buc.) – 2 000 lei, cai pentru lucru (4 buc.) -28 000 lei, vaci (3 buc.) – 24 000 lei, boi (2 buc.) – 14 000 lei, oi, caracul (80 buc.)-56 000 lei, porci (5 buc.) -15 000 lei, iar în total suma de 142 500 lei. Solicită încasarea din contul Comitetului Executiv al UTA Găgăuzia în beneficiul lor a sumei de 627 000 lei cu titlu de compensație a bunurilor ridicate în timpul represiunilor politice, prejudiciul moral a câte 1 691 062 lei în beneficiul fiecăruia şi încasarea cheltuielilor de judecată formate din suma de 5 988 lei ce constituie cheltuieli pentru raportul privind estimarea bunului efectuat de camera de Comerţ şi Industrie şi suma de 3 000 ce constituie cheltuieli pentru asistenţă juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 14 mai 2012, acțiunea a fost admisă parțial, fiind recunoscută ilegală hotărârea Comisiei privind problemele victimelor represiunilor politice al Comitetului Executiv al Găgăuziei din 28 iulie 2008 (hotărîrea nr. 33 a şedinţei comisiei privind problemele victimelor represiunilor politice) în partea refuzului în achitarea compensației Elenei Plucci, Zadîr Petru şi Mihailova Nadejda şi încasat din bugetul UTA Găgăuzia în folosul Elenei Plucci, Zadîr Petru şi Mihailova Nadejda echivalentul bănesc al valorii de piaţă a bunurilor confiscate în mărime de 328 000 lei, cheltuielile de judecată privind efectuarea expertizei în mărime de 5 988 lei şi suma de 3000 lei pentru asistență juridică.

Totodată, a fost eşalonată plata compensaţiei pe o perioadă de 5 ani, a cîte 20 la sută anual. În rest acțiunea a fost respinsă ca nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 28 mai 2013, a fost respins apelul declarat de către Plucci Elena, Zadîr Petru şi Mihailova Nadejda şi admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM, casată hotărârea primei instanţe în partea admiterii cerinţelor şi emisă în partea dată o hotărâre nouă, prin care a fost încasat din contul bugetului de stat prin recalcularea în bugetul UTA Găgăuzia, în beneficiul lui Zadîr Piotr compensația bănească a costului bunurilor confiscate în urma represiunilor politice în sumă de 328 000 lei, cheltuieli pentru efectuarea expertizei în mărime de 5 988 lei şi cheltuieli privind acordarea asistenței juridice în sumă de 3 000 lei.

Totodată, a fost dispusă eşalonarea achitării sumei compensației pe cinci ani, achitând proporțional a cîte 20 % anual. În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11 decembrie 2013, a fost admis recursul declarat de către Ministerul Finanțelor al RM, casată decizia instanței de apel și restituită pricina la rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 12 februarie 2015, a fost respins apelul declarat de către Plucci Elena, Zadîr Piotr și Mihailov Nadejda, admis apelul declarat de către Ministrul Finanțelor al RM, casată hotărârea primei instanțe şi emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat din contul bugetului UTA Găgăuzia, în beneficiul Elenei Plucci, Zadîr Piotr şi Mihailova Nadejda compensația bănească a bunurilor confiscate în urma represiunilor politice în mărime de 194 605 lei, cu eșalonarea achitării compensației pe un termen de 3 ani, prin achitarea (anuală) 33,3% anual. Totodată, fiind încasat din contul Bugetului UTA Găgăuzia în beneficiul Elenei Plucci, Zadîr Piotr şi Mihailova Nadejda cheltuielile de judecată formate din suma de 3 000 lei pentru efectuarea expertizei şi 3 000 lei pentru asistență juridică.

În rest acțiunea a fost respinsă. În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. II şi art. 12 a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 186-XVI din 29 iunie 2006, care reglementează restituirea bunurilor, recuperarea valorii acestora prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice şi care indică că cetăţenilor Republicii Moldova supuși represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi li se restituie, la cererea lor sau a moştenitorilor lor, bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesia lor. În cazul în care bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie în legătură cu represiunile politice nu pot fi restituite, valoarea acestora se recuperează prin achitarea de compensaţii, în baza cererii depuse de persoanele reabilitate sau de moştenitorii acestora.

Restituirea bunurilor, recuperarea valorii bunurilor ce nu pot fi restituite se efectuează, în baza cererii, din contul bugetelor raionale, bugetelor municipiilor Chişinău şi Bălţi, bugetului unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, precum şi din contul bugetului de stat. Cererile de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora se examinează de către comisiile special create în acest scop. În cazul în care bunurile nu s-au păstrat sau nu pot fi restituite în natură, fiind privatizate în condiţiile legii, se recuperează valoarea lor în formă de compensaţie bănească sau de valori materiale, luîndu-se ca bază preţurile de piaţă în vigoare la data examinării cererii.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel a reținut că nu poate fi admisă, în calitate de probă privind valoarea bunurilor imobile raportul de expertiză prezentat de reclamați, care a fost efectuată de către Camera de Comerț, or, prin încheierea instanței de apel din 08 mai 2014, a fost dispusă efectuarea expertizei tehnice de evaluare a imobilului de către Oficiul Teritorial Comrat filiala ÎS „Cadastru”, iar potrivit raportului de evaluare a proprietății imobiliare din 19 septembrie 2014, efectuat în privința a două case individuale de locuit și construcții accesorii din UTA Găgăuzia, satul Cioc-Maidan, ce aparțin Elenei Plucci, s-a stabilit că valoarea de piață a două case individuale de locuit şi a construcțiilor accesorii din UTA Găgăuzia, satul Cioc-Maidan se atestă la suma de 52 105 lei, constatînd, astfel, că în principiu corect s-a dispus încasarea contravalorii caselor de locuit, însă, contravaloarea acestor imobile urma a fie stabilită de organul cadastral teritorial.

La 08 mai 2015, Comitetului Executiv al UTA Găgăuzia a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a cerințelor. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural.

Cu referire la prevederile art. 12 din Legea nr. 1225 din 08 decembrie 1998, care indică că restituirea bunurilor, recuperarea valorii bunurilor ce nu pot fi restituite se efectuează, în baza cererii, din contul bugetului de stat, prin transferuri către bugetele unităților administrativ-teritoriale de nivelul al doilea, insistă că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a încasat din contul bugetului UTA Găgăuzia, în beneficiul intimaţilor-reclamanţilor compensația bănească a bunurilor confiscate în urma represiunilor politice, deoarece, în sensul normei citate, prejudiciul material urma a fi încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției al RM. Susține că intimații contrar prevederilor pct. 5 al Hotărârii Guvernului nr. 627 din 05 iunie 2007, nu au anexat actele ce atestă confiscarea, naționalizarea bunurilor sau scoaterea lor în orice alt mod din posesie, eliberate de arhive şi alte instituții abilitate.

În conformitate cu prevederilor art. 12 alin. (1) din Legii nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, consideră că instanțele inferioare la emiterea hotărârii eronat au admis pretenția privind încasarea contravalorii caselor de locuit, or, instanța urmează să admită asemenea categorii de pretenții, doar în condițiile imposibilității restituirii imobilelor în natură. La 08 iunie 2015, Ministerul Finanțelor al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural.

Susține că instanța de apel la emiterea deciziei nu a luat în consideraţie hotărârea Comitetului Executiv Raional Basarabeasca din 21 iulie 1994, prin care s-a decis restituirea intimaților a valorii averii confiscate în sumă de 90 lei, astfel, ceea ce confirmă că în cazul în care de către autoritățile publice locale, s-a hotărât restituirea valorii averii confiscate, este cert faptul că acestea nu puteau să se eschiveze de la plata sumei menționate, respectiv, compensația valorii averii confiscate a fost primită de către beneficiar, care nu avea temei de a refuza primirea acestei sume. La fel, indică că adoptarea unei hotărâri de restituire a valorii averii confiscate nu oferă dreptul persoanei de a solicita repetat Comisiei speciale examinarea actelor şi emiterea unei noi hotărâri, ci doar dreptul de a insista asupra executării hotărârii deja adoptate.

Cu referire la prevederile pct. 5 al Hotărîrii Guvernului nr. 627 din 05 iunie 2007, insistă că la materialele pricinii nu au fost anexate careva acte care ar confirma cu certitudine că intimații dețin calitatea de moștenitor a lui Zadîr Iliia şi Zadîr Varvara şi că bunurile ce aparțineau acestora au fost confiscate, prin urmare, decizia instanței de apel este ilegală şi neîntemeiată, deoarece probarea faptului confiscării bunurilor şi prezentarea certificatelor de moștenitor sunt absolut necesare pentru examinarea unor asemenea categorii de litigii. Apreciază ca eronată şi concluzia primei instanțe precum că confiscarea averii este probată prin concluzia din luna mai 1949, deoarece, acesta nu conține în general careva informații referitor la confiscarea averii, cât şi extrasul Consiliului raional Cioc- Maidan confirmă doar faptul deținerii de către Zadîr Vasile a unor bunuri în perioada anilor 1940 - 1946, însă nu şi faptul că acestea au fost confiscate.

Mai mult ca atât, prima instanță la emiterea hotărîrii nu a stabilit dacă Zadîr Ilie a intrat în averea succesorală a tatălui său, Zadîr Vasile, însă acest fapt este unul determinant, deoarece, reclamanții ar putea pretinde prin succesiune doar la acel patrimoniu, pe care îl dețineau Zadîr Iliia şi Zadîr Varvara, dar nu şi la patrimoniu pe care l-ar fi deținut Zadîr Vasile și anume bunelul reclamanților. Consideră că instanțele inferioare neîntemeiat au admis şi pretenția intimaților privind încasarea contravalorii caselor de locuit, deoarece, conform prevederilor art. 12 din Legea nr.1225 din 08 decembrie 1992, contravaloarea bunurilor confiscate poate fi acordată doar în condiţiile în care este imposibilă restituirea acestor bunuri în natură.

La 10 iunie 2015, Plucci Elena, Zadîr Piotr şi Mihailova Nadejda, au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a cerințelor. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a pus la baza concluziilor sale raportul de evaluare a proprietății imobiliare din 19 septembrie 2014, prin care se confirmă că valoarea de piață a două case individuale de locuit și a construcțiilor accesorii din satul Cioc-Maidan, UTA Găgăuzia constituie 52 105 lei, deoarece, această sumă diferă considerabil de prețul real de piață a imobilelor stabilit de Camera de Comerţ şi Industrie.

Menționează că la 10 noiembrie 2014, la examinarea pricinii în ordine de apel, s-a adresat cu cererea nr. 4815, prin care a invocat dezacordul cu raportul de evaluare a proprietăților imobiliare din 19 septembrie 2014, solicitând efectuarea expertizei repetate, însă, aceasta a rămas fără satisfacere. Invocă că instanța de apel în partea motivată a deciziei eronat a menționat precum că reclamații, în cadrul dezbaterilor judiciare au renunțat la pretențiile cu privire la recuperarea prejudiciului moral şi restituirea valorii terenului confiscat şi a plantațiilor multianuale existente pe acest teren, or, astfel de afirmații, atât în cadrul examinării cauzei în prima instanță, cât și în instanța de apel nu au fost invocate de ei.

La fel, indică că instanța de apel la emiterea deciziei a ignorat prevederile art. 5 alin.(2) CPC, care reglementează accesul liber la justiţie şi care indică că nici unei persoane nu i se poate refuza apărarea judiciară din motiv de inexistenţă a legislaţiei, de imperfecţiune, coliziune sau obscuritate a legislației în vigoare. Afirmă că în cadrul dezbaterilor judiciare în prima instanță eronat a fost respins demersul lor cu privire la audierea martorilor, care puteau să confirme mărimea, cantitatea şi calitatea bunurilor confiscate, deoarece actele care au fost îndeplinite la momentul confiscării conțineau lacune, şi nu erau îndeplinite în mod complet, nefiind introduse toate bunurile confiscate.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Comitetului Executiv al UTA Găgăuzia, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, Plucci Elena, Zadîr Piotr şi Mihailova Nadejda este inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Comitetului Executiv al UTA Găgăuzia, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, Plucci Elena, Zadîr Piotr şi Mihailova Nadejda nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de către Comitetului Executiv al UTA Găgăuzia, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, Plucci Elena, Zadîr Piotr şi Mihailova Nadejda asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Comitetului Executiv al UTA Găgăuzia, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, Plucci Elena, Zadîr Piotr şi Mihailova Nadejda ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursurile declarate de către Comitetului Executiv al UTA Găgăuzia, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, Plucci Elena, Zadîr Piotr şi Mihailova Nadejda se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva